2,178 matches
-
vreodată specială. În mod special specială, era să scriu. Cred că clachez. Au spus că va dura aproximativ nouăzeci de minute să instaleze aparatul și să fixeze tuburile necesare și după aceea, puteam să mă întorc s-o văd. Am zăbovit câteva minute în salonul rudelor, o zonă destul de funcțională, cu câteva scaune negre din vinil rigid și o selecție de ziare și reviste care păreau ceva mai scumpe ca de obicei. Pe urmă m-am dus să-mi iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Păcat. — Mai pictezi? — Din când în când. Deocamdată nu prea văd ce viitor are. Nu atâta timp cât de-alde Roddy Winshaw ai acestei lumi continuă să fie stăpâni. — În ritmul ăsta, mâine-dimineață va fi cu unul mai puțin. Nedorind să mai zăbovească asupra acestei perspective macabre, Michael adăugă: Dar nu trebuie să renunți. Erai talentată. Putea să vadă oricine. — Oricine? repetă Phoebe. — Îți amintești, spuse Michael ignorând întrebarea ei, când am venit la tine în cameră și am văzut tabloul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul cu numele meu, așa că, În loc să mă enervez și să mă stresez mai mult decât o făcusem deja, am cumpărat pur și simplu alt bilet. Două mii două sute de dolari, pentru că era săptămâna modei, iar eu cumpărasem În ultimul moment. Am zăbovit preț de o clipă Înainte de a scoate cartea de credit a firmei. În fine, mi‑am zis. În fond, Miranda cheltuiește cam tot atâta Într‑o săptămână doar pe coafat și machiaj. În calitate de asistentă secundară a Mirandei eram pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai rele. Unii chiar alergau ca să fie primii care ies pe poartă. Bărbații care aveau biciclete făceau un fel de Întrecere: zece minute, curtea era ca o chiuvetă din care se scurgea apa. El găsea mereu un motiv să mai zăbovească sau să piardă vremea. În seara asta luă o mătură și adună resturile de ceară și tăieturile de fitil de sub scaunul lui. Apoi se duse Încet spre dulapul lui și-și luă haina; trecu pe la toaletă și se pieptănă. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu 500 de ani în urmă trecuse și Galileo Galilei, cunoscutul întemeietor și teoretician al fundamentelor fizicii și mecanicii pe principii matematice și raționale. De altfel, ca și acesta, va încerca încă din tinerețe să găsească un răspuns, după ce a zăbovit ani buni prin toate filosofiile antice și moderne, dar și prin filosofiile contemporanilor săi. Immanuel Kant, nu prea îndepărtat de vremea în care a trăit Rosmini, întreprinsese și el o reconstrucție de ordin rațional. Și la fel ca și Kant
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să semnifice. S-a întîmplat în felul următor: mai întîi s-au inventat frazele, care timp de o vreme nu au avut anumite conotații, de altminteri făceau o ușoară trecere de la adevăr la patimă, deci la minciună. În spatele frazelor însă zăbovea înțelesul; așadar, există o lege care împinge oamenii să spună adevărul și care îi face să-și dea seama că folosesc vorbe goale. De aici putem deduce că modalitățile prin care se exprimă o națiune anticipează calea pe care urmează
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
așa cum numai fiecare Biserică în parte se cu-noaște; trebuie să se metamorfozeze în fiecare Biserică, după ce s-a metamorfozat în Biserica universală. Și cine nu vede că este imposibil să faci așa ceva? Dar, în cele din urmă, fără să mai zăbovim prea mult, va fi de ajuns, ca să lămurim situația, să avem un principiu sigur, confirmat de experiența universală și care rezultă din natura omenească și cea a lucrurilor, care este următorul: "Fiecare corp moral sau persoană morală, vorbind în general
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bufet, strînse la piept jurnalul, schițînd un zîmbet de regret dulce-amar, ca de adolescent Îndrăgostit. L-am privit cum desfăcea funda cu care era legat jurnalul și Începea să citească, jucînd panglica Între degete. Ridică ochii și privi camera mică, zăbovind cu privirea asupra poliței de deasupra căminului, pe care un talmeș-balmeș de obiecte uitate aștepta să ia drumul coșului de gunoi. Pe perete era lipită cu bandă adezivă o fotografie cu autograf a unui grup de punk rock, alături de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Psihiatrul se apropia de piscină, ținînd În mînă un prosop uscat. CÎnd micuța franțuzoaică ieși din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor, de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care deja au început să mă bată și zăbovesc cu palma încinsă la piept, ascultând hipnotizată, parcă pentru prima dată, bătăile puternice ale inimii. închid ochii și-mi plimb îndelung palma pe trupul care zvâcnește tot, speriat, ca o vietate sălbatică pe care numai eu o pot îmblânzi, simțindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în sus, spre chipul lui Eduard, să văd dacă el simte ceva deosebit. Fără să vreau, îmi cobor privirea de la ochii lui cenușii îndepărtați la buzele pline care m-au sărutat aseară. Apoi, însă, mă scutur (nu e cazul să zăbovesc acum cu gândul la seara trecută, îmi spun) și revin cu ochii în sus, în ochii lui. Nu, nu pare să fi simțit ceva deosebit. Merge concentrat și absent, dar în momentul în care simte că-l privesc se uită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
totuși, la petrecere, deși partea cu îmbrăcatul în ceva reprezentativ îl încurcase mult. Ce oare îl reprezenta pe el? Cam nimic, în afară de cârje. Așa că își luă cârjele cu el. Anda îl privi din cap până-n picioare când îi deschise ușa, zăbovind apoi cu o privire întunecată asupra cârjelor și asupra cicatricei lui din obraz, care dintr-odată începu să-l frigă. Era îmbrăcată într-o rochie-furou aurie, și o bentiță la fel de aurie îi împrejmuia capul, precum o coroană. După câteva momente
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe care o descoperise zilele trecute la hotelul din apropiere îi părea îmbietoare în rotunjimea ei, în care puteai înota fără să te lovești de colțuri dușmănoase. Doamnei Ionescu îi plăceau în mod deosebit aceste momen te de dimineață, când zăbovea cu ochii închiși în pat și min tea i se umplea treptat de gânduri. Gândurile se înșiruiau ordonate și alerte, ca un pâlc de armăsari puternici, musculoși, aliniați la start într-o nouă cursă, pe care numai ea îi putea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un nor. Amintirea visului o tulbură. De foarte mulți ani nu-și mai amintea visele de peste noapte. Poate că mă preocupă excesiv de mult ideea de a vorbi cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii închiși, cercetându-și gândurile pentru noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eu te întrebasem dacă-ți dorești ceva anume din toaletele mele, îi spusese ea, cu aceeași uimire pe față. Clara zâmbise încurcată și se apropiase de ușa larg deschisă a șifonierului. Cântărise din ochi toaletele frumos înșiruite pe umerașe și zăbovise o clipă asupra rochiei negre pe care o mai îmbrăcase pe ascuns. Nu, răspunsese ea într-un târziu, nu-mi doresc nimic. — Cum vrei tu, spusese doamna Martin. Dar să știi că „bâl dâbâc“ se spune când cazi în apă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Adunase prea multe într-o zi, prea multe lucruri care fuseseră cândva legate de ea. Trebuia să se gândească serios la ele și la ce mai dorea să afle. Dar nu acum. A doua zi dimineață, când se trezea și zăbovea în pat cu gândurile ei. Sau când își aprindea țigara, la cafea... Sau când se așeza în fața oglinzii, să se privească... Sau poate în avion, în timp ce zbura spre Cluj, peste câteva zile... Somnul o cuprinse neașteptat de lin, de data
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum de nu o recunoștea nimeni în acel portret? Probabil că nimeni nu se uită cu adevărat la nimeni, își spunea Clara, oftând. Probabil că fețele celorlalți sunt niște supra fețe asupra cărora nu avem niciodată răgazul și interesul să zăbovim cu adevărat. Uneori, când ieșea din bazin, mai lua o cameră pentru câteva ore și stătea acolo, întinsă în pat, cu ochii închiși, gândindu-se la Eduard, băiatul de care fusese îndrăgostită. Și la Edo, personajul imaginar al romanului ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
