3,039 matches
-
unui cotidian, prieten din copilărie cu bin Laden, i-a condamnat pe cei care se folosesc de Coran pentru a-i stigmatiza pe toți creștinii și evreii 211. Numeroși jurnaliști au criticat cu asprime Al Qaeda pentru încercarea de a zugrăvi Islamul ca pe o religie a războiului. Abdel Rahman al-Rashad, directorul general al canalului de știri prin satelit Al Arabiya, a declarat: În mod sigur nu toți musulmanii sunt teroriști, dar este la fel de sigur, și extrem de dureros, că aproape toți
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mers la Slobozia cu toții să schimbăm banii Încât s-a umplut un pat de bani, fata noastră a pus totul pe hârtie ce trebuie să facem. Întâi să consolidăm casa, s-o tencuim, să-i dăm o față arătoasă, să zugrăvim Înăuntru, apoi să mărim bucătăria, să facem o baie, să construim un grajd nou pentru vacă și oi, un beci, garaj. Bineînțeles că s-au gândit să cumpărăm și mobilă nouă. Noroc cu conducta de apă existentă pe stradă că
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831. Acesta zugrăvește într-un salon ieșean, la 1839, în culori foarte sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată cum reproduce scriitorul povestirea militarului nostru: Chemat de slujba-mi a videa și a trăi cu moartea în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se conservaseră unele focare endemice în provincie, ca de altfel și în Germania, Franța, Austria, Prusia și Rusia. * Marea epidemie din 1831 a impresionat desigur populația din Transilvania, lăsând și unele mărturii scrise. Spicuim din corespondența acestei epoci două scrisori zugrăvind starea de spirit a orășenilor recrutați din rândurile aristocrației. Astfel, la 1 august, contesa Fanny Gyulay se adresa din Cluj unui cunoscut în termenii: "Dragă prietene! Am primit cu mare groază vestea că a izbucnit holera în Rapolt și Turdaș
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dar care, din contra, în realitate, era o cauză provocatoare a maladiei", căci "pe unde sângerările se practicau (în ascuns), și mortalitatea era mai mare". Cu multă greutate oamenii puteau fi convinși să renunțe la asemenea "cure" stupide. Pe tabloul zugrăvit de Bălăceanu al dezolării stârnite de molimă, în ținutul Putnei apar și tușe apocaliptice: Cadavrele zăceau pe drumuri, făcîndu-se pradă animalelor carnivore; însumi în persoană am avut tristul aspect [spectacol] de a găsi pe șosea părți mici din corpuri de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
greoaie, cu mâinile atârnând, ușor încovoiată, simțind cum o pătrunde frigul de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii drepți și mlădioși și la fata care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
La revedere... Am să te mai aștept, Bologa!... Fii sigur, am să te aștept... Căruța porni cu zgomot scârțâitor, în care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdură ca într-o prăbușire. Apostol Bologa merse pe urmele căruței, cu surâsul zugrăvit pe obraji, parcă ar fi vrut să mai spună ceva huzarului. Tocmai în fața spitalului își dădu seama că dorește să vadă neapărat pe Cervenko, ca și cum numai Cervenko ar fi în stare să-i dezvăluie taina liniștii adevărate și să-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bucurie. O fericire simplă, tumultuoasă și copilărească îi sălășluia în suflet... Stătea în cancelarie, lucra cu râvnă de slujbaș conștiincios, și vremea îi trecea repede, pentru că la sfârșit îl aștepta Ilona. Iubindu-se, făceau numai planuri de viitor. Apostol îi zugrăvea cum are s-o învețe carte, cum va îmbrăca-o mai frumos ca orice doamnă, și cum va fi ea cea mai frumoasă femeie din lume... Ilona, firește, asculta fermecată, se învoia la toate, dar îi cerea mereu să-i jure
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trecută a crescut dintr-o rădăcină bolnavă pe care trebuie să și-o smulgă din suflet chiar de-acuma. Alt suflet îi trebuie, ferit de veșnicele ezitări și chibzuiri, capabil de-a înfrunta lumea așa cum este, iar nu cum o zugrăvește o închipuire șubredă. Meditațiile stârnesc numai conflicte cu lumea. " Atîrnă mult de cine va fi în juriu, își zise deodată, cur-mîndu-și gândurile. Precum și de apărător!... Cine-o să mă apere? A, da... Klapka... I-am spus pretorului... A fost prima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-a născut la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după limbile clopotului, făcậndu-mi cruci mari și implorậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
zis mie baba de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci apare nevastă-sa În poartă. Gicule, hai acasă repede, că s-a spart o țeavă n baie și curge șuvoi, de-abia au terminat de zugrăvit ăia de dedesubt. Da’ ce faci cu floarea, să nu te deochi, te-a lovit romantismul cu gust de bere? Gicu țâșnește cu trandafirul În mână, trece În viteză maximă pe lângă femeie și strigă: Lasă, mami, că-l pun În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
