1,937 matches
-
felicitare lui Hitler cu ocazia oricărei victorii a Curcubeului Axei, ca după decisiva vizită a lui Mussolini în Germania din toamna lui 1937 și imediat după Anschluss. Iorga urmărea îngrijorat slăbirea forțelor Micii Antante. L-a înfuriat opera comică protofascistă pusă în scenă de primul-ministru al Iugoslaviei, M. Stoiadinovici. În vara lui 1936, Titulescu (influențat de francezi) a încercat să îmbunătățească relațiile româno-sovietice (poate chiar să încheie o alianță defensivă cu URSS). Iorga a rămas de neclintit, explicîndu-i regelui că "Rusia rămîne Rusia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe o poveste despre o femeie ușoară sau frivolă, despre o soție nestatornică sau infidelă, despre un soț nestatornic sau înșelat, verva clericilor fiind inepuizabilă la capitolul moravuri sexuale. În zilele noastre, chiar și cei din domeniul justiției, nu mai pun în scenă astfel de procese. Totuși, tipicul carnavalurilor viticole se realizează întotdeauna în formă de proces ca la Cournonterral sau la sărbătoarea Fecos la Limoux. Trimiterea în judecată în timpul Carnavalului de către un tribunal din popor în care acuzatul este reprezentat de către un
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
reproduc prin intermediul agenților sociali, cărora le pun la dispoziție un sistem de reguli prin intermediul cărora aceștia își maximizează interesele cu un minim de costuri. Deci, pentru a se putea adapta mediului internațional extrăgând un maximum de beneficii, leninismul romantic a pus în scenă un tip de discurs mai apropiat ca ton moralizator discursurilor "burgheze". Dar leninist în esență și naționalist în strategie. Utilizând însă aceleași acte de vorbire, aparent cosmetizate și impregnate de termeni "burghezi" pentru a fi servite drept contra-discurs în competiția
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la precizarea făcută în capitolul teoretic: în cazul leninismului romantic, normele și regulile de care a făcut uz sunt mai importante dacă dorim să îl analizăm din punct de vedere ideologic și politic decât practicile sociale pe care le-a pus în scenă, printre care duplicitatea ocupă cu siguranță primul loc. Acestea ar fi fost de preferat în cazul unei analize sociologice, demers pe care lucrarea de față nu l-a avut în vedere. Respectarea necondiționată a deciziilor partidului și a sistemului legislativ
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comunicat al organizației de pensionari „din cartierele de lângă Olt”, întreaga aventură având așteptatul happy-end, când toți se împacă. Sunt vizibile intențiile satirice ale autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea. Și în romanul Solfegiul biruinței alcătuirea și redactarea unui ziar devine un mobil ideal pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii Grădina fermecată, jucată la Teatrul de Păpuși din Iași în stagiunea 1980-1981, a dramatizării Arta conversației, după romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași colaborare figurează și Singurătatea unei femei (Arta conversației II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Pitești. Cu Romulus Vulpescu a publicat repovestirea romanelor Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, iar singură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate de conștiința trecerii ireversibile a timpului, erau purificate estetic într-o melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
negativ. Teatrul lui Caragiale implică o judecată defavorabilă a societății. 1.3. Activitatea de dramaturg Cariera de dramaturg a lui Caragiale începe cu piesa O noapte furtunoasă sau Numărul 9, care este citită în 1878 înaintea banchetului Junimii. Piesa este pusă în scenă la Teatrul Național în ianuarie 1879. Faima crescândă de dramaturg nu îl pune deloc pe Caragiale la adăpost de greutățile financiare. Ca și Eminescu, Caragiale este obligat să își câștige existența îndeplinind diverse funcții complet nepotrivite cu firea și talentul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie Conu Leonida față cu reacțiunea, Hatmanul Baltag, în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vorba de scriitura, de geniul romancierului capabil să ne facă să simțim fizic o epocă istorică, o lume. Totuși, ar mai fi acest roman ceea ce reprezintă el în literatură și în imaginarul nostru, fără întorsătura de situație pe care o pune în scenă? După ce a încercat s-o ucidă pe doamna de Rênal, surpriză, Julien nu mai este același om. Lumea însăși nu mai este aceeași pentru el: "privea toate lucrurile sub o nouă înfățișare". Măruntul parvenit, ambițios și imoral, dă, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mîine. Asimilînd metoda de cercetare transdisciplinară, am încercat să desfacem corsetul lui sau (terțul exclus). Deschizîndu-ne către și (terțul inclus), am expus o teorie "complementară" a lumii. Există două mari moduri de a vorbi despre condiția umană, de a o pune în scenă: modul modern al științelor umane (reamintim că mediul universitar include filosofia printre științele umane) și modul tradițional al artiștilor (poeți, autori de teatru, romancieri, pictori, cineaști...). Am insistat asupra necesității de a elibera domeniul umanului de științele umane, care reduc
