3,296 matches
-
dreptul scabroase cu cei doi iubiți. (Probabil Connolly ținuse aparatul cu mâna întinsă.) Aceste imagini aveau un caracter categoric lubric. În două dintre ele, Sheba era topless. În altă imagine pur și simplu revoltătoare - pe care am tot încercat în zadar să mi-o șterg din minte - Sheba era în genunchi în fața lui Connolly care își expunea splendoarea. Când am pus fotografiile la loc, îmi tremurau mâinile. Sheba îmi jurase de mai multe ori că a distrus orice urmă a relației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei mă implorau să o privesc. În lumina aceea obscură vedeam un copil ce voia cu tot dinadinsul să semene a femeie matură. Era fardată, conturul la ochi era trasat cu un creion dermatograf, puteam să ghicesc toată munca în zadar la o coafură distrusă de vânturi și praf, îi vedeam mâinile înguste cu degete lungi și subțiri frământându-se una în alta a neputință și a griji. Hainele ei scumpe erau acum murdare și mototolite și miroseau a parfum și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
E bolnavă? Într-un fel, mi-a răspuns evaziv, coborând glasul și lăsându-mă să i ghicesc vorbele mai mult după mimica buzelor... e îndrăgostită, nu poate mânca și m-a rugat să nu te las să o aștepți în zadar și nici să iei masa ca un pustnic, de unul singur. Nu mai știu dacă am mâncat în acea dimineață, nici cum a fost vremea după aceea, dar îmi amintesc perfect cum a intrat Creața în sala de clasă, cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
După vacanță Se terminase vacanța și tot timpul petrecut departe de Creața mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să se reunească. Spuneam bancuri și povestiri amuzante din vacanță, iar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aripile vîntului, cu tristețea și oboseala ce urmează, firesc, după orice distracție. EL ar fi stat atunci, acolo, cîntărind și punînd față-n față visurile neîmplinite și ceea ce pierduse... Ce-ar fi urmat să facă? ... Îl căutam, orbecăiam... dar În zadar. Întunecimea aceea În care bîjbîiam nu era altceva decît propria mea persoană... harta personală pe care creierul meu o concepuse... Numai că eu eram cel care stătea acolo, și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și adresa. Degeaba... sună ocupat. Am mai Încercat o dată, dar tot ocupat. L-am mai lăsat puțin, mi-am aprins o țigară, am fumat-o și am mai sunat de vreo șapte ori pe parcursul a douăzeci de minute dar... În zadar. Același ton de ocupat. Am privit-o, absent, pe femeie. Își rodea, concentrată, unghia de la degetul mare. Unghia dată cu ojă roșie arăta ca un sîmbure de umeboshi. Își mișca buzele cu un aer afectat. Își introdusese vîrful unghiei Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în fotoliu, ea rămase în picioare în fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, îi mângâiai mâinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptând-o zile în șir, în zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea în cel de-al doilea război mondial. 30. Timpul trecu fluierând. Veni iarna, ajunul Anului Nou. În noaptea aceea toți ai familiei ne aflam în casa părinților, chemați de tata, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în timpul discuțiilor din Comitetul pregătitor al Conferinței (evocată mai sus), când mă războiam cu partenerii pe care i-am menționat (elaboram hârtii, argumente, purtam discuții și altele); mă temeam, pe baza experienței pe care o aveam, că mă zbat în zadar cu morile de vânt (era un fel de vae victis, o fatalitate). Dar chiar ca România să renunțe în fapt (neaveniții guvernanți care ne-ar fi făcut un serviciu, dacă nu s-ar fi proțăpit pe funcții) la șansa care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mulțumească cu un „bârlog înghesuit și întunecos, la kilometri distanță de metrou“. După ce eu și Aidan ne-am logodit, începuserăm să căutăm o locuință, dar ne-a fost imposibil să găsim ceva. După câteva săptămâni în care am căutat în zadar, treceam pe lângă vitrina unei agenții imobiliare într-o seară când am văzut poza unui „apartament luminos și aerisit“. Într-o zonă care ne plăcea și - mult mai important - la o chirie rezonabilă. Cuprinși de convingerea că era menit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a așezat adunându-și în jurul lui, cu o mână tremurătoare, poalele veșmântului pătat, în vreme ce o tăcere de moarte învăluia sala, iar privirile se întorceau la unison spre al-Mulih. Acesta a așteptat ca unul din cei de față să intervină; în zadar. Atunci s-a ridicat cu o tresărire de energie. „Șeicul este un om cucernic și inimos, o știm cu toții; dragostea lui pentru acest oraș este cu atât mai meritorie cu cât nu s-a născut aici, iar zelul său pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se află soarta noastră, ci în mâinile lui Dumnezeu și doar El va putea într-o zi să ne dăruiască victoria pe care tot El ne-o refuză astăzi. Deocamdată, situația este cea pe care o cunoașteți și este în zadar să ne continuăm discuția. Trebuie să ajungem la o hotărâre. Cei care aprobă încheierea unei înțelegeri cu castilienii să proclame deviza dinastiei nasride!“ Din toate colțurile sălii Ambasadorilor, își amintea tata, țâșni aceeași frază, „Doar Dumnezeu poate dărui victoria“, rostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rob creștin care alesese să recunoască Credința în islam. Astfel că soldații castilieni, însoțiți de un inchizitor, veniră într-o seară la casa lui, în cartierul nostru Albaicin. Alertați, vecinii bătrânului coborâră în stradă încercând să împiedice arestarea acestuia. În zadar. A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de cea mai mare importanță. Regele Francisc va părăsi Spania înainte de Miercurea Cenușii 1. S-a pornit o discuție în cursul căreia Giovanni și cu mine am prezentat, destul de timid, argumente în favoarea unei înțelegeri cu Carol Quintul. A fost în zadar. Papa se afla total sub înrâurirea prietenului meu Guicciardini, care-l convinsese „să-i țină piept lui Cezar“ și să fie sufletul coaliției anti imperiale. Pe 22 mai 1526, o „Ligă Sfântă“ s-a născut în orașul francez Cognac: ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla cu canionul. Deoarece rămăsese mult mai puțin spațiu la baza lui decât atunci când ajunsese el aici. Se luptă disperat să-și desfacă frânghiile. în zadar. Strigă la Khallit și Mallit. — Morții pot vorbi? întrebă Khallit. — Mira-m-aș, răspunse Mallit și dădu cu banul. Nu, spuse apoi el. — Nu, repetă Khallit. Disperat, Vultur-în-Zbor își dădu seama că nu exista nici o cale de ieșire. își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice cu ochiul. — Să nu mă torni. Sunt vreo câțiva morți acolo. De la niște virgule puse aiurea. S-a arătat îngrozită. — Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am golit paharul. Am rămas cu gura larg deschisă, de parcă pândeam să-mi intre înțelesul ultim în suflet. Stomacul cedase și începuse să facă tumbe. — Krepkaia, am gemut într-un târziu. Te-ai orientat de minune. N-ai pierdut în zadar timpul cu mine. Ana a zâmbit și ea victorioasă. Trecuse cu bine momentul dramatic. Acrobatul revenise la sol. Am băgat banii în buzunar. Aș fi vrut să-i spun ceva. Experiența m-a avertizat instantaneu. „Dacă descleștezi dinții e prăpăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de boli, să adulmece Moartea și, liniștit, să se simtă bucuros în împăcarea că întoarceri nu mai sunt, că totul este doar poveste, închipuire și burniță de amintiri izvodite doar de cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR și-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
joc. S-a răzgândit, brusc. — Bine. Ai doi. Și cu optul de data trecută, ai scăpat. Poți să pleci. Cred că-i cel mai dur șut în fund pe care l-am luat vreodată. Acum îmi lungesc așteptarea, trecerea în zadar, cu citiri din dicționarul latin. Îmi par, uneori, atât de cunoscute aceste cuvinte, pe care nicicând nu le-am mai întâlnit și pe care aproape că îmi vine să cred că le-am rostit cândva. Digressio periucunda a proposita oratione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului, cântând atât de sfântul și tainicul „Hristos a înviat“. Cred că niciodată nu am trăit mai intens minunea credinței că, într-adevăr, Iisus nu s-a jertfit în zadar pentru noi. Că ne adună și ne veghează cu jertfa sa, necerându-ne nimic altceva decât să n-o uităm și să ne bucurăm că, an de an, se întoarce în noi, dându-ne lumină, învățându-ne calea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și nici În toată săptămîna aceea, cea mai lungă, ultima săptămînă din viața mea. Peste șapte zile, aveam să fiu mort. 36 Numai cineva care mai are de trăit doar o săptămînă e În stare să-și piardă vremea În zadar, așa cum am făcut-o eu În acele zile. Vegheam mereu telefonul și Îmi rodeam sufletul, atît de supus propriei mele orbiri, Încît abia dacă eram În stare să ghicesc ceea ce destinul dădea deja ca fapt Împlinit. Luni, la prînz, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la prînz. Ăsta-i adevărul. Fumero rămase nemișcat preț de vreo jumătate de minut, brăzdîndu-mi fața cu revolverul și lingîndu-se pe buze. — Lerma, ordonă el. Aruncă o privire. Unul dintre agenți se grăbi să inspecteze apartamentul. Tata se zbătea În zadar În strînsoarea celui de-al treilea polițist. Dacă m-ai mințit și Îl găsim În casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați-l În pace. — Tu habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
despre cît de singur și de disperat se simțea. Miquel Îi trimitea bani, cărți și prietenia lui. În fiecare scrisoare, Julián adăuga cîte Încă o misivă pentru Penélope. Miquel le expedia de la ofiici poștale diferite, deși știa că era În zadar. În scrisorile lui, Julián Întreba mereu de Penélope. Miquel nu Îi putea spune nimic. Știa de la Jacinta că Penélope nu ieșise din casa de pe bulevardul Tibidabo de cînd taică-su o Închisese În camera de la etajul al treilea. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca parșivenie nu era decît tăria de spirit care Îi sprijină doar pe cei care, mai bine mai tîrziu decît niciodată, Își găsesc un scop În viață și Îl urmăresc cu ferocitatea pe care ți-o dă timpul irosit În zadar. Din păcate, Domnul n-a voit să asculte nici această ultimă oară rugăciunile pălărierului, astfel Încît acesta, trecînd de pragul disperării, a devenit incapabil să găsească ceea ce căuta, salvarea fiului său și a lui Însuși, pe urmele unei fete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi creau lui Noimann o stare de disconfort. Atmosfera orașului risipit pe cele șapte coline Îi accentua sentimentul că trăiește Într-un loc prăfuit, unde viața se scurge În zadar... Când ornicul Mitropoliei bătu de șase ori, Noimann se ridică de pe scaun, toastând În sănătatea tuturor. „Adică a celor vii, dar și a celor morții.” Spiciul său scurt avu ca punct de plecare tocmai cimitirul ce-și Întinsese cândva stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]