9,098 matches
-
în reciprocitatea simțămintelor mele de respect, admirație și iubire. Folosesc acest prilej spre a vă mulțumi și pentru altceva - i-am spus-o și lui Conu Alecu 3. În Mitropolia Banatului 4 v-am citit cele câteva superbe pagini despre vocația monahală, deschisă prin cele trei temeiuri științifice. Adăugându-le un al patrulea - dubla structură a luminii - le-am folosit în deschiderea predicii mele din 15 august - hramul 5 Mănăstirii Văratec - asupra Maicii Domnului - modelul suprem al vieții monahale - în sensul
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
încoace, și-au descoperit talente remarcabile de „întreprinzători”. Pe vremuri, era inginer silvic. În câte o dimineață ne pomeneam cu o grămadă de lemne de foc aruncate peste gard. Nici măcar nu suna. Astăzi, e om de afaceri și guru spiritual. Vocația, neștiută, o avea de pe atunci. Mă întristează să văd cum oameni care s-au străduit o viață să-și facă un nume onorabil dau cu el de pământ pentru câte ceva ce îmi apare ca un chilipir de doi bani. Poți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
Sorin Lavric Ioana Revnic, Convorbiri cu Alex Ștefănescu, Editura Allfa, 2013, 275 pag. Este o eroare să vezi în vocație o condiție a împlinirii, aidoma unui succes judecat după criterii de notorietate. De obicei vocaț ia se împlinește împotriva biografiei și cel mai adesea sfidînd voința artistului. E ca și cum scoaterea din latență a unei însușiri dăunează posesorului ei, căci însușirea
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
E ca și cum scoaterea din latență a unei însușiri dăunează posesorului ei, căci însușirea ajunge să strălucească, dar persoana sucombă sub cîmpul de forță al manifestării ei. În cazul lui Alex Ștefănescu, însușirea dominantă este pasiunea literară, și dacă admitem că vocația nu e decît intensitatea cu care un talent, apăsînd asupra persoanei care îl posedă, o silește să meargă pe un drum și nu pe altul, atunci biografia criticului constă în tirania cu care imboldul literelor i-a maltratat liniștea. Înainte de
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
povestindu-și amintirile de la începuturi spre clipa prezentă (Lugoj, locul nașterii, apoi copilăria și adolescența la Suceava, studenția la București, universul literar din anii comunismului etc.). Episoadele descrise cu nerv anecdotic nu au însemnătate decît în măsura în care ghicești în spatele lor imboldul vocației de care pomeneam la început. E în Alex Ștefănescu un impuls idealist care, judecat în natura lui adîncă, se manifestă sub cinci forme: prima e chemarea surdă a orizonturilor vagi, simptom tipic al firilor romantice, a căror sete spirituală se
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
Ion Bogdan Lefter Unul dintre cei mai rafinați „aperceptivi” ai prozei și ai literaturii române și totodată un mare stilist, cu o excepțională vocație de observator al lumii din jur și cu o expresivitate de limbaj pe măsură, Gheorghe Crăciun etalează în paginile sale un impresionant talent nativ. De-ar fi să ne gîndim doar la splendida Epură pentru Longos (textul „în foileton” din
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
literaturile, le înțelegea mentalitățile și mecanismele creative, însă nu-i emula, cu excepția - bineînțeles - grupului ori grupărilor din care a făcut parte ca autor novator, experimentalist, „generaționist”, întotdeauna militant. Altfel, nu ajunsese întîmplător profesor (și) de teoria literaturii: fără să aibă vocația didactică a specialiștilor domeniului și nici obsesia maniacală de a impune o anume viziune ori o terminologie de el inventată, era în apele lui acolo unde scriitura literară și faptele culturale erau disecate și interpretate ca expresii ale coerenței intelectuale
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
declare creștine, dar care în schimb sînt dispuse să suporte presiunea corectitudinii politice, de la care învață că diferența dintre rase nu există, cum nici diferența dintre bărbat și femeie nu e tocmai politicoasă. Tendința de egalizare vine pe fundalul pierderii vocației religioase, credința fiind o virtute tot mai rară. Mai mult, națiunea nu mai e o idee la modă, democrația e în criză, birocrația europeană crește, iar progresul e un termen relativ, a cărui semnificație se schimbă după caz. Fenomenul de
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
doresc să le adresez întreaga mea compasiune și susținere. Florin Cioabă a fost un adevărat lider și un sprijin pentru comunitatea romă pentru că, înțelegând importanța educației, i-a îndemnat pe tineri să meargă la școală, dar și să-și urmeze vocația prețuindu-și și promovându-și tradițiile", arată șeful statului, într-un mesaj dat publicității de Administrația Prezidențială. De asemenea, Băsescu le-a spus jurnaliștilor, la Prislop, în județul Maramureș, că Cioabă "a muncit extraordinar de mult să îi aducă pe
