2,214 matches
-
Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le uite, mulțumindu-mă să stărui asupra efectului devastator pe care l-au produs ele asupra Persiei, mai ales atunci când, În aprilie 1906, Nicolae al II-lea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spune Angela Harrison și îmi aruncă un zâmbet schimonosit. Păi...o să‑l vedem foarte curând, nu? Fir‑ar al naibii! La ora douăsprezece, Luke tot n‑a ajuns și simt că o iau razna. E un adevărat coșmar. Unde e? Zăbovesc prin fața bisericii până în ultima clipă, sunându‑l disperată, sperând în ciuda lipsei de speranță că am să‑l văd alergând spre mine. Însă domnișoarele de onoare au ajuns și a parcat încă un Rolls Royce, și nici urmă de Luke. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și de somptuoasă ca restul apartamentului, cu rafturi întregi de săpunuri de lux și sticle de parfum gratis și un scaun confortabil, dacă vrei să te așezi. Mi‑aș dori să pot rămâne aici toată ziua. Dar nu îndrăznesc să zăbovesc prea mult, pentru eventualitatea în care Elinor vine să mă caute. Așa că, după ultimul fâs de Eternity, trag de mine să mă ridic și să mă întorc în îmbulzeala unde chelnerii pășesc în vârful picioarelor, murmurând „Masa este servită“. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu prieteni și însuși Dumnezeu, Nu vom trăda chiar dacă ne‐așteaptă un mormânt și‐ om zăbovi‐n vecie în neant sau Empireu; în jurământ e‐o stare cu totul abisală pe când făptura noastră‐i clădită pe‐ndoială; e un temei în toate ca‐n lună sau în soare și n‐ar fi fost credință de n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să regrete acea perioadă virginală când cuvintele coincideau cu esența lucrurilor și se întreba când se vor întoarce la "întrebuințarea" lor primordială. Când va avea loc miracolul acelei primeniri, al acelui catharsis ? Când deveni-vor cuvintele iarăși Cuvânt ? Când o să zăbovească vântul într-o întoarcere care să se facă semn ? Atunci când cuvintele, îndepărtată dărnicie, vor vorbi fără a delimita, pentru a da un sens când arătând ne vor duce la locul potrivirilor dintâi, pe muritori dăruindu-i întrebuințării potrivite acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ea vine s-o însteleze, dacă vine ziua, ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să le dea vise senine, să
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu. Trecea dintr-o cameră în alta, leneșă, zăbovind în răsfățul plușat, molcom, vaporos al prosopului. Îl aruncă pe masa din sufragerie și se duse la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Șoptireanca, îl omorse pe activistul acela de la raion sau regiune, de pe unde venise să facă colectivizarea. Înainte de a intra în sala de lectură și de a-și ocupa locul la masa sa, a treia pe rândul de la fereastră, Burtăncureanu mai zăbovea câteva lungi clipe în fața celor două vitrine în care erau expuse toate cărțile sale, 17, plus două antologii județene și una republicană (Prozatorii Bălții), precum și o culegere de autori reprezentativi pentru proza județeană din R.S.R., publicată în 1983, la Murmansk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ales toți nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din Piața Primăriei, funturi de plumb rece îl trăgeau la adormire, sau, mai știi, menitoarea îi trimisese aburul somnului, să-l încerce. Picotea, mai-mai să adoarmă. Își auzea de-acuma și sforăitul.Trecu în baie, să-și răcoresacă fața. Nu zăbovi decât preț de câteva aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aflat acum în Orașul Luminilor, Paris -, se uita neîncrezătoare la babalâc și spuse: Am să aflu imediat! Și se apropie de fiecare momâie privind-o îndeaproape în ochi, ca atunci când te uiți într-o casă prin ferestre, de afară. După ce zăbovi timp de un ceas pe la fiecare, se rezemă obosită de tocul ușii și, lăsându-și trupul înnobilat cu mătăsurile pure să se scurgă pe podea, spuse: N-am văzut nimic. Ăștia sunt morți, nu respiră! Sunt trupurile lor astrale, Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bază. Un nor de praf se ridică imediat în atmosferă și tancurile își încetară tirul nemilos. Printre dărâmături se putea ghici ceața monstruoasă a Bolii Negre și a demonului ce sălășluia în ea. Își găsea încet drum spre suprafață și zăbovea încurcată deasupra ruinelor. Se lungi de-a lungul molozului încercând să-și dea seama dacă mai avea rost să-și prelungească șederea sau dacă să-și continue drumul, pentru că nu mai avea victime pe care să le devoreze. Realizând cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
