2,102 matches
-
toate cât și stăpânu-său, cu excepția râvnei de a parveni la „onoarea de familist” ce-l caracterizează pe Chiriac, „sluga desfrânată” a lui Jupân Dumitrache. Ca sergent în garda civică și ca păzitor al onoarei jupânului, tejghetarul își slujește stăpânul cu „zel și activitate” spre a-și făuri viitoarea situație: organizează exemplar, compania în care Jupân Dumitrache este căpitan cu obligația rondurilor de noapte, în timpul cărora „onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în realitate expresia propriilor suspiciuni amoroase
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
la o parte” indică faptul că aceste personaje nu sunt separate definitiv de lumea comediei. Tăinuitorul legăturii Zoei cu prefectul este Pristanda, care, „De...”, se așteaptă la o protecție. Pristanda este sluga șireată, „sclavul”, omul de ordine al burgheziei. Pe zelul lui se sprijină Trahanache, Tipătescu, Zoe, pe care-i tratează după deviza „bietei neveste”: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește cu atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care nici nu știe despre ce e vorba („curat plastograf”) sau, ignorant, recunoscând în acest caz cu ingenuitate că termenul îi este neînțeles: „Eu vampir, ai?... se indignează Tipătescu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste uitată poate face de rușine pietatea filială a reverendului Robert Strickland. Zelul său a fost uluitor. Nici un amănunt nu a fost prea mărunt pentru a-i scăpa atenției și puteți fi sigur că dacă Charles Strickland a lăsat neachitată o notă de plată de la spălătorie ea va fi prezentată in extenso, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-un fel simțeam că o trădez pe dna Strickland dacă n-o abordam în continuare, nu mă mai puteam lupta cu indiferența lui. E nevoie de un temperament feminin pentru a repeta de trei ori același lucru cu un zel neabătut. M-am consolat gândindu-mă că ar fi folositor pentru mine să descopăr tot ce pot despre starea de spirit a lui Strickland. Mă interesa mai mult decât orice altceva. Dar n-a fost lucru ușor, căci Strickland nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fac ca să rămân necontenit viu și actual în conștiința Mihaelei. Atunci am ajuns să-mi creez eu însumi, ca odinioară la școală, ocaziile de care aveam nevoie. Soția șoferului, care de la o vreme își îndeplinea rolul de spioană cu mult zel (cred și eu ― câștiga cât un director de minister), mă puse la curent că Nendșor căzuse în patima jocului de noroc. ― După ce e bolnav prăpădit, mai pierde și nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voie să vină aici fără aprobare de la Azuchi sau de la guvernatorul din Kyoto. Mai mult, nici chiar acum legea nu recunoaște alte reședințe permanente pe munte decât pe ale unui număr limitat de călugări. — Legea e lege, replică Mitsuhide, dar zelul religios nu este ca un foc care să poată fi stins cu apă, spre a dispărea pentru totdeauna. Dacă stau să mă gândesc, probabil vârstnicii și-au spus că om fi războinici din Azuchi și s-au ascuns. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin surprindere, cu îndârjirea și iuțeala necesară, nu poate fi condus de nimeni altul decât mine. — Ei, ia, stai o clipă... Katsuie închise ochii, chibzuind tăcut, ca și cum s-ar fi speriat de ardoarea tânărului. Încrederea lui în sine însuși și zelul lui Genba îi spulberară rapid ezitarea: — Ce alte planuri mai nutrești pentru ocazia asta? Cu siguranță, în gândurile dumitale nu este loc și pentru altceva? — Cum? N-aș crede. — Ocaziile trimise din cer nu așteaptă, să știi. În timp ce noi stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dă-mi puțin harta. Fără a se clinti de pe scăunelul de campanie, Genba desfășură harta, mângâindu-și obrazul