4,713 matches
-
la masă, la ei. Stupoare! Cu ce ocazie? Venise un taxi după mine (de la noua firmă a d-nei...). Casa la care am oprit era o vilă cochetă, de bun simț. Când s-a deschis ușa...magie! Tot holul era numai vitrine...pe înalțimea pereților...cu pahare de cristal...lucrate manual...iluminate artistic, într-o paleta plăcută de culori. La intervale regulate, unghiul de reflecție se schimba. „Băi, soro...ar crăpa Ceaușescu de-ar vedea ce-am făcut cu paharele lui...”mustăcea
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
foarte serioși...așa că, mi-am revizuit atitudinea. “Și care-i al doilea eveniment?”întrebai plină de nerăbdare. “Al doilea e că, azi, m-a iertat nevasta-mea...după o lună de stat la unguri...la dezintoxicare...pentru că i-am făcut vitrinele astea...de ziua ei!” Toți am râs și am aplaudat „marea împăcare”. Nu mai știu ce s-a mai întâmplat...cu Geo și familia lui. Viața ne duce și ne aduce împreună...dar, de câte ori beau...așa...o gură...de ceva
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
aplaudat „marea împăcare”. Nu mai știu ce s-a mai întâmplat...cu Geo și familia lui. Viața ne duce și ne aduce împreună...dar, de câte ori beau...așa...o gură...de ceva bun, din cupe de cristal...îmi aduc aminte de vitrinele multicolore...cu paharele lui Nea Nicu...și chipurile fericite ale celor care redescoperă fericirea. În cinstea voastră! Timișoara, 27.02.2011 Corina - Lucia Costea Referință Bibliografică: Paharele de cristal... / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 58, Anul
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
jucărie din copilărie. Mă joc de-a cititorul Intru în librărie, caut pe raft O carte cu numele meu, vânzătorul Îmi spune să am răbdare, poetul e încă în viața Sa trec și mâine dimineață, cu puțin noroc Poate moare, vitrinele sunt deja pregătite. Și eu chiar veneam să cumpăr o carte Țineam mâna ridicată spre cer Că un steag fluturam curcubeul Călcam din iubire spre moarte. Mai bine mă joc de-a Dumnezeu Cânt pe străzi că un sfânt cu
O CARTE CU NUMELE MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373165_a_374494]
-
intimitatea naturii, care, nici nu se compară cu cea din patul conjugal al ei sau al meu, unde-ți trec prin minte și lucruri sinistre: umbra soțului, o poză cu ea și el, atârnată pe un perete, sau așezată în vitrina dulapului ori a bibliotecii, ochii vigilenți ai vecinilor, un telefon care sună în momentul nepotrivit, o vizită neprevăzută. În natură, dacă alegi locul potrivit, nimeni nu te aude, nimeni nu te vede. Doar trebuie să fii atent unde și pe
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
mi povestești tu pare nu din altă țară, ci de pe altă planetă. Am tot țâțâit eu până mi-am adus aminte că prin București, între cele două războaie, exista meseria de țuțăr - un bărbat prezentabil, care se posta în fața unei vitrine și exclama, admirând marfa: “Țț, țț!”. N-aveți pe acolo un post de țuțăr? Nu de altceva, dar eu de curând am intrat într-o porcărie. Stai să vezi. Ieri am ajuns într-o comună pierdută undeva, prin Dobrogea. Mai
PORCĂRIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372184_a_373513]
-
toate găinile mari, puicuțele tinere, dar, mai ales, cocoșii cei împopoțonați și trufași, cu penajul colorat ca de aur, cu pene lucitoare de parcă erau niște pietre nestemate, de opal, agate, sau cine știe ce podoabe prețioase, încât ei arătau ca niște veritabile vitrine ambulante înzorzonate de bijuterii! Așa deci, era ceasul când toate orătăniile ciuguleau pe-ntrecute, să-și facă gușa cât mai rotundă. Ea se războia cu trufașii cocoși, care călcau țanțoși prin curte și nu lăsau în pace amărâtele găinușe să-și
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Se va plimba puțin prin parc, va privi oamenii care mișunau pe străzi și va face tot ceea ce era necesar pentru a alunga tensiunea. Nu se grăbea. Cu geanta în care își pregătise echipamentul aruncată pe umăr, căscă ochii la vitrinele proaspăt aranjate cu ornamente de sezon, bucurându-se de culorile toamnei. Dovleci sculptați, frunze din hârtie colorată, figurine cu vampiri și vrăjitoare, păreau desprinse dintr-o poveste. Îi atrase atenția un mic magazin de legume-fructe, înghesuit între un magazin cu
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
