1,800 matches
-
precedente. Există o ierarhie complexă care diferențiază focurile și temple lor. Focurile cele mai importante, de prim rang, numite Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" - aici Bahr³m (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m") este probabil ecoul unui vechi adjectiv cu sensul de „victorios” (cf. Boyce, 1982, pp. 222 sq.; 1989a, p. 2) -, sunt Întemeiate printr-un ritual deosebit de elaborat, lung și complicat (Modi, 1922, pp. 221 sqq.). În schimb, regulile pentru Întemeierea focurilor de rangul doi sau trei sunt mai puțin complexe (Âtaș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
târziu, deoarece creștinarea Britaniei și a Irlandei dusese la pierderea patrimoniului religios antic de tradiție orală, a cărui salvare de la uitare ar fi apărut ca un sacrilegiu: la dispoziția noastră rămân doar aluzii Întâmplătoare la vechea credință, păstrate În legătură cu bătăliile victorioase purtate de evanghelizatori sau de urmașii lor, astfel Încât aceste texte sunt scrise prin prisma unei condamnări apriorice. Totuși, chiar și În sânul acestei culturi, de acum creștinată, nu este chiar imposibil să identificăm supraviețuirea unor elemente străvechi ale credinței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rusia, fiind nevoită să treacă prin România, au trecut-o pe lista aliaților. Atunci cînd armatele rusești au ajuns într-o situație dificilă la Plevna, au avut nevoie de un ajutor rapid, pe care armata română l-a acordat. Odată victorioși rușii i-au obligat pe români să cedeze sudul Basarabiei. Toată lumea cunoaște istoria acestei alianțe româno-ruse. Gîndiți-vă la asigurările date de Gorbaciov și declarația sa ulterioară (făcută neoficial), conform căreia: Situația militară ne obligă să facem României promisiuni pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Concentrîndu-și forțele, germanii au declanșat un ultim efort în vara lui 1918. N-au reușit. Spre sfîrșitul lui septembrie, Bulgaria a cerut armistițiu, urmată imediat de Turcia. Dinspre Salonic, sîrbii și aliații lor francezi împingeau neîncetat spre nord. Această înaintare victorioasă nu a rămas neobservată nici la Iași, nici la București. Pe la sfîrșitul lui octombrie, Imperiul austro-ungar s-a dezmembrat. Istoricul I. Nistor și I. Flondor, amîndoi naționaliști români bucovineni și prieteni ai lui Iorga, au preluat conducerea la Cernăuți, contrabalansînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
picioare. Creditele agricole au constituit principalul subiect al demagogiei politice interbelice. În loc să-i ajute pe noii țărani individuali, liberalii au declanșat la începutul anilor '20 un program de industrializare forțată, care va fi suportat de țărănime. În 1918, prestigiul Franței victorioase (și al altor democrații victorioase) era atît de mare, încît toate noile state naționale din Europa centrală și de sud-est adoptaseră sisteme democrate; așa cum a făcut și România. Toate aceste schimbări erau consfințite de noua constituție din 1923. Dar instaurarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
principalul subiect al demagogiei politice interbelice. În loc să-i ajute pe noii țărani individuali, liberalii au declanșat la începutul anilor '20 un program de industrializare forțată, care va fi suportat de țărănime. În 1918, prestigiul Franței victorioase (și al altor democrații victorioase) era atît de mare, încît toate noile state naționale din Europa centrală și de sud-est adoptaseră sisteme democrate; așa cum a făcut și România. Toate aceste schimbări erau consfințite de noua constituție din 1923. Dar instaurarea unei democrații muncitorești este mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale României, deși excesele barbare comise împotriva evreilor, pe care românii nu le puteau ține sub control, făceau ca aceste intervenții să fie îndreptățite. Ar trebui aici să ne gîndim la o paralelă instructivă. Alianța israelită a obligat statul român victorios să țină sub control excesele antisemite și să acorde drepturi civile evreilor români neasimilați (mulți dintre ei abia știau să vorbească românește), dar atunci cînd și-a oferit serviciile evreilor unguri, aceștia au refuzat. Nu era în obiceiul evreilor unguri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
blestem pentru personalitatea lui Iorga și pentru conceptul lui în privința felului în care trebuie să fie scrisă istoria. Cu toate acestea, Dománovszky nu a ezitat să citeze definiția romantică a lui Michelet privind istoria ungurilor: "Ungaria, apărătoarea Occidentului de Semiluna victorioasă". Dománovszky continua însă să-l critice pe Iorga, spunînd: "Greșeala evidentă a lui Iorga constă în sistemul aplicat de el. Aceasta a fost cauza interpretării sale evident falsă a izvoarelor istorice, a ascunderii unor fapte importante sau a banalizării adevăratei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de pildă, autoritățile sovietice nu priveau cu ochi buni elogierea publică a partizanilor, care erau antinaziști, dar și anticomuniști. În Iugoslavia postbelică, după cum am văzut, unii partizani erau mai egali decât alții - cel puțin pentru mareșalul Tito și camarazii săi victorioși. În Grecia, ca și În Ucraina, toți partizanii identificați În 1945 au fost arestați, Încarcerați sau executați de autoritățile locale. „Rezistența”, pe scurt, era o categorie proteică și incertă, ba chiar, În unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor, fiind mai preocupați de neajunsurile personale (penuria de alimente, de locuințe etc.) decât de calvarul victimelor din Întreaga Europă. Ba chiar pozau ei Înșiși În victime, considerând procesele criminalilor și celelalte confruntări cu ororile naziste o răfuială a aliaților victorioși cu un regim defunct 3. Cu câteva excepții notabile, autoritățile politice și religioase din Germania postbelică și liderii firești ai țării (din profesiile liberale, justiție, administrația publică) erau cei mai compromiși dintre toți. De aceea, chestionarele au fost ridiculizate. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau fusese transferat Poloniei. Între timp, Germania de Vest era potopită de refugiați flămânzi și dezmoșteniți. Restricțiile asupra dezvoltării urbane sau industriale puteau menține Germania În prostrație, dar nu o puteau hrăni sau reconstrui. Această sarcină, deloc neglijabilă, revenea ocupanților victorioși. Mai devreme sau mai târziu, ei aveau să transfere această responsabilitate asupra germanilor Înșiși, moment În care vor trebui lăsați să-și reclădească economia. La aceste preocupări, criticii americani ai radicalei soluții inițiale adăugau Încă o observație. Nu era rău
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supusă la un al treilea asalt, avem motive să ne temem că... se va nărui pentru totdeauna”. Dar aceste declarații nu erau făcute publice. Oficial, politicienii francezi de după război insistau ca țara lor să fie recunoscută ca membră a coaliției victorioase: o putere mondială cu același statut ca și celelalte. Iluzie ce a fost alimentată până la un punct, fiindcă ea convenea celorlalți aliați. Uniunea Sovietică dorea un astfel de aliat strategic În Vest, care Îi Împărtășea suspiciunea față de „anglo-americani”; englezii doreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vremea lui Petru cel Mare. Sub Ecaterina cea Mare, imperiul s-a extins spre sud și sud-vest. Iar țarul Alexandru I a consacrat modelul de implicare În Europa a Rusiei imperiale. La Congresul de la Viena din 1815, unde puterile aliate victorioase și reciproc suspicioase s-au Întâlnit pentru a restabili echilibrul continental În urma Înfrângerii unui tiran (exact ca În 1945), intențiile țarului Alexandru I au fost foarte clare. Preocupările țărilor mici erau eclipsate de cele ale marilor puteri. Cum Marea Britanie avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu stăteau mai bine: În septembrie 1944 existau cam 8.000 de comuniști. Ceva ce aducea a bază electorală pentru Partidul Comunist se găsea doar În zonele industriale din Boemia și În Iugoslavia, unde partidul era identificat cu rezistența partizană victorioasă. Precaut ca de obicei și În relații Încă bune cu puterile occidentale, Stalin a adoptat inițial o tactică bine cunoscută din anii Frontului Popular și ai războiului civil spaniol: a favorizat formarea guvernelor „de uniune națională” (coaliții formate din comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grea povară birocratică și administrativă, chiar și după retragerea englezilor din India. Pentru a merge Înainte În aceste circumstanțe extreme, britanicii s-au supus voluntar la privațiuni, acceptând o penurie fără precedent - ceea ce explică o trăsătură frapantă a acelor ani: victorioasă, mândra Anglie părea mai cenușie și mai tristă decât acele țări continentale mai devreme Învinse, ocupate și devastate. Totul era raționalizat, limitat, controlat. Pesimist notoriu, redactorul și eseistul Cyril Connolly surprindea totuși cu acuratețe spiritul vremii când compara, În aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primară, Yo soy español (apărut În 1943), prezenta istoria spaniolă ca pe o poveste unică, perfect coerentă, care Începea În grădina Raiului și se termina cu Generalissimo 3. La aceasta s-a adăugat un nou cult al morților - „martirii” taberei victorioase În recentul război civil. În miile de spații publice dedicate victimelor republicanismului anticlerical, Biserica