Băsescu, așteptat la înmormântarea lui Cioabă by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/35817_a_37142]
-
inedit (sau nu) al poeziilor. Ea recuperează partea cea mai puțin cunoscută a activității literare a lui Radu Stanca, și anume publicistica. Este vorba de 163 de pagini dense de eseuri, cronici și note, care configurează un publicist cultural de vocație, cu preocupări multilaterale, și totodată ne dezvăluie în bună măsură universul ideatic al scriitorului. Căci scriind despre spectacole sau comentând cărți recent apărute, Radu Stanca scrie, implicit, despre sine, despre concepția sa cu privire la teatru, despre viziunea sa poetică, despre - cum
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
pîine, nu oricine accepta așa ceva fără să crîcnească «...», prinosul unuia era sărăcia celuilalt; sațietatea unuia, foamea altuia; fericirea și ascensiunea unuia, nenorocirea și declinul celuilalt; viața unuia era moartea celuilalt...”. Iată ce scria un scriitor considerat apolitic - Wittstock n-are vocație de victimă, nici de erou - în anul 1980! Trec peste povestirea cu tentă detectivistică, dar cu semnificații mult mai profunde pentru istoria zbuciumată, de peste 700 de ani, a burgului, creat de breslele germane (flamande!?) care au durat în partea asta
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
dar nu văd de ce nu au loc mai des discuții politice cu cele două partide din Alianța DA doi zero și cu Noua Republică sau cu Mișcarea Populară, care pentru moment nu e partid, dar în mod clar are această vocație", a continuat Baconschi. Fostul ministru de Externe a adăugat: "Deocamdată, am reținut avertismentele domnului Blaga către membrii PDL care ar fi tentați de astfel de dialoguri, să spunem, cu parteneri pe dreapta. Nu e normal". "E nevoie ca PDL să
Ce crede Baconschi despre primarele pentru Cotroceni în PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37981_a_39306]
-
nimic. Ferocitatea membrilor unei grupări politice depinde de amploarea iluziilor în care s-au legănat înainte de a ajunge la putere: pornirea lor către crimă și minciună se hrănește din generozitatea himerelor de altădată. Problema lucidității și a probității militanților cu vocație extremistă se pune în termeni gravi și abrupți. Dar în fond, cu câteva minime diferențe, ea se pune deopotrivă când vorbim despre orice sectă, facțiune sau organizație politică care își stabilește scopuri și mijloace de acțiune moderate. Să aderi fără
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
din prelungile sale tăceri. Sursa acestei paralizii pare să fie de natură erotică (în fond, toate poemele de aici sunt poeme de dragoste). Rezultatul, însă, e același, de un insolit irezistibil. Dacă e adevărat că poezia bună poate exista prin vocație (așa, substanțialist), dincolo de cultură, de exercițiu, de influențe, Hose Pablo e, dintre tineri, exemplul cel mai edificator.
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
istoria literară tradițională, deschisă eventual spre psihocritică, dar fără idiosincrazii ideologice sau veleități teoretizante. Cel mai recent volum al său, Vămile posterității, se înfățișează ca un șantier deschis al unui istoric literar combativ și explorator, dublat de un critic cu vocație canonizantă. Mai mult decît un miscelaneu oarecare sau decît o colecție hibridă de „fragmente critice” - de la studiul mai amplu la articolul de dicționar și de la foiletonul pe teme de istorie literară la referatul doctoral și dosarul documentar - el nu e
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
al unei angajări totale în operă, cu prețul slăbiciunii, al dezechilibrului sufletesc, al febrilității. „I-a efeminat glasul - scrie Lovinescu -, dându-i acel aer de etern convalescent” (557). Boala de care suferă Bonciu e aceeași ca a celorlalți evrei cu vocație: literaturita. Ea consumă prin însăși posibilitatea de a situa ființa umană în proximitatea capodeoperei: Bonciu e un „suflet bolind, de lehuză a unei capodopere de extracție dificilă” (557). Poate că de aici trebuie pornit ca să înțelegem gestul neașteptat al lui
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
întrețină dialoguri epistolare susținute. Comunica frecvent și eficient prin articolele și eseurile sale și, desigur, prin in-confundabilele creații epice. Rarele și prețioasele misive trimise lui Geo Dumitrescu 2 și Eugen Simion 3 demonstrează, în timp, că Marin Preda, deși avea vocația confesiunii, profund articulată, ezita să se înfățișeze în aceea de epistolograf, care, adesea, presupune mărturii din cele mai incomode și imprevizibile. Contemporanii săi, cei mai mulți dintre ei, creditabili, afirmă, și unii încă mai consemnează, în cărțile de memorialistică, faptul, ușor verificabil
