14,944 matches
-
alt tip de parteneriat, nu unul conflictual, tu îmi iei jucăria și eu îți iau jucăria, ci unul în care participarea la joc devine un mod de a trăi jocul lumii, al vârstelor. Gru își asumă ticăloșia ca pe o virtute, și în fapt ticăloșia sa nu este autentică, este teribilism; iar el își întâlnește o altă vârstă, adolescența, în persoana competitorului său. Gru disprețuișete copilăria ca vârstă a inocenței, dar comportamentul său o reeditează distorsionat, printr-o combinație de domnul
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
piesă, „rățoii" își instalează loja într-un pom poate releva ex abysus posibile corespondențe cu Pomul Cunoașterii/ Libertății, pomul simbolic cu prezență fizică în lojele adevărate, la care se accede urcând, ca pe scara „pahucilor", cele șapte trepte simbolice ale virtuților. În plus, hilarele genuflexiuni, salutul atât de ciudat al „pahucilor", amintesc și ele de un vechi salut al inițiaților, păstrat de Masonerie și intrat ca semn de grad în vechiul rit adonhiramit pentru gradul al șaptelea, de Cavaler Rosa-Cruce, și
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor de duh. De aceea, jurnalul de față este un caleidoscop al trăirilor culturale, trei sferturi din însemnări îndreptîndu-se spre muzică, pictură, arhitectură sau literatură. Posedînd un ochi sensibil la surprizele lumii
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
de a i se anticipa ivirea prin studii prospective. Fenomen curat stocastic (întîmplător), ivirea sfîntului nu poate fi prevăzută, ci doar constatată prin prezență directă. Tocmai de aceea, riguros vorbind, sfînțenia nu poate fi dovedită prin probe menite a depista virtuțile sanctității. Toate criteriile de canonizare, cînd sunt privite drept condiții de verificare a purității, sînt bieți parametri născociți pentru apărarea clerului și pentru împăcarea vulgului. Un sfînt nu se dovedește, ci se recunoaște spontan prin prezență vie, ceea ce e totuna
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
mă ducă cu mașina până în suburbii. Cu toate că nu intenționam să merg acasă, de fapt abia venisem în Londra și aveam de gând să-mi petrec ziua cu Valentin și Wolf, aș fi mers oriunde cu ea. Fata asta avea multe virtuți: bani, mașină - un Capri auriu în care asculta cele mai noi albume funk - o casă mare și un tată bogat. Când Valentin a întrebat-o: „Cu ce se ocupă prietenul tău?", a răspuns: „Nu prea am nici un preten". Ce altceva
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
de critică, nu înseamnă că opinia ta de gazetar improvizat contează. (Cu riscul de a-mi pune în cap multă lume, recunosc că nimic nu mi se pare mai nociv în peisajul tipăriturilor literare decât scriitorii care își exersează nonșalant virtuțile critice. Confuzia valorică pe care o provoacă aceștia prin actele lor publice de îngăduință e ireparabilă.) Deși s-a exersat în aproape toate genurile, Matei Vișniec n-a fost, în nici unul dintre ele, ipocrit. A învățat din nou să scrie
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
în manieră aforistică. E ca și cum, atingînd treapta sterilității, stilul lapidar se reproduce din inerție, prin aplicarea unei tehnici sintactice care cade în gol, în lipsa unui sens nou. Forma e tăioasă și scurtă, dar conținutul e monoton și previzibil. În plus, virtuțile morale ale genului s-au stins, nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să constați că în jurul aforismului nu a crescut în timp o familie de cuvinte ieșite din flexionarea rădăcinei comune, derivațiile lexicale fiind ca
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
dicțiunea ideilor pare să reprezinte în primul rând un concept teoretic și abia în al doilea titlul unei cărți proprii. Faptul e cum nu se poate mai ilustrativ pentru ceea ce înseamnă profesionalism în critica literară. Nu numai o sumă de virtuți accesorii (onestitate, consecvență, prezență de spirit, intuiție, siguranță a gustului), ci și o alta, fundamentală, înnăscută, de natură etic intelectuală, care trebuie să fie un liant pentru toate celelalte. Pe aceasta din urmă, Mircea Martin o posedă fără rest. Limbajul
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