toate părțile și e păcat să stai Înăuntru. Că om sta destul Înăuntru atunci când va trebui să punem mâinile pe piept, după cum a ținut să precizeze Gore de la bun Început... Sandu - să nu uităm că simpatizează cu portocaliul, și-a zugrăvit și sufrageria În această culoare - privește vinul din pahar și surâde. Ce e, Gicule, te oftici? Văd că te oftici, că voi ăștia de la Ponta sunteți cam ofticați În ultima vreme, vă țineți numai de poante răsuflate. Și-o să vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Frumoasă-i ca ziua de azi! {EminescuOpIV 6} LIDA Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini ce se deșir Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!.. Privesc trecutul, și-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. {EminescuOpIV 59} Și gândul meu nu poate să rup-acea perdea, Ce-ascunde viitorul puternic după ea. Cîntarea? Cea mai naltă și cea mai îndrăsneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor teribili, înnalte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din pace de-a prorocilor cântare, Din păduri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare Și gândiri de predomnire vor purta pe fruntea lor; Constelații sângeroase ale boltelor albastre Zugrăvi-vor a lor cale spre imperiile voastre, Fluvii cu de pavezi valuri înspre Roma curgători. "De pe Alpi ce stau de-asupra norilor cu fruntea ninsă, De prin bolți de codru verde, de prin stâncile suspinse, Pe a pavezelor sănii coborî
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai nu le ascultă De vorbă multă, lume multă. {EminescuOpIV 196} MURMURĂ GLASUL MĂRII Murmură glasul mării stins și molcom Încunjurând a Italiei insulă mândră - O luminați, a cerului stelele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre în Tibur, Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde, Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei Împle Italia. Mare, poartă pe undele tale corăbii, Unele grele ni-aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci ca îngerii - virgine - Prin sală trec purtând cununi de flori; Ah! vorba înger scapă pe oricine De lungi descrieri, dulce cititoriu - Astfel acum ea mă scăpă pe mine Să zugrăvesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu minți deșerte și cu inimi nule. La ce-aș descrie gingașa cochetă, Ce-abia trecută de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, șirete, Când unui tont, ce o privea avan, Când unui ghiuj, cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiet, S-urmărească insolenter innocenta ei junie. 5Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă - O găină virtuoasă, o găină prea de treabă Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nfuriată a valurilor lume... (Un chip s-arată-n castel) Și-n noaptea, care urlă cu surda ei ureche, {EminescuOpIV 306} Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, prin care se arată Zugrăvind dulce, trista, sura lor măreție. Coboară din ruine căci mă închin eu, ție! Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde - Primește-o: e iubirea-mi, și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înnălțime: te-ador, te rog
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vechea zidire tăcere-i și numa Perdelele-n geamuri scîntee ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătae Ajunse în fugă de-a lunei văpae, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur 10Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și mă revedeți iară. Coroană, aur, glorii, cântare și comori, Istorie și nume, iubire și onori Sunt basmele ce-nconjur, rîzînde, chipul meu: Atingeți-le numai și veți vedea că-s... eu. Din frunzele istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele. Moarte și nemurire sunt numai umbre a mele, Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama, lui e-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sublime. Nu se trec la noi potcoave De la iepe de mult moarte - Pune-te de-nvață dragă: Nu știi carte, nu știi carte. 48. LUNA ESE DINTRE CODRI (cca 1874 ) Luna ese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceață învăscută. Ce gîndește? - numai norii Lin se-mbină, se desbină Ca fășii de gaz albastru Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iară mâne cinis et umbra: Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare Cupă de aur. {EminescuOpIV 508} Cine-a făcut din trestii mai ÎNTÎI și-ntîi un fluer Și a săpat întîiul verset într-o coajă de copac, De pe umbră pe părete zugrăvi întîia oară O icoană. Nu; amorul nu mai e atât de grabnic Iară mintea e înceată, 5O. PEISAJ (cca 1874) Pe când soarele deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]