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos nu e însoțit de un simț critic care să dea sentințe abstracte. Paștina are repulsie de abstracțiuni, simboluri și coduri, avînd vocația concretului pe care îl are sub ochi. E încredințat că un tablou se împlinește atunci cînd duhul se străvede în el, iar pentru asta trebuie să fie fidel flerului mistic. Din acest motiv, Paștina e un pictor cu virtuți religioase
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
e sprijinit pe argumente teoretice: pictorul simte măsura, intuiește pragul și se oprește, dar măsura nu poate fi descrisă, cum nici pragul nu poate fi explicat. Însuși detaliul că Paștina se consideră pictor și nu „artist plastic“, adică purtător de vocație, și nu posesor de meserie, e un indiciu al hramului pe care îl poartă. Spuneam că la Paștina culoarea nu e o chestiune de dozaj cromatic, ci o formă de pigment afectiv, amănunt pe care îl resimți în efectul alinător
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
septembrie 1955, prin Decretul de amnistiere din aceeași lună. A ieșit din închisoare cu o boală incurabilă, de aceea în perioada 1955-1958 a fost internat continuu în spitale. La un spirit de puritatea și altitudinea morală ale lui Ovidiu Cotruș, vocația dialogului s-a păstrat vie și nealterată și în condițiile mizere și torturante ale închisorii. Ținea în închisoare adevărate lecții, vorbind despre literatură (în spațiul claustrant al celulei), menținând, prin intermediul ei, încrederea și moralul oamenilor. Din nou, memoria sa excepțională
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
asta, însă, prin apel la regulile jocului de golf. Din nou înarmată până în dinți cu lecturi ajutătoare (romanele ei au bibliografie, note de subsol, agendă de atelier, glosar), M.G. scrie arborând, consecvent și cu delicii, mici ticuri de profesoară cu vocație: ton răspicat, al autorității, atenție implicată, dar și oarecum distantă și circumspectă, evaluare ficționantă a tot ce aude și înregistrează. O aventură personală (descoperirea jocului de golf și aprofundarea lui) îi sugerează o posibilă arhitectură epică. Vocea guturală („E ceva
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
memoriile Nadiei Anghelescu. Există desigur, cum spuneam, un puternic filon academic, impresionant și exotic mai cu seamă pentru filologi; în paralel cu acesta, se desfășoară o frumoasă serie de povești familiale (incluzând aici și apropiații, căci autoarea dovedește o extraordinară vocație a prieteniei) și, în sfârșit, un al treilea segment, foarte discret, intim, care indexează minuțios complicațiile medicale cu care, mai ales după retragerea din activitate, Nadia Anghelescu se confruntă. În aceste ultime două dimensiuni, cartea este încântătoare. Dintr-o colecție
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
sunt pline de asemenea provocări. De pildă, ce rost ar mai avea celebrul dialog din Ciulinii Bărăganului: „-Încotro, Ionele? - În lume, Matache, cu ciulinii după noi ...”? Sensul vechi ținea de necunoscut, de infern. De izgonire. Fără frontieră, călătoria absoarbe numai vocația rătăcirii. Mai mult: cum ar fi să traversezi lumea fără obstacole? Frontiera definește eul, structurează depășirea de sine și orizontul mental. Chestiuni, să recunoaștem, fără urgențe însemnate în afara literaturii. Deși lucrurile s-au schimbat începând cu secolul trecut. Nu știu cât apel
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
altceva? Fiind dificil a ne decide la un răspuns, ne îngăduim acum a-l percepe pe Ioanichie Olteanu ca pe-o ilustrare a „eșecului”, așa cum l-a considerat I. Negoițescu. Un „eșec” pe care l-am putea socoti o veritabilă vocație. Un „eșec” asumat nu doar în text ci și în timpuria curmare a desfășurării acestuia, aidoma unei lame împlîntate întrun existențial ideal. Un sacrificiu nu foarte des întîlnit în lumea literară, cu note similiascetice. Primele poeme ale lui Ioanichie Olteanu
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
anumită dezinvoltură a se prezenta la microfon, a interveni din sală și așa mai departe. De câteva ori am făcut-o și eu. dar, întotdeauna, nu cu un sentiment de mare satisfacție. Nu știu de ce. E clar că nu aveam vocație pentru așa ceva. M.I.: Este bizar. Ce anume vă timora, totuși? Aplombul celorlalți? Șt. A.D.: S-ar putea să fie și chestiunea aceasta. Dar, cum să spun, în momentul când.... la Uniunea Scriitorilor se putea interveni, de la lucrurile mărunte, de la felul
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]