3,317 matches
-
și liniștea binefăcătoare. Aici, spiritul se revigorează, toate cele ale lumii cotidiene căpătând alte dimensiuni și alte înțelesuri. Mai calde, mai umane. Peste liniștea calmă a satului, sunetul clopotelor bisericii are reverberații divine. Activitățile, preponderent agricole, ale oamenilor nu sunt zgomotoase. Artizanii păstrează, prin obiectele pe care le creează, tradiții multimilenare. Din când în când, la vreme de iarnă, la Collonges la Rouge ninge. „Ninge” e cam mult spus. Cad rari și firavi fulgi de zăpadă, așa cum, de fapt, se întâmplă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn și disprețuitor la cei optzeci de ani, se plimba izbind cu cârja în bordură. Avea privire pătrunzătoare și un nas mare deasupra buzelor răsfrânte în grimasă. Cu glasul său zgomotos care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba de preț, aprobând cu capul. Din uliță pornea la vale o hudiță. În colț era o frizerie. Aici, în odaia prietenoasă și scundă, patronul nu ducea lipsă de clienți. Se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
traversat primul război mondial, să mi se comande ce trebuia să fac. 45. În puținele ceasuri în care am izbutit să dorm, azi-noapte, m-am visat într-o vale îngustă, prin mijlocul căreia curgea un râu nu prea mare, dar zgomotos. Duceam un plic galben, ceruit, cu peceți roșii pe care nu se afla nici un nume. Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care duce, pe sub munți, la Brașov. Odinioară, puteau fi văzute automobile în Lisa, cel mult, de vreo trei ori pe an. Când se întîmpla un asemenea eveniment, toate orătăniile se speriau prin curți. Gâștele dădeau alarma, la fel de agitate și de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca zid vegetal care ascunde curtea de privirile curioșilor), cu flori mici, albe sau în felurite nuanțe de roșu. Într-o zi, însă, pe neașteptate, negustorul n-a mai vrut să se ocupe de afaceri. A renunțat complet la existența zgomotoasă dinainte, a lăsat clădirea să cadă în paragină și s-a izolat în bibliotecă de unde ieșea doar când unicul servitor rămas în preajma lui bătea în ușă îngrijorat. După un timp, i-a vândut Monseniorului clădirea și, fără să dea vreo
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți eleganți, manierați, siguri de ei. Bocancii, de care fusesem teribil de mândru, nu erau nici ei prea moderni. Se dovedeau grosolani și zgomotoși. De câte ori treceam pe coridoare, sunetul blacheurilor se auzea strident (pînă ce, într-o zi, "unchiul George" i-a cerut, enervat, domnului Ioniță să mă ducă la un cizmar care să-mi scoată blacheurile). N-aveam ghiozdan, îmi purtam cărțile și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-au plăcut enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui să treacă printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde tânărul custode avu surpriza unui alt Asybaris, cu totul diferit, parcă fără griji sau, dimpotrivă, hotărât să le uite. La fiecare pas, se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În care se privea Juan Lucas, aranjîndu-și nodul la cravată CÎteva minute mai tîrziu, Își făceau apariția pe coridorul unde Îi așteptau Santiaguito și Bobby. Ascensorul Îi duse lin la parter; aici se aflau prietenii lui Juan Lucas, se salutară zgomotos, la ce restaurant mergeau să mănînce? Să luăm mai Întîi o gustare la un bar și vedem pe urmă. Jucătorul de golf cunoștea toate locurile: cele pitorești, cele pitorești scumpe și cele scumpe fără să fie pitorești. Cunoștea și cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîdeau și aveau o Înfățișare foarte bărbătească și fiecare vorbă pe care o spuneau era Întotdeauna la locul ei. Celso se apropie de grupul lor și spuse ceva În șoaptă; pesemne ceva foarte amuzant, fiindcă Juan Lucas izbucni Într-un zgomotos hohot de rîs și Își roti privirea printre invitați căutînd-o pe Susan. — Ai auzit, draga mea? Nu, darling, ce? — Chiar acum ne-a spus majordomul că șoferul e disperat fiindcă Santiago a furat una din mașini. Fiecare cuvînt era spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut, fiindcă, odată Încheiată solidaritatea cu Bobby, Îi veni În minte o altă idee și vru să strige un ura! care din fericire i se opri pe buze, căci ar fi fost un păcat să-și manifeste bucuria atît de zgomotos. Se pare că Juan Lucas voia să-i ducă pe toți la Ancón ca să-și petreacă o parte din vacanță, profitînd de inaugurarea unei clădiri pe care o ridicase În asociație cu Juan Lastarria. Și-o să fie și Juan Lastaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum ar fi fost în siguranță, nu în fața ăstora care sunt înrăiți și flămânzi. Mai bine să-ncerce să facă ceva. “Bine, dragi oameni buni. Am să-ncerc să v ajut.” La auzul acestor vorbe, mulțimea începe să-și manifeste zgomotos satisfacția și-i face loc spre intrarea chioșcului. “Deschide! Sunt primul secretar al județului!” “Îndată, îndată”, se auzi din interior o voce tremurată. Ușa se deschide și demnitarul intră. “Ce caută oamenii ăștia aici?” “Păi, să trăiți, să vedeți, m-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar cine știe... poate că ea încă mă mai iubește, mi-am zis. Se simțea deja a toamnă. Greierii începuseră să cânte răgușit, enervant chiar, dar destul de familiar. Personalitatea pădurii părea complet schimbată. Părea mai vie, mai populată și mai zgomotoasă, un adevărat stup plin de energie. Printre copaci zburau nori negri de muște care pe Codrin îl enervau. Începu iarăși să urce culmea. Marea avea nuanțe de turcoaz, muntele părea albastru-cenușiu. Se făcuse după amiază când el ajunse pe plajă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