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cuprinzând, embrionar, teme tipice ale goticului macabru. Dacă prima nu evadează, totuși, din orizontul mentalitar al deja cunoscutelor revenge tragedies, ultima conține atâtea scene terifiante (incluzând uciderea ducesei cu ajutorul unei Biblii otrăvite și o serie de înjunghieri succesive), încât violența pusă în scenă de autor nu poate fi nici întâmplătoare, nici gratuită. Este semnificativ însă faptul că aceste insule de teroare nu vor reapărea, cu modificările de rigoare reclamate de transferurile dintre genuri, la nivelul prozei propriu-zise decât în a doua jumătate a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
48. Simplitatea aproape dezarmantă a începutului este sugestivă pentru maniera în care naratorul își va conduce firul epic. De fapt, efectul general al unei proze este determinat de materialul descriptiv al expozițiunii, iar Maupassant știe, cu exemplară siguranță, cum să pună în scenă totul. Martin Turnell observă, de altfel, că "începuturile se numără printre cele mai strălucite realizări" (1959: 202) ale prozatorului francez, de vreme ce "[f]iecare propoziție, fiecare cuvânt este plasat în locul potrivit și depinde de context" (1959: 202). După doar câteva zile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vieții sale, majoritatea netipărite: Bunul părinte, comedie satirică reprezentată în 1853, interzisă apoi pentru insultă la adresa justiției, Răzbunarea morților, jucată în 1854, Banul Craiovei, dramă istorică, Treisprezece septembrie 1848 (sau Santinela română, 1861), „tablou național”, Fanarioții, Dreptatea lui Mircea Vodă, pusă în scenă în 1865 de trupa Tardini-Vlădicescu. A tradus și localizat un mare număr de piese și vodeviluri, ca Pălăria de paie de Italia (Eugène Labiche și Marc-Michel), Moștenitorii (Adolphe Belot), Peticarul din Paris (Félix Pyat), Curierul din Lyon (Adolphe Philippe D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
să întoarcă lumea pe dos. Lăudată pentru inventivitate și curaj de unii cronicari, piesa (montată și la Cluj) i-a scandalizat pe alții. O altă satiră - Codrul Vlăsiei, refuzată cam în același timp de Teatrul Național din București - a fost pusă în scenă la Galați abia în 1966. Ioana d’Arc (1937), Năluca (1940, o dramatizare a subiectului din Scrisoarea de dragoste) au fost numai publicate, iar piesele din volumul Trei comedii (1940) au fost difuzate la Radio. La hotarul dintre beletristică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
ciclu epic. Ca autor al câtorva piese de teatru, T. eșuează uneori tocmai prin schimbarea mediului său preferat, istoric, cu acela social, concentrat asupra banalului cotidian contemporan: Nedeia inimilor (reprezentată la Timișoara și Oradea, în 1959-1960), Cazul studentului Mihai Lotreanu (pusă în scenă la Timișoara, în 1962) ș.a. Este, de asemenea, autor al unor scenarii de teatru pentru copii, câteva cu subiect istoric (Șoimii Moldovei, 1969, Menumorut, stăpânul Bihariei, 1973, Posada, 1973, Ion Vodă Cumplitul, 1974), al câtorva texte de teatru TV, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
III.1933, Iași), poet și dramaturg. Licențiat al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, C. îmbină cariera de actor cu literatura. Debutează în revista „Tânărul scriitor”, în 1956. Comedia Cu capul în nori îi va fi pusă în scenă la Teatrul „Ion Creangă” din București, iar câteva scenarii de pantomimă văd lumina rampei la Teatrul Evreiesc de Stat și la Televiziune. În 1970, se stabilește în Israel, unde colaborează la revistele „Izvoare”, „Ultima oră”, „Orient Expres” (aici deține o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează noțiunea de mit în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic" [1998, p.38]. Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al IV-lea î.e.n.), care vedeau în mit o dramaturgie a vieții sociale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un român este asemănător cu cel din teatru. Forță sintetică ce caracterizează scenă combină efectul lecturii, spectacolului, expoziției, vizitei la muzeu, oferind ceea ce se reține mai bine într-o narațiune, în imaginile-fulger care se imprimă durabil în memorie. Opera literară pune în scenă diferite situații și personaje. Fiecare ocupație, topoi al femeii pariziene devine o ceremonie teatrală. Franța este una dintre țările cele mai codificate, cu forme de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
învelișurile sale (piele, îmbrăcăminte, casa, spațiu social de rituri și ritualuri), care se influențează reciproc: mediul influențează și modelează corpul, vestimentația mulează corpul, obiceiurile formează și deformează corpul, parfumul corpului impregnează casă și haină etc. [ibidem, p.186-187]. Corpul este pus în scenă și dezvăluie multiplele excitații ale modernității: modă, jocul, succesiunea imaginilor și toate fantasmagoriile. Pariziana exploatează teatralitatea corpului său. Artă afișării corporale, părul lăsat pe spate, fardul, parfumurile, pudra toate participa la expunerea și erotizarea corpului feminin. Animat, pus în evidență
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bibelot de fillette" [Maupassant, Bel-Ami, p.200]. Faptul că toaletă simplă este una perfectă se accentuează prin comparația cu un tablou: "elle semblait dessinée, moulée des pieds à la tête dans une robe sombre toute simple" [ibidem, p.27]. Modă pune în scenă un spectacol al armoniei feminine. Artă modei devine artă aparentei. Acest spectacol nașterea a ceea ce printre locurile ordinare este absolut nou într-o anumită epoca face adevăratul spectacol dialectic al modei [v.Benjamin, 1989, p.90], îmbrăcămintea de sfârșit de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Une vie, Bel-Ami, Fromont jeune et Risler aîné, Germinie Lacerteux, La fille Elisa și din majoritatea romanelor realiste, