10,579 matches
-
imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un colț, mâna maestrului. Gheara, ar spune unii. Părul iubitei crește ca altădată cel din poemul nichitastănescian, însă poetul nu-și mai face un drum din el până la patul unde va cădea doborât de lupta cu îngerul (fie
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
unul dintre cele mai reușite poeme - ar fi trebuit să se desfășoare într-o luminozitate arcadiană. „Naiadă înainte de-a fi nai, Ții minte, Sirinx, cînd cutreierai Arcadia prin lunci și prin poiene? Cînta lumina-n părul tău bălai Și zări de cer albastru printre gene Se revărsau cînd, veselă, zîmbeai“. Intrînd el însuși în ambianța mitologiei, poetul intervine direct („Te-am întrebat odată, în care veac nu știu,/ Căci anii tot mai deși se strîng sub frunte”); Sirinx decade lent
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
bizantin născut din două neamuri, și câți alții, prind viață în drumul autocunoașterii. Oricine a umblat sau a visat că străbate aceste meleaguri va înțelege drumul într-o altă lumină. Dar cele mai izbutite mi se par personajele adevă rate, zărite în fugă, creionate într-o singură trăsătură; unchiul Andreas, dând definiția lordului („unul care cutreieră toată lumea și apoi se împușcă”), un restaurator de icoane, o călăuza beduină, o fetiță ducând grâu la sfințit, o gazdă primitoare. „Scara trosni, se zgudui
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
elegant de restul cromaticii școlii noastre...!” G” poate fi oricine, chiar și un elev de la plastică, muzică, balet. Nu are importanță că o conexiune între arhitectură/ design și celelate specialități ar avea un grad de dificultate ridicat... Atâta timp cât tinde să zărească și să atingă apoGeul, de ce nu??... Îmi place să cred că un “G” veritabil ar alege ca prieten o carte de Matei Vișniec în locul Elenei Băsescu. Și că în locul unei țigări ar alege creionul. Cât despre controversata dezbatere (cine știe
A FI SAU A NU FI “G”.... In: APOGEUL ARHITECTURĂ ȘI DESIGN by COLEGIUL NATIONAL „OCTAV BANCILA“ - IASI () [Corola-journal/Journalistic/326_a_562]
-
pe la casele voastre? Suntem, toate, orfane și celibatare. Mi se părea din ce in ce mai ciudat. Dar, oare, aveți vreun stăpân ori stăpâna, vreo firma care se ocupă de voi? Avem un stăpân, da, se grăbiră ele să răspundă, însă nu l-am zărit niciodată. Ne trimite doar scrisori, toate primim scrisori de la el. Epistole de serviciu, am bănuit eu, rostindu-mi bănuiala cu voce tare. O, nu, mă corectară femeile-papusi, sunt scrisori de suflet. Cobră se miră, într-un târziu, și el: bărbatul
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
bogății ale României se trimiteau în Rusia. Așa ceva nu se mai întîmplase, să-ți exprimi liber și cu voce tare părerea. Stăteam acolo încremenit, cînd deodată am fost împins din spate; soseau studenții de la medicină și agronomie. Cînd m-a zărit, prorectorul Cristodorescu mi-a făcut semn să plec. Am înțeles doar mai tîrziu că dorise să mă protejeze și că acolo urma să se întîmple ceva cu consecințe grave pentru noi. încăperea era atît de ticsită, încît au început să
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
largi, cu femei spălînd laborios rufele colorate strident în lighene generoase, emailate, cu cîini și pisici doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se transformă
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
datorită unei invazii de lăcuste, n'am coborât până în Fălciu ci ne-am oprit cu două verste mai sus de gura Săratei, pe malul acestălalt al Prutului, unde se găsea pășune pentru cai. în 6 Iulie, la amiază, ne-au zărit Turcii, care urcau pe malul stâng al Prutului. Ei și-au oprit înaintarea și au început să construiască patru poduri pentru a trece dincoace de râu. Avantgarda din care făceam parte număra cam cinci mii de cavaleriști. Generalul nostru a
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
îi apreciase generalul Ianus. Pierderile lor erau mari căci ne apăram organizat. Ei primeau însă mereu întăriri proaspete, în timp ce puterile luptătorilor noștri se sleiau din oră în oră. O împrospătare ne putea veni numai de la ariergardă, dar aceasta nu se zărea. în cele din urmă țarul ordonă retragerea și abandonarea unei mari părți din căruțe. Executarea ordinului s-a făcut cu mare încetineală căci nu reușeam să ne desprindem de inamic și, tot luptând, am dat pas cu pas înapoi către