tragicul în scena finală din Polițist, adjectiv, ci îl potențează, asta și pentru că asistăm acolo la un mind game menit să subordoneze o conștiință unor comandamente retorice. În al treilea rând, regizorul, ca și Porumboiu a apelat prea mult la virtuțile litotei și filmul devine guraliv pe final, discursiv, fără să mai întrețină sentimentul profund de alienare, dar și de superioritate a personajului față de o lume pe care o detestă cu toate celulele firii. Acest inuman construit cu migală pe parcursul a
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
cifra 5. Cifra 3, care în cazul accidentului este reprezentată de cei trei localnici salvatori și cele trei părți din care au acționat echipele de salvare, reprezintă cei trei îngeri care l-au vizitat pe Avraam, dar și cele trei virtuți teologice: credința, dragostea, speranța. Cifra 7 reprezintă cele șapte Cifra cinci este reprezentată, în cazul accidentului, de cei cinci oameni salvați, duși la spital, la terapie intensivă. Cifra cinci reprezintă cele 5 răni ale lui Isus de la răstignire: două la
Uimitor. Simbolistica cifrelor care au marcat accidentul aviatic () [Corola-journal/Journalistic/62701_a_64026]
-
ci o actualizare pneumatică (pneuma=spirit), și de aceea în fața unei icoane nu te desfeți, ci te înfiori. Dar pentru a provoca în credincios o asemenea trăire, un iconar trebuie să îndeplinească cîteva condiții: să cunoască temeinic dogma, să aibă virtutea credinței, să se abțină să dea frîu liber imaginației și, mai ales, să nu aibă fumuri artistice. Nimic nu e mai funest pentru un zugrav de icoane decît orgoliul creator, la fel cum dorința de a pune în icoană fanteziile
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște povești. Potrivit acestei optici, icoana nu are virtuți apotropaice: ea nu îndepărtează răul, nu risipește grijile și cu atît mai puțin nu face minuni. Un simplu cadru de lemn prin care se transmite un mesaj, atît și nimic mai mult. In al doilea caz, excesul pietist cere o
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
interior și a avea în sine un spațiu este un lucru extrem de important, căci înseamnă libertatea de a fi, de a merge oriunde, de a acționa, libertatea de a zbura. În ultimă instanță, bunătatea poate înflori numai în spațiu, iar virtutea poate înflori numai acolo unde există libertate. Putem avea libertatea politică, și să nu fim liberi interior." În tradiția creștină, există o povestire despre doi călugări aflați în pelerinaj la moaștele unui mare sfânt, care sunt surprinși pe drum nu
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
modificat testamentul din dorința de a-și scăpa familia de povara averii, convins fiind că toate relele din lume vin de la existența proprietății private, a visat la transfigurarea socială a Rusiei, adică la preschimbrea țării într-o uriașă lavră cu virtuți de colhoz comunist, și a ținut un jurnal intim, de redare secretă a trăirilor religioase, ca pentru a-și pune ordine în gîndurile ce-l încolțeau în vîrtejuri. Sub comunism, autoritățile ruse, stînjenite de întorsătura mistică pe care o luase
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
lume și critică patriotismul, al cărui spirit de înșurubare în rădăcini etnice nu concordă cu iubirea universală în numele crucii. Chiar și față de propriul neam este fluctuant în aprecieri: cînd e amărît de spiritul de turmă al rușilor, cînd exultă pe seama virtuților lor native. Are repulsie de darwinism, pe care îl consideră o găselniță a dogmatismului științific, și respinge în genere științele exacte, ca ipostaze ale unui tip de gîndire care nu se împacă cu dulceața tainelor hristice. Scriitorul crede că liantul
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
se frămînte nici pe seama banilor pe care i-a cîștigat de pe urma cărților scrise. Sub unghi cultural, Tolstoi e opac față de tehnică („dacă s-ar avea în vedere binele omului, n-ar exista automobile" - p. 225) și se arată sceptic față de virtuțile civilizației. Mai mult, îi detestă pe intelectuali („o clică demnă de dispreț"- p. 248), e antielitist și își pune nădejdea în popor. Înflăcărat de orgoliu auctorial, îl invidiază pe Dostoievski pentru gloria dobîndită și îl critică pe Gogol pentru lipsa
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
