1,973 matches
-
pe gânduri. Începusem să-mi dau seama că impotența mea și-ar fi putut găsi leacul În mizeria presupusă de o aventură cu soția celui mai bun prieten. Numai o chestie cu totul nesănătoasă m-ar fi putut vindeca. Tot zbuciumul de care aveam parte după ce mă părăsise vrăjitoarea, toată zbaterea și toate scrupulele trebuiau Înlocuite de noile probleme morale pe care o relație cu Cristina le-ar fi presupus. Pentru ca imediat aceste (În definitiv) insolubile probleme să fie alungate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ajungem aici? E doar plastică socială, spunea Sorin. Foarte bine, dar ce ne apucase să băgăm În plastica asta cuvântul social? Numai pentru că citiserăm undeva despre asta? Citând, parodiind, făcând pur și simplu pe deștepții n-am fi ajuns la zbuciumul politic care ne chinuia În ultima vreme. Sau, poate, cine știe? Poate că ni s-a tras tocmai de la literatură. Dacă literatura mă făcuse pe mine neputincios, acum tot ea declanșase activismul Celebrului animal. Ceea ce, speram de la bun Început, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cătă ar fi rămas indiferent, o bună parte din pasiunea mea pentru Cristina s-a diluat, la fel și suferința de după. Era și normal, fiindcă orgoliul de competitor Înfrânt este, pe o scară a intensității sentimentelor, ceva mai jos decât zbuciumul amorezului dezamăgit. Așa că, pentru a mă stimula cât de cât, problemele mele rămânând În continuare aceleași, mă lipisem-Împrietenisem cu noua mea rivală, Andreea. Nu era rău, ea fiind foarte legată de Leac, În care, din nou, Îmi pusesem multe speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
succesului, melancolia care distinge spiritele alese... Socotea una dintre cele mai grele suferințe, se spune, neputința de-a dormi în nopțile când somnul și oboseala îl năruiau. Lungi și apăsătoare insomnii. Răzvrătită nemulțumire, „modul cel mai potrivit de-a converti zbuciumul cu măiestria“ ? Calea care să îmbine reproducerea naturii și dezvăluirea propriei naturi, cum dovedea și tabloul Simonettei Vespucci, pictat în ultimul an al vieții. Stranie izbândă și târzie... care câștigă parcă totul fără a pierde nimic, într-un moment ultim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
telefon. L-ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și din singurătatea mocirloasă. Iată, gărgărița ghindei, fluturele ochi-de-păun, greierul-italian, cicada, călugărița, gărgărița fasolei, cărăbușul pinilor, albinele, carabul auriu, gărgărița mazării. „Neliniștea ultimului ceas, zbuciumul și măreția noastră, îi e cruțată animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în stihiile inconștienței, fără să se gândească la viitor ; scăpat de amărăciunile unui sfârșit care va să vină, trăiește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum vibrează de amenințarea emoționantă a unei șanse imposibile. Din nou vrei să-l Întrebi care-i secretul magic ce a dat vieții sale atîta forță, prestanță și confort, care a făcut ca toată lupta feroce, durerea și mizeria vieții, zbuciumul, foamea și căutarea să pară atît de Îndepărtate și crezi că-ți va spune, că-ți va dezvălui acest secret magic - dar nu-ți spune nimic. Apoi, pentru o clipă, vechiul mister al timpului și al orașului revine și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și viroage, În văile verzi și domoale ale munților ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre tăcerea liliachie. Era prezent În misterul uriaș al pămîntului care, după zbuciumul prăfuit al zilei, se putea cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții ce se lăsa. Războiul pătrunsese În toate sunetele și tăcerile, În tristețea, dorul și bucuria, misterul, dorința și bucuria sălbatică ce se nășteau din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dădea duhul tras în țeapa antenei de pe Casa Presei Libere. O clipă mi-a sărit în minte ideea că presa nu poate fi liberă într-o clădire copiată după un model sovietic sau coreean. Însă Sabina a reluat, întristată de zbuciumul meu: - Normal că m-am dus. Adică ce mi se putea întâmpla? Doar că acolo am înțeles că el avea nevoie de o femeie de casă, o casalinga care să-i crească urmașii și să-l însoțească la vizitele familiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
locul cu pricina. Degeaba - se lăsa pe mine, riscând să-mi frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale eroinei sunt cele de prezumție: poate, crede, e posibil, ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu munții. Acum, el iarăși cheltuie, cu nesocotință, treptele dăruiteo dată pentru todeaunade Hășmașul Mare. Una după alta, le azvârle în urmă, lepădă în trecut, în amintire, fără să țină sema de nimic, fără păreri de rău. Când, după atât zbucium și clocot, aventura va lua sfârșit, el va fi mai bogat și mai puternic,... iuțeala cu care aleargă pare că-l va duce, din clipă în clipă la o nenorocire. Pe maluri, arborii rămân fulgerător în urmă, cusiluetele contopite una