te rotești prin bazine și piscine de hoteluri, deși ți-era atât de dor de mirosul inconfundabil al mării, pe care nu l-ai mai simțit de peste douăzeci de ani?“ se întrebă ea, retoric. Domnul Ionescu rămăsese în barul hotelului, zăbovind la o bere cu Codrin Neacșu. Ionela moțăise tot drumul în mașină și apoi, după masa de prânz de la restaurant, declarase că o doare capul și că se retrage să se odihnească în camera de hotel. Ceilalți invitați refuzaseră până la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar o zecime din cât mă Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca pe un loc de rău augur, un loc În care nu trebuia să zăbovești, și nu m-am Încumetat să Înaintez printre copaci; cu toate că de atunci m-am aventurat de multe ori pe Dartmoor, abia acum mă Întorceam În acel loc. Adevărul este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
trag linie și fac bilanțul aventurilor lor nocturne, Vladimir se trezi cu acel chef de viață pe care-l primește în dotare orice băutor de rachiu, după o noapte de pileală cu amicii. Ca și în alte dăți, însă, nu zăbovi în mahmureală. Firea lui veselă și robustă îi aducea din start meditații convenabile și reflecții în roz. Asta mi se trage de la faptul că am fost adus pe lume în zori de ziuă, moment favorabil, care conferă celui născut astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi În față, gulerul răsfrînt pînă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fără rost. Nu poate fi vorba, dar, de masochism intelectual, ci de încredere în posibilitățile spiritualității naționale. Și de capacitatea criticului de a intui cu o clipă înaintea altora talentul puternic care se poate ivi din necunoscut. Vă rog să zăboviți puțin asupra a două chestiuni ,,la modă". Prima este problema romanului. În două texte incluse în Fragmente critice (Ce știm și ce nu știm despre romanul de azi - vol I, p. 34 - 41; Avem roman? - vol III, p. 345 - 354
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
a face cu faptul că studenții doar nu vor, ci constatăm că nu pot. Ce aflăm de această dată? Ioana Pârvulescu pleacă de la golirea de sens, prin clișeizare, a unor formule critice, glorioase cândva, de tipul "Luceafărul poeziei românești", și zăbovește apoi asupra clișeului "Arghezi oscilează între credință și tăgadă", în legătură cu înțelegerea căruia mărturisește a fi trăit o întristătoare experiență. "încă de la primul curs despre poezia interbelică - povestește autoarea - îi previn pe studenți că reproducerea formulei cu pricina fără un minim
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
a prea fost "rai", memorialistul e pătruns de un fior liric, reprimat însă deîndată. Proza lirică "nu mă prinde", propoziție ce întărește încă o dată opinia lui despre critica literară, situată în afara creației. întrucât anii aceia îi resimte ca dureroși, nu zăbovește prea mult asupra lor, preferând vârsta adultă. Copilul bolnăvicios, ferecat în inhibiții, a devenit un tânăr sociabil și un spirit matur, nu o dată contestatar. Lecturile abundente și variate i-au format un gust literar sigur, pe care criticul nu se
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
veți ierta aceste mezalianțe... - o "foame" de cărți cînd le vezi înșirate disciplinat în librărie. Nu e autobuz în care cineva să nu deschidă o carte, cafenea în care farmecele unei ediții de buzunar să fie ocolite, situație în care, zăbovind cu o cunoștință la o prăjitură ori la un ceai să rămîi fără subiect de discuție. Mă întreb - și nu vreau să răspund... - ce se discută prin părțile noastre. Am schițat, de bună seamă, o vedere ideală. Am avut motive
Vedere din Köln by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015]