victime pe care să le devoreze. Realizând cine e de vină că ținta ei prioritară fugi, într-o clipă se aruncă asupra celor cinci tancuri și le învălui în mantia ei albă lăptoasă, condamnându-le. Nu mai avea rost să zăbovească acolo. Văzură, din pură coincidență, cum colegiul le-a fost distrus și cum Boala Neagră se răzbuna acum pe cei care i-au forțat ținta să-și părăsească bârlogul. Coborâră înapoi în tunel și își continuară drumul fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aha ... — Se ține în fiecare an. E un concurs. Cine aduce cei mai mulți șerpi. — Înțeleg. — Se calculează după greutate, așa că îi căutăm pe cei mari. N-am vrut să vă speriem. — Mulțumesc. Grupul de bărbați porni. Cel care vorbise cu ea zăbovi în urmă. N-ar trebui să fiți singură aici, doamnă. Deși văd că aveți o armă, spuse el, făcând semn cu capul spre bancheta din spate a mașinii. — Da, dar n-am cartușe, zise Alex. — Ei, asta nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea." 5. Și Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr. 6. Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; 7. și în urmă, a zis ucenicilor: "Haidem să ne întoarcem în Iudea." 8. "Învățătorule", I-au zis ucenicii, "acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
se bagă Paul repede, aruncându-mi cel mai grețos zâmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cât se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințând. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întâlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanând lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? Mâna Îmi zăbovește nehotărâtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gândeam că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
om a cărui tăcere să Însemne ascultarea atentă a născocirilor lui literare. În adâncul sufletului, Își dădea seama că nu va mai putea să recupereze timpul irosit, că nu va fi În stare să așeze În fața unei mese de lucru zăbovind asupra cuvintelor , descifrând cu ele lumi la care visa. Așa se face, că memoria lui extraordinară așeza disciplinat cuvintele, le păstra cu sfințenie și niciodată nu uita când le dădea drumul cu Înfrigurare să le mai șlefuiască din mers. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăiește În ultimul timp. A remarcat acea Încruntare generală din privirile semenilor, ca pe un semn al neîncrederii În ei, nicidecum ca pe o risipă de energie negativă. Trenul a luat-o la goană spre stația următoare și Antoniu mai zăbovește puțin pe peron, privind În stânga și-n dreapta cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un Pallady, a văzut reproduceri În albume de artă, știe de un Goya, ca să nu mai vorbim de un Van Gogh, chiar și un Mondrian care nu l-a impresionat deloc, ba chiar i-a stârnit râsul, dar nu a zăbovit niciodată cu pasiune asupra picturii. Aici, În târg, poate vinde portretul numai pentru calitățile feminine ale modelului, restul, rămânând să descopere următorul sau următorii proprietari Se va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cartea. Ce n-aș da să o citești... -Mai lasă să treacă un timp până să vii lângă mine, nu te grăbi, nu curge lapte și miere pe aici, și Îngerii s-au cam plictisit de apucăturile foștilor pământeni. Mai zăbovește pe-acolo! Mai cerșește un timp! Nu se știe niciodată ce ne rezervă moartea. -Kawabata, am un junghi În inimă, simt că-mi pierd credința și că .viața nu mă mai vrea.. -Îți dau un sfat: termină cartea și roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit și au zis: "Domnul este drept!" 7. Și cînd a văzut Domnul că s-au smerit, cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Șemaia: "S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor și mînia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac, 8. dar îi vor fi supuși, și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie sau să slujească împărățiilor altor țări." 9. Șișac, împăratul Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
în timpul revoluției, a precizat că, în iunie 1848, el se afla trimis de maiorul Ștefan Vlădoianu în satul Pistolu (jud. Dolj), unde, "murind lăcuitorii acelui sat foarte rău de holeră, eram însărcinat împreună cu doftorul 287 ca să-i facem cuviincioasa curățenie", zăbovind acolo patru zile. Întors ulterior la Craiova, "bolnăvindu-mă de holeră, am zăcut trei săptămâni, aproape fiind să-mi pierd și viața"288. Tot așa, în "tacrirul" luat la 26 ianuarie/6 februarie 1849 lui Nicolae Balotă, administrator cu aprovizionarea armatei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Astfel, Gheorghe Magheru, membru al Guvernului provizoriu și "general căpitan oștirilor neregulate", scria, la 15/27 iulie, camaradului său de arme și coleg de guvern, generalul Christian Tell, "cap al oștirilor regulate" și ministru de Război, despre faptul că a "zăbovit aici în Slatina până astăzi, fiind fost lipsă de dorobanți, aflîndu-se împrăștiați din pricina cholerii ce urmează în această cetate"!293. În "tacrirul" luat la 11/22 martie 1849 lui Nicolae Marghiloman din Cerneți, suptocîrmuitor al plasei Blahnița din județul Mehedinți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de la Silistra. Părăsirea Principatelor s-a desfășurat, în general, fără incidente notabile, cu excepția unor ciocniri la Giurgiu, între 23 - 25 iunie/5 - 7 iulie, defavorabile rușilor, evacuarea Țării Românești încheindu-se la 27 iulie/8 august. Trupele ruse au mai zăbovit în Moldova, lichidând și acolo spitalele vremelnice de la Odobești, Focșani, Bârlad și Iași, până la 2/14 septembrie, când au trecut îndărăt Prutul, punând capăt regimului de ocupație militară instaurat cu un an în urmă388. În semn de răsplată pentru devotamentul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]