în redeșteptarea conștiinței naționale a românilor. Dar pe lângă câte comori nu trecem nepăsători, și chiar dacă vreunul ne trage de mânecă, nu ne oprim să vedem despre ce e vorba. În schimb, ne oprim cu ochii și gura larg deschise, în fața vitrinelor și firmelor sclipitoare care ne amăgesc de cele mai multe ori! E nevoie de multă luare aminte pentru a ne împărtăși de frumusețile și bunătățile acestei lumi, care înalță și smeresc în același timp. Și care sunt sub ochii noștri, chiar dacă nu
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
amintirile. Pe Lipscani se lasă înserarea. E ora la care încep să apară bișnițarii, femile ușoare, șmenarii și ciorditorii. În luna noiembrie la ora șase după-amiază schimbată după prețioasele indicații ale iubitului conducător, e întuneric de parcă ar fi miezul nopții. Vitrinele sunt luminate slab, iar magazinele din ce în ce mai goale. Programul e obligatoriu până la ora șapte seara. Vânzătoarele plictisite, își numără banii făcându-și de lucru printre rafturi. Imi plac atât de mult consignațiile, încârt adeseori mă prinde ora închiderii, cu ochii pironiți
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
tot pe furiș, de parcă i-aș fi furat, apoi dau colțul, spre magaziunul București pentru a mă opri la patiseria unde, de obicei mă delectez cu un cicco și o prăjitură, cina pe care mi-o permit doar uneori. În vitrina celui mai obscur magazin am văzut-o! Luminată dintr-o parte de un bec slab, impecabilă, roșie ca drapelul partidului care mă hrănește, de o frumusețe aproape ireală haina roșie din catifea, stă dreaptă în vitrină, pe manechinul cu dimensiunile
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
permit doar uneori. În vitrina celui mai obscur magazin am văzut-o! Luminată dintr-o parte de un bec slab, impecabilă, roșie ca drapelul partidului care mă hrănește, de o frumusețe aproape ireală haina roșie din catifea, stă dreaptă în vitrină, pe manechinul cu dimensiunile 70, 45, 70, de parcă din tot Bucureștiul doar pe mine m-ar fi așteptat. Ca o stană de piatră, hipnotizată privind-o simt că inima nu-mi mai bate, așa de mult mi-o doresc. Până
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
într-o seară îți face vreunul felul”, mi-a șuierat colega urâtă de rea ce e. O roade invidia, e fată batrână, nici un barbat nu o place și ar vrea să se marite. Adorm cu gândul la minunea roșie din vitrină. Dis-de-dimineață, cu spatele la colega de cameră, scot din geamantanul de carton plicul cu banii de tren. Nu mai plec acasă de Crăciun! În camera alăturată locuiește o țigancă cu fiul ei. Sâmbăta, când colega cea rea plecă la țară la rude
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
ori, s-a dat o lege prin care culoarea roșie era interzisă. “Ce tâmpenie!”, mi-am spus în zorii acelei zile de sambătă, în care m-am sculat prea de dimineață, apoi am plecat hotărâtă să aduc acasă minunea din vitrină, fără de care nu mai pot trăi. Cu banii de tren în poșetă, sigură pe mine de parcă as fi fost actriță la Buftea sau activistă la cc, am intrat pe ușa magazinului, la doar câteva minute după ce acesta a fost deschis
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
nechezolul, ori tocmai aflase că soțul o înșeală cu grasa de la parter, m-a privit cu dispreț când i-am spus, cu oarece accent moldovenesc pe care am uitat să mi-l acund din cauza emoției: “Vreau haina aia roșie din vitrină.” „Haina de pe manechim?” a șuerat printre dinți, de parcă i-aș fi cerut haina de pe ea. „Da, doamnă, cea roșie cu flori albastre și galbene, vreau s-o cumpăr”, am strigat și i-am arătat banii pe care-i țineam strâns
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
amenințată De vreun țurțur ce se ține Chiar de streașina plecată Sub mari sloiuri cristaline. Dar, din minte-ntunecată, Un alt val de viscol vine Să asmută grup și gloată Cu denunțuri libertine. Așa pune iarna, iată, Alt blazon pe la vitrine, Chiar la treapta cea înaltă, Care prin șantaj se ține! Neaua strigă îmbufnată, Înecându-se-n suspine: N-am să vin și altădată La români, căci mi-e rușine! Referință Bibliografică: IARNĂ SENSIBILĂ (!) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
circulau brambura peste tot, șoselele fiind la fel de aglomerate ca și trotuarele. Abia acum dibuiam că toate clădirile pe lângă care treceam semănau foarte bine cu niște prăvălii, încât am început să le privesc cu mai multă atenție, cercetându-le. Toate aveau vitrine, însă unele erau întunecate și rar zăream într-altele flăcări care pluteau aidoma acelora suspendate din loc în loc, deasupra orașului. Această situație mi-a stârnit curiozitatea, impulsionându-mă să-mi înving teama, așa că am pășit în primul magazin cu vitrine