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
ajuns la Nistru pașa Mehmet Cerchez veni să-și ia rămas bun de la feldmareșalul Șeremetiev. Deoarece țarul nu voia ca Turcii să știe de prezența sa în convoiu, dânsul se ascunse într'o caretă în care se afla Ecaterina Skavronski. Zărind careta, pașa Cerchez se îndreptă călare spre ea și, când dădu cu ochii de Ecaterina, salută mirat și își ceru scuze, printr'un tălmaciu care îl însoțea, spunând că Turcii nu duc războiu cu femeile. Pentru mine scena aceasta, la
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
unul în celălalt de o milă lichidă ce nici nu vindecă nici rănește. Înflorește în tine misterul ca un pîlc de răchiți la marginea unui fluviu interior ce-ți răsfață chipul chiar dacă ar vrea, ochii tăi nu mă mai pot zări pe partea nevăzută a lunii. Uită-mă spre a mă regăsi - poate - într-un pliu al memoriei din vremea cînd nopțile aduceau dinaintea noastră prietenoase incertitudini de timp guraliv peste care însă plana spaima frîntă între noi ca o pîine
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
n-a fost nicicînd un oraș născut mort ce îl purtam sub piele pulsînd veninos un oraș de amintiri deșucheate treceam cu pasul ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri - rînduri tipărite în același ziar gălbejit în buzunarele mele necheza un pistol și atunci gagicile au țipat toți și toate cunoșteau intenția mea criminală eu pășeam printre
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
ar fi gonit orice ființă la adăpost. Dar dacă, totuși? Neîncrezător, Proful și-a tras galoșii, s-a înfofolit bine și a plecat spre capătul tramvaiului 5. Ajuns acolo s-a uitat cu luare-aminte în jur, dar nu l-a zărit; era gata să facă drumul înapoi, când o inspirație subită l-a făcut să fluiere și să-l strige tare pe nume: deodată un morman de zăpadă s-a scuturat lângă el și Ionică s-a năpustit ca disperatul, sărindu
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
îl privește pe Barbu Varnali, se știe că a existat de multe ori tentația de a citi scrisorile mătușii sale. În special în săptămînile care au urmat morții ei întrevedea această posibilitate cu un soi de euforie; venea acasă, îi zărea portretul de pe birou (poza 1), lua o carte ca s-o uite și instantaneu, amintindu-și de plicurile vechi din caseta de lemn, era atras ca de un magnet: în față i se deschidea perspectiva ispititoare a scormonirii unei vieți
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
Emil Brumaru (Test de catifea reiată) Mai simt cum ți-așează lumina Pe șold raiul fin destrămat De pofte? Zărești încă-n fructe Dragi îngeri culcați pe un pat Miezos și-acrișor? Auzi iarăși în tine fîntîni, și grădini, Și garduri, și hălți, și marfare? Din nou strîngi în brațe dulci spini Să-ți zgîrie pînă la sînge Toți sînii
Patru întrebări, repetînd prima, degeaba by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15626_a_16951]
-
permis. Ultimul bloc de pe vergului are 17 etaje și mai multe antene GSM înfipte în creștetul lui. De la balcoanele celor mai înalte etaje, oamenii văd pînă dincolo de complexul Lebăba, iar uneori, cînd cerul e limpede și aerul transparent, se poate zări, ca o pată verzuie, chiar și pădurea din dreptul mănăstirii Cernica. Dedesubt, rondul, părculețul, autobuzele și oamenii par atît de mici încît seamănă cu un desen de jucărie animat miraculos. La cîțiva pași de acest ultim bloc, se află un
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
pineal vibrație melodie vînt iarbă sfîșiere delir în ventuzele serii Vega uscîndu-si pletele după sura și luna ca un dop de lacrimi în gît iar pe spinarea amurgului general tatuat sub piele acest inventar de potop... Fumigații De presupus că zărim toată măreață complexitate cu capul vîrît sub cearșaf, la fumigații bune să alunge și gripa și spaimă. Valuri de ofrande fetide în acest orizont seminal, în timp ce lumina zilei își scoate cutițele prin fisuri și retează trena prolificei noastre umbre... Fumigații
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