cu o mână, și rămase tăcut. Trecu aproape o oră. O vreme, Katsuie fusese îngrijorat că nepotul său vorbise cu prea mult zel, dar, când îl observă pe Genba contemplând în tăcere harta, dintr-o dată se simți convins că putea avea încredere în el. — În regulă. Punând capăt, în sfârșit, propriilor șovăieli, se întoarse spre nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre Muntele Komaki, pe un drum ocolit. TAIKO Neavând încotro, Hideyoshi își întoarse armata în loc și se retrase în tabăra fortificată de la Gakuden. Nu putea să nege că înfrângerea de la Nagakute fusese o lovitură serioasă, deși o provocase excesul de zel al lui Shonyu. Dar la fel de adevărat era că, în acel caz aparte, Hideyoshi pornise cu întârziere. N-o făcuse fiindcă se măsura, pentru prima oară, cu Ieyasu pe câmpul de luptă. Îl cunoscuse pe Ieyasu cu mult timp înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe-o latură, înfășurate de-a curmezișul pe cadrul de sârmă al aripii. Mai întâi pe o aripă, apoi pe cealaltă. Hârtie creponată roz. Iar mama, de atâtea ori înainte nemulțumită de el, de astă dată se arăta încântată de zelul cu care își construia aripile de înger. Te întreci pe tine însuți, Lucian. Bravo! Mă bucur pentru tine. Dacă ai să fii la fel de harnic și de stăruitor în viață, să știi că n-ai să ai decât folos de tras
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
eu îmi dădeam silința să nu uit nimic din succesiunea de îndoituri și de plieri ale colii de hârtie care desăvârșeau opera. Dar le memoram oare? Mă minunam doar că ei lucrau cu precizie și puneau în ceea ce făceau tot zelul de care erau capabili. La rândul lor, deprinseseră un meșteșug anonim, dar nu lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trei piciorușe de metal, scurte și ferme, stând rășchirate îl țineau la o distanță minimă de tăblia mesei. Cu câțiva ani în urmă, pe când încă mai folosea primusul, mama mă lăsa să dau la pompiță, și eu dădeam cu mult zel, până oboseam. Aerul sub presiune dinăuntru începea să respingă la un moment dat pistonul, împingându-l încet și îndărătnic înapoi, ca într-o luptă surdă de berbeci... Unii vorbeau de riscurile primusului. Știu și eu?... Mama trăgea cu coada ochiului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încă nu știa ce avea să se întâmple... Rareș se întoarse și o porni spre ușă. Rareș! N-apucase să facă decât câțiva pași. Doamna Mușat parcă fusese plecată cu gândul într-o călătorie lungă unde cineva îi șoptise cu zel la ureche că despărțirile reci nu priesc nimănui. Dar n-avea totuși timp de pierdut și prin ochi îi treceau luciri de nervozitate. Rareș, nu vreau să fiu acuzată că fac nedreptăți. Nu sunt obligată și nici n-am voie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
început să se bată prin grâu, pe vremuri, când ne jucam de-a războiul, cel care fusese culcat cu umerii la pământ, trebuia să rămână așa până la sfârșitul bătăliei, pentru că era considerat mort, dar acum parcă se băteau mai cu zel fiindcă strigau și înjurau cu toții, în timp ce ne apropiam de miezul bătăliei, ne-am târât lipiți de pământ, eu obosisem rău, mă dureau coatele și genunchii iar armura din carton îmi apăsa spinarea, mi-am dorit să nici n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Supărarea lui Carol Magnul nu a durat însă multă vreme, iar la epoca în care începe povestirea noastră, Rinaldo și frații săi erau din nou în grațiile împăratului și n-au existat cavaleri care să-l slujească cu mai mult zel și mai multă credință în toate razboaiele lui cu sarazinii și păgânii. TURNAMENTUL Era în luna mai la Rusalii. Carol Magnul a dat poruncă să se țină niște serbări mărețe și poftise pe lângă paladinii palatului și vasalii coroanei, pe toți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un