spaniolă a organizat nenumărate ceremonii și pomeniri. Un amestec abil de pietate, autoritate civică și comemorare a victoriei consacra monopolul spiritual și mnemonic al instituției bisericești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comportamenul lui Adenauer nu a atras stima interlocutorilor săi: Dean Acheson, de exemplu, detesta insistența Bonnului de a pune condiții Înainte de a accepta intrarea În comunitatea națiunilor civilizate, de parcă Germania de Vest le-ar fi făcut o favoare Aliaților vestici victorioși. Dar În rarele ocazii În care Washingtonul sau Londra Își manifestau nemulțumirea În public sau ori de câte ori exista o bănuială că ele ar purta discuții cu Moscova fără știrea Bonnului, Adenauer transforma rapid situația În capital politic, reamintind electoratului cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru că anticipau guvernarea opresivă și dogmatică a Frontului de Eliberare Națională. Alții, În special cei care cooperaseră cu francezii sau serviseră ca personal auxiliar pe lângă poliția franceză și autoritățile militare - așa-numiții harkis -, au fugit de furia previzibilă a naționaliștilor victorioși. Mulți dintre ei au fost prinși și au suferit o răzbunare cumplită, iar cei care au ajuns teferi În Franța n-au primit nici o mulțumire din partea francezilor, sacrificiile lor nefiind cu adevărat recunoscute sau recompensate. Franța se grăbea să uite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a 4-a române, autoritățile sovietice au executat sute de evrei, sub diverse pretexte imaginare 54. Apariția unităților Armatei a 4-a române în Odessa în 16 octombrie 1941 nu avea aproape nimic din atmosfera intrării triumfale a unei armate victorioase. În fapt, era mai degrabă luarea în stăpânire a unui oraș evacuat în prealabil de trupele sovietice 55 de către o armată română epuizată în urma asediului prelungit și disprețuită de populația locală, care îi considera pe cuceritori drept "străini înfometați și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
al treilea, să încheie un tratat de pace cu națiunea învinsă. Problema utilajelor petroliere era, fără îndoială, cea mai puțin importantă, dar negocierile ulterioare aveau să releve, în curînd, cît de mare ajunsese să fie neîncrederea dintre cele trei puteri victorioase, la doar cîteva luni după încheierea războiului. Comisia Sovieto-Americană pentru Cercetarea faptelor și documentelor privind scoaterea utilajelor petroliere din România și-a susținut prima ședință pe 20 august 1945. Pînă pe 12 iunie 1947 aveau să se mai convoace încă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Occidentale, care aveau să pregătească terenul pentru Comunitatea Economică Europeană. Americanii au avut de suportat și cei trei ani ai Războiului cu Coreea, care s-a terminat mai curînd printr-o încetare a focului decît printr-un tratat de pace victorios. Uniunea Sovietică nu se prăbușise, Europa de Est nu urmase exemplul lui Tito și, pentru a agrava parcă situația, în august 1953 Moscova lansase prima bombă cu hidrogen din lume. Avînd în vedere toate aceste evenimente, Statele Unite au fost nevoite să-și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lăcuiește" (Aaron, 1835, p. v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul dacic intrat în stăpânirea romană cu "mulțime nenumărată de lăcuitori romani din Italia" (Aaron, 1835, p. 8). Pe lângă localizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceea fiecare cetățean trebuie să poarte responsabilitatea politică pentru consecințele acțiunilor guvernului țării sale. "Fiecare este co-responsabil pentru modul în care este guvernat", afirmă tranșant Jaspers (2000, p. 25). Jurisdicția asupra vinovăției politice este exercitată de puterea și voința celui victorios, iar consecința vine sub forma îndatorării (liability); c) vinovăția morală spre deosebire de cea criminală (care este individuală și poate fi stabilită obiectiv într-o instanță de judecată) cât și de cea de ordin politic (care este colectivă, dar nediscriminativă), vinovăția morală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
existența cetelor de viteji, ce implică o ierarhizare graduală în rândurile cetașilor, după cum și în interiorul obștilor se vor stabili ierarhizări social-politice. În cadrul lor, conducătorii își vor subordona și vor pune sub ascultarea lor pe prinșii din timpul acțiunilor militare încheiate victorios. În felul acesta va apare categoria socială a robilor, pe care documentele de la noi o găsesc și o menționează ca existentă, neprecizată în timp. Faptul că primele știri confirmă doar existența ca atare a respectivei categorii sociale, fără nici un fel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]