cu copertele roșii de la orele de marxism-leninism. Timp de trei ore tovarășa profesoară ne-a explicat cu un patos molipsitor că Dumnezeu nu există că până acum nimeni nu l-a văzut că nici marii cosmonauți sovietici nu l-au zărit pe undeva prin spațiul cosmic. Ajuns acasă i-am comunicat vestea plin de entuziasm bunicului meu care se ruga, retrograd, pe rogojina roasă din colț i-am strigat pur și simplu tovarășa profesoară ne-a spus „Dumnezeu nu există”. A
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
doar un muget al Minotaurului ce încurcă sexele erele și dă peste cap toată logica și toată mitologia gazda mea într-o superbă rochie galbenă căzută pe covor își cere imperioasă chiria afară bate vântul din deșert de aici se zăresc culmile munților Atlas în cărțile din bibliotecă e o tristețe de sfârșit de lume doar un gust de mentă în gură a mai rămas două pahare goale de vin pe masă ticăie neauzit ultimul ceas. ASCULTAM IMNUL ascultăm imnul într-
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
gările, să-i traducă electrolizele: aurul scos din mizeria traiului zilnic, versurile lui, fulgere pe Capitoliu, (cel de pe Potomac sau de pe Tevere?) boabe de grindină explozii controlate, ce sparg parbrizele de BMWși Cadillac. La cenotaful lui Gramsci, umbros, unde se zăresc o sumedenie de bobițe roșii, scuturate dintr-un arbust și ferit de raza dulce a luminii, (amar omagiu, scris de Pasolini) poate că mai trece,de formă, un beatnik are o sete enormă de Bloody Mary, dar e un revoltat
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
ca personaje negative a unora din vocile influente din interiorul și din jurul partidului, pierd procent după procent. Ceea ce pediștii nu par a-și da seama este că aceste procente se pierd și în detrimentul lor. Revenind la parlamentarii pe care-i zăresc prin sălile de așteptare ale aeroportului, ei au dobândit, în nici un an de exercitare a puterii, mentalitatea unor învinși. Defetismul - cum se numea pe vremea războiului rece această stare - a cuprins într-o asemenea măsură echipa de la putere, încât îți
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
de alintat// În murmuri se răsfață grele/ Cu fața în parfum și fard/ Lingoarea verde de pe stele/ Se varsă palidă-n brocard// Când miezul rătăcește-n floare/ Și înflorește-n sindrofii/ Căci aurorele călare/ Se pierd în volburi aurii" (Din zări hitite). E greu de prevăzut în ce direcție o va lua acest autor matur și divers, disputat între intensitatea metaforei și pasta verbală, între poezia simbolurilor și fulgii poeziei (,și cum treci lăsând în urmă zăpezi/ coaja curge albă de pe
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
a fost supus unor suferințe atroce din care i s-a tras și moartea: Frapează mai întîi impresia de claustrare sub cer. Nu există decît pămînt, cer, păsări și stele; dar un spațiu în care păsările trec fără să fie zărite și fără cîntec, în care stelele se tulbură pe traseele lor Ťfără luminăť, poate fi altceva decît o vastă temniță? O a doua sugestie concentraționară e de constatat în reluarea cuvîntului luni: Ťși mereu a fost ziua întîia/ și mereu
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
degrabă decât posterității, unui lector avizat din proximitate. Iată: "La Paris, Tacu și Jean Pârvulescu îmi spuneau că Marin Sorescu denigrează țara acolo, pe urmă se întoarce în țară și trage limbi nu știu cui. Mi se pare că Fănel l-a zărit intrând în Templul masonic de la Paris, ca și pe Crohmălniceanu" ... "Ce naiv am fost în cazul Mitea, se pare că are și el o Rifcă în pat, ca și alții: Ioniță, Pană etc. D-sa fiind verde, ca și soțul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
perdidas" (gloanțe rătăcite). În vreme ce Argentina și-a avut ,dispăruții" ei în timpul generalului Videla, iar Chile în timpul generalului Pinochet, plătindu-și tributul în câțiva ani, Columbia continuă să și-l plătească anual, ne mai spune omul cu ochii în lacrimi. Pretutindeni zărești soldați cu câini, ,Seguridad privada canina". Totuși viața s-a schimbat mult în ultimii ani și populația pare încântată de demersurile făcute de actualul președinte, Alvaro Uribe, în instaurarea păcii, ne spune ambasadoarea României la Bogotá, Mariana Sipoș. În zona
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]