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de ani supraviețuim în ciuda tuturor răutăților celor care ne invidiază și ne cotropesc. Credința, lupta și rugăciunea ne-au ținut în istorie și nu am primit slugărnicia față de nicio stăpânire. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământ românesc și din zbuciumul sufletului românesc, ca o necesitate de supraviețuire în istorie. Credința, ruga, pătimirea și jertfa au fost primatul luptei legionarului. Mișcarea Legionară e o școală a desăvârșirii, iar pe plan istoric „un fenomen”. Dimensiunea credinței legionare nu are limite și e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului simț și al modestiei. El nu face spectacol prin îmbrăcarea mult chinuitei cămăși verzi. Legionarul e omul faptelor îndrăznețe, a chinului și a zbuciumului în slujba neamului. M-am întrebat de multe ori dacă pătimirea și moartea legionară sunt fatalități; așa i-a fost dat, așa i-a fost scris, și am concluzionat că nimic fără Dumnezeu-Nihil Sine Deo. Pătimirea și moartea legionară sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fost Prim Ministru sub președinția notoriului kaghebist călit la Moscova, Ilici I. Iliescu, sub acuze false de fascism, ne scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării crizei mondiale ce a bântuit și bântuie societatea românească, ce a zguduit și zguduie statul român, așezarea lui creștină. Prin practicarea virtuților creștine, Mișcarea Legionară vrea să ofere Neamului un om nou, iar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te reacționar dacă aveai un certificat de pregătire superioară, iar ei, retrograzii și primitivii, se numeau progresiști. Ne-am revăzut în anul 1946 la Bacău. Neam depănat fiecare tot zbuciumul parcurs de la despărțire, hărțuirile, tenebrele și toate mișeliile. Nu vreau să fac exces din povestirile vieții noastre. Unii dintre frați s-au îndepărtat și s au dezlegat de legământul de Frate de Cruce. Costinel Popvici a rămas același, calm și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
picioarele lui Hristos, vom renaște mereu din propria cenușă” (Corneliu Zelea Codreanu). Avem în față un nou volum, ce-l are ca autor pe Petru C. Baciu. La 92 de ani, sufletul acestui erou, de pe meleagurile băcăuane, își strigă încă zbuciumul, în speranța că mărturia generației din care a făcut parte, nu va fi uitată. Au luptat împotriva regimului care a mutilat atâtea suflete. Au luptat cu toată tinerețea lor, cu toată dragostea față de semeni și de neam, până la jertfa supremă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
era amortizată de ape și nu se loveau... le-a plăcut mult și această hârjoană. Radu a înțeles mișcarea, a prins curaj, și cum ele mai vroiau să se joace la infinit s-au prins cu toții în vâltoarea dansului. Însă, zbuciumul și zgomotul mării au îndepărtat perechea de ceilalți până nu i-au mai zărit; apa cu puterea ei magnifică, i-a despărțit și nu au mai perceput nimic din exterior; s-au simțit deodată singuri, în siguranță, departe de orice
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei... pasivă îi urmărea mișcările tot mai înfierbântate. Își lipea gura senzuală de buzele ei strânse, trecea la sâni pasional, se antrenase în mod deliberat și parcă încerca s-o facă să uite răutățile ce le înfăptuise; bărbatului îi creștea zbuciumul în valuri desfășurate și îl enerva pasivitatea ei însă știa că nu putea fi altfel. Femeia nu reacționă în alt mod; întoarse capul și închise ochii... nu vroia să-l mai vadă. Plângea fără lacrimi în interiorul ei, nemișcată psihic, ca
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
colț de lună, pentr-un tril de cânt, Rătăcesc prin neguri, mă târăsc și sânger Pentr-un dram de soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
frunte. Mai bine m-aș duce la moașă, să vadă ce-i acolo și să mă bandajeze. Dacă așa crezi tu, du-te, Marandă. După plecarea ei, pe Toaibă l-au năpădit gânduri și gânduri... Întâi s-a gândit la zbuciumul bietului cal ca să scape de urgia focului. Apoi cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cerdac, o mai văzui Încă o dată și stătui de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență decît un anume tip de conversație, zbuciumul ei de a ieși din făgașul cuvintelor rostite și neputința morală de a o face, iar eu asemeni. Stăruitor Îi rămăsese doar zîmbetul pe buze, nesfîrșit de trist; ar fi vrut să spună ceva anume, dar cuvintele nu se mișcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]