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
vitrine, însă unele erau întunecate și rar zăream într-altele flăcări care pluteau aidoma acelora suspendate din loc în loc, deasupra orașului. Această situație mi-a stârnit curiozitatea, impulsionându-mă să-mi înving teama, așa că am pășit în primul magazin cu vitrine strălucitoare. Acesta era mult mai mare decât puteam eu să-mi închipui privindu-l din stradă, având trei pereți, doi pe lateral și cel din față cu ușa și vitrina. Așa cum mă oprisem, la un pas de la intrare, priveam drept
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
-mi înving teama, așa că am pășit în primul magazin cu vitrine strălucitoare. Acesta era mult mai mare decât puteam eu să-mi închipui privindu-l din stradă, având trei pereți, doi pe lateral și cel din față cu ușa și vitrina. Așa cum mă oprisem, la un pas de la intrare, priveam drept în față pentru a mă convinge daca exista al patrulea perete, oricât de departe ar fi fost, însă era imposibil să observ, magazinul părea să fie un culoar destul de lat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
drept în față pentru a mă convinge daca exista al patrulea perete, oricât de departe ar fi fost, însă era imposibil să observ, magazinul părea să fie un culoar destul de lat, dar fără sfârșit, așa că mi-am întors privirea la vitrinele imense de pe cei doi pereți laterali, în care tronau flăcări multicolore, de altfel, singurele surse de lumină din magazin. Eram uimită și înspăimântată când cineva s-a apropiat de mine, zicându-mi: - Dorești să cumperi sau să vinzi? Ființa aceea
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
continuat să întreb cu aceeași mâhnire în glas. - Pentru că asta este moneda de schimb! Nu poți să cumperi un suflet decât oferindu-l pe al tău, mi-a răspuns cu voce blândă, privindu-mă cu îngăduință. După ce am inspectat curioasă vitrinele, m-am interesat la negustorul ieșit din comun: - Aș putea să-l iau pe cel de colo, cel micuț care pâlpâie ca piatra unui inel? am întrebat eu, parcă hipnotizată de diversitate și de situația inedită în care mă aflam
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
eram studentă. Adorasem mereu să mă pierd în mulțimea pestriță, sub presiunea zgomotului cauzat de traficul intens, ca și când sunetele discordante și puternice, care afectau toți indivizii, produceau o legătură invizibilă între noi. Mi-am amintit că-mi plăcea să privesc vitrinele în drumul meu, afișele și reclamele, chiar și trecătorii, câte un bărbat pe care îl găseam prea ciudat îmbrăcat sau prea frumos pentru o plimbare de unul singur. Îmi plăcea, în egală măsură să privesc femeile cochete, în pas cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
vestic un magazin cu alte produse made în China orașul a început să miroasă a Shanhai a populație chineză emigrată peste tot în univers figurinele de porțelan cu urme de ruj învechit de antice producții sunt tot mai rare în vitrinele luminoase imitațiile au devenit un modus vivendi ale milioanelor de chinezi care locuiesc în mijlocul orașului respirând împreună cu noi același aer cosmopolit și poluat mi-e dor de începutul secolului XX Referință Bibliografică: made in China / Liliana Ghiță Boian : Confluențe Literare
MADE IN CHINA de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375629_a_376958]
-
vestic un magazin cu alte produse made în Chină orașul a început să miroasă a Shanhai a populație chineză emigrata peste tot în univers figurinele de porțelan cu urme de ruj învechit de antice producții sunt tot mai rare în vitrinele luminoase imitațiile au devenit un modus vivendi ale milioanelor de chinezi care locuiesc în mijlocul orașului respirând împreună cu noi același aer cosmopolit și poluat mi-e dor de începutul secolului XX Citește mai mult made în Chinastrăbat străzile dispuse circularale unui
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
partea stângă magazin ynnyîn zona orizontului vesticun magazin cu alte produse made în Chinaorașul a început să miroasă a Shanhaia populație chineză emigratăpeste tot în univers figurinele de porțelan cu urme de rujînvechit de antice producțiisunt tot mai rare în vitrinele luminoase imitațiile au devenit un modus vivendiale milioanelor de chinezicare locuiesc în mijlocul orașului respirând împreună cu noiacelași aer cosmopolit și poluatmi-e dor de începutul secolului XX... XI. PĂTIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr.
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]