eseurile mele, în cărțile mele non-ficționale. E adevărat, dar nici cărțile dv. de literatură nu mi-au lăsat impresia că v-ar preocupa, în ele, exclusiv delectarea estetică. Scriu dintr-o motivație umanistă, scriu din curiozitate, și consider curiozitatea o virtute morală. O persoană curioasă e o persoană mai bună decît una lipsită de curiozitate. E un membru al societății mai bun și chiar un amant mai bun, dar asta nu răspunde întrebării dv. Care este, atunci, poziția dv. ca scriitor
Amos Oz: „Scrisul meu nu reprezintă un activism politic, ci unul umanist“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4864_a_6189]
-
anume îl transformă pe unul dintre cei mai adânc implicați „soldați” să-și trădeze țara și să aleagă tabăra opusă, și nu oricare, tabăra comunistă? Motivația tră- dătorului este una „estetică”, comunismul pare să fi conservat toate acele idealuri, acele virtuți pe care capitalismul le-a mercantilizat. Deodată, avem sub stratul de construită indiferență profesional motivată un reflex utopist, o formă de bovarism ideologic, o sensibilitate care a ținut mult timp trena comunismului văzut ca o formă de frumoasă rebeliune, ca
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
înseamnă să continui până la capăt partida începută, unde fiecare piesă pe tablă își are rostul ei și timpul ei pentru a fi sacrificată pentru ultima mutare, cea care dă șah-mat chiar și peste decenii unui adversar care are printre atâtea virtuți cel puțin una care merită salutată: răbdarea. În rest, putem vedea acest joc desfăș urat între cei tineri, puternici și dornici de afirmare, precum Peter Guillam (Benedict Cumberbatch), și cei din care, în urma unui eșec, precum în cazul lui Jim
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
Subiectele acestea o atrag și, într-un fel, și ea le atrage. Pe de altă parte, de mult tact. Sunt chestiuni fragile. (S-a văzut în cazul Mihail Sebastian cât de fragile). Alteori, am văzut, Marta Petreu exersa aceste două virtuți cumva preferențial. Renunțând, de dragul spectacolului de idei, la cea de-a doua. Atenuând-o. Aici însă, în De la Junimea la Noica, raportul e inversat. Ideologia e trecută, în mod tacit, în plan secund. Sigur, nu e ignorată cu totul, dar
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
utopie, în Caiete sau în diverse convorbiri), țin de o presiune destinală. Aceasta implică o țară fără destin, deci fără istorie (teza din Schimbarea la față a României), unde tronează ridicolul, ratarea și rușinea. Dacă vede - și, periodic, le exaltă - virtuțile organizării imperiului în care s-a născut (și pe care l-a pierdut, de asemenea), nu încetează să fie inhibat, practic terorizat, în fața oricărei autorități. Și aici comentariul lui Ion Vartic cade oportun: „Contradictoriu ca întotdeauna, Cioran, învestind legea ca
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
Stendhal, pentru scriitorul cenacular, adică locatar al etajului mansardei, altul Isaak Babel, de asemenea creator „parizian“, o vreme, adict la subsoluri. Cioran naiv și sentimental, descriind (citat din Baudelaire), un paresseux nerveux, un iubitor neantizator al țării sale pline de „virtuți dormitive“ și un insomniac visător, subjugat fiziologiei, este o carte demnă de spiritul din La Ciorangerie (concept al lui François George, referitor la celebra mansardă a unui „à-quoi-boniste“)
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
din lipsa virtuozității lexicale, și atunci se refugiază în convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie a impulsului inițial. În fine, erudiția lui Papadima e dincolo de îndoială, atâta doar că la 23 de ani, cât avea în momentul în care și-a începutul oficiul critic la Gândirea, mintea sa era eliptică de o
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
căci fără o tentă de adorație, sufletul nu poate urca spre celălalt. În al doilea rînd, a fi magistru nu e o profesie, ci o vocație. La început, primii profesori au fost preoți, investiți cu o putere zeiască ale cărei virtuți treceau treptat la discipoli. Și chiar dacă relația de educare și-a pierdut cu timpul încărcătura sacră, reminiscențele ei se păstrează în aura de prestigiu a maestrului și în doza de mister pe care o cere legătura de tip spiritual. Vocația
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]