gura. Eram nebun de plăcere, nu mai știam ce se petrecea în jur. Nu-i vedeam decât limba încovoindu-mi cu asprime sexul, goliciunea ei mă scotea din minți, iar ritmul mâinii ei sub apă producea un plescăi sacadat și zgomotos. Această stare de seducție a durat câteva ore în șir. Mi-ar fi plăcut să dureze toată noaptea. Și-n timp ce eu mă descătușam din brațele ei, mă mușcă voluptos, ca și cum ar fi atins acea clipă de voluptate supremă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se părea că părăsisem Franța nu de câteva ceasuri, ci de câteva săptămâni. Oamenii aici erau elegant imbrăcați, arhitectura bogată, italienii grăbiți. Cum am sosit, am luat un taxi și am plecat grăbit către un hotel.Orașul mi se părea zgomotos și vulgar, deprimant chiar, dar oricum era mai bine decât la Londra care mi se păruse ternă și fără de viață. Nori albi, pufoși pluteau pe cerul cenușiu, palid. Și toate figurile italienilor mi se păreau identice. Am intrat în hotel
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
docilitate și furie. Privindu-i pe terapeuți, Karin învăță cum să manipuleze fiecare stare. Îi testă reacția la televizor. Cu câteva săptămâni în urmă, s-ar fi bălăcit în el. Dar ceva din montajul rapid, luminile intermitente și coloanele sonore zgomotoase îl făcea să scâncească până oprea aparatul. Într-o seară, îl întrebă dacă vrea să-i citească. El mormăi un sunet care nu era nu. Începu cu un număr vechi din People; nu păru să-l deranjeze. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai rău decât greierii într-o noapte caldă. Sau broaștele, mai mult sau mai puțin. Auzi cum împroașcă. Ascultă păsările alea. Dar păsările pot fi și mai gălăgioase. Așa-i spusese mama lui. Cu cât mai mici, cu atât mai zgomotoase. Gândește-te la vânt: toată larma aia, care nu se duce nicăieri pentru nimic fără motiv și nu există nici un lucru pe lumea asta mai subțire decât vântul. Cineva zice că-i lipsesc păsările. Cum se poate? Păsările vin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul lor e o moviliță fortificată de plante și pene, lată de aproape un metru. Se strigă unul pe altul, din gâtlejurile lor răsucite, zgomotoase ca un trombon. Dansează, înclinându-se adânc, lovind cu picioarele aerul sărat și proaspăt, înclinându-se iar, sărind, învârtindu-se, desfășurându-și aripile, cu gâturile arcuite pe spate dintr-un fel de impuls între stres și bucurie; ritual de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arhaic, ceva ce nu făcea niciodată. Dădu vina pe Nebraska, pe acel iunie plat, uscat, plin de freamăt. Accentele molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola de intruși. Petrecuse doar o jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răsuflând încă greu, ținându-l de mână de parcă ar fi fost la stadiul de făcut curte. Ea își recăpătă prima vocea. —Cum zicea behavioristul, „ În mod evident, ție ți-a plăcut. Mie mi-o fi plăcut“? El începu să râdă zgomotos, rostogolindu-se pe spatele său cu probleme și uitându-se la ea peste stomacul lui bombat. — Presupun că a trecut ceva timp. Îmi pare rău de chestia asta, Femeie. Nu mai sunt bărbatul de odinioară. Ea se întoarse pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp nemăsurat, animalic - prezentul neclintit, harta cu marginile îndoite peste ele însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de mortal ca noul rău fatal. Un fel de premoniție, iritația aceea grunjoasă din mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uscară pe lujeri și toate ființele întregi la cap dispărură spre sud sau sub pământ. Se lăsară nopți mai lungi, acoperind orașul mai devreme. Nopțile nu prea putea dormi din cauza vântului; puține locuri de pe pământ aveau un aer atât de zgomotos. Făcu depresia ei tradițională de noiembrie, când avea impresia că a căzut peste parapetul de siguranță al lumii și zace acum sub cerul nesfârșit și cețos al Nebraskăi, incapabilă să facă altceva decât să aștepte primăvara și pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
personaj. Doamna T. stârnește interesul cititorului prin apariția voluptoasă, aeriană, întruchipând feminitatea ideală, așa cum o descoperim în notele scriitorului: Cei mai mulți o văd inteligentă, superioară, fină, sensibilă. Pentru Fred este femeia unică, ideală: Într-o altă situație, aflându-se în grupul zgomotos de amici, Fred o urmărește cu privirea admirând-o: " În contrast cu doamna T. este descrisă Emilia Răchitaru de către Fred: În cazul acestei femei triviale, cu excepția lui Ladima, perspectivele cad de acord, până la un anumit punct. Nu-i decât malefică prin platitudine
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]