mod definitiv. Nu ar fi trebuit să aibă aceste "sentimente deviante", cum le numeau ei. Dar niciodată în sinea lui nu se considerase un îndoctrinat, indiferent despre ce ar fi fost vorba, și tot ceea ce se străduiseră cu atâta zel să formeze în el nu fusese decât o pojghiță care înghițise temporar eul său lăuntric. Cert era că pe măsură ce înaintase în vârstă îi era tot mai clar că nu devenise unul de-al lor. Dincolo de toate acestea, ceea ce îi atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ce s-au înnădit la butoiul cu miere, Sunt versați, nu se tem de himere. Declarație de incompatibilitate Un mare angrosist Fănică Grânar, Dorește să rămână doar parlamentar. Sigur, dacă demnitar, pe viață ești, Câștigi foarte bine, fără să muncești. Zel Aleșii noștri au un singur țel: Cât sunt la Putere s-adune cu zel. Preocupați ca averile să-și rotunjească, La amărâți nu mai au timp să se gândească. Dezastru fotbalistic (2-5 cu Danemarca la București) Microbiștii așteptau să vadă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
himere. Declarație de incompatibilitate Un mare angrosist Fănică Grânar, Dorește să rămână doar parlamentar. Sigur, dacă demnitar, pe viață ești, Câștigi foarte bine, fără să muncești. Zel Aleșii noștri au un singur țel: Cât sunt la Putere s-adune cu zel. Preocupați ca averile să-și rotunjească, La amărâți nu mai au timp să se gândească. Dezastru fotbalistic (2-5 cu Danemarca la București) Microbiștii așteptau să vadă un regal, În confruntarea cu un adversar egal. Abordând partida în stil dâmbovițean, Naționala
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și, din păcate, adevărată. Unii, care nu se gândiseră în viața lor la pământurile acelea, rostiră critici înflăcărate cu privire la părăsirea în care fuseseră ele lăsate ani de-a rândul. Tiberius, căruia aceste cuvinte îi erau de mare folos, aprobă patern zelul lor, dar mărturisi: — Mă simt prea bătrân ca să merg acolo... Puțini dintre cei aflați în Curie înțeleseră că, prin acele cuvinte ambigue, Tiberius voia de fapt să spună că imensa popularitate a lui Germanicus făcea ca șederea lui la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi semănat mintea lui? Cu aceea impulsivă, sângeroasă, autodistructivă a lui Marcus Antonius? Cu aceea limpede, dreaptă, calmă a lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-mă, imploră. După ce rosti aceste cuvinte, tânărul descoperi că devenise invulnerabil și prețios în ochii anchetatorilor. Îi promiseră că va fi protejat, iar el alese calea pe care, de-a lungul secolelor, aveau s-o urmeze și alții, cu același zel: se căi. Răspunse la interogatoriu, depășind toate așteptările, căci ajungea chiar să anticipeze întrebările anchetatorilor. — Tânărul Cerialis ne-a înșirat din memorie numele a șaizeci și șase de persoane. A fost uimitor; secretarii abia reușeau să scrie, raportă șeful inchizitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când slujise cu zel cooperația română... Și, cu toate că în mod formal aștepta în continuare să se ivească vreun cumpărător serios, el se îngriji cu sârg mai departe de gospodăria de la țară, ca și cum n-ar fi avut de gând să mai plece niciodată în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiabur și dușman de clasă se hotărâse să-și pună experiența și priceperea în slujba comerțului cooperatist, apoi se aplecă deasupra hârtiilor de pe birou și începu să-i spună ceva cu glas confidențial președintelui, în timp ce Tarbacea continua să adauge cu zel noi nume pe lista "Păstârnac and Co". Felicitări, dragă tovarășe, că ai luat înțeleapta hotărâre de a ni te alătura în greaua și înălțătoarea muncă de edificare a celei mai bune, mai drepte și mai umane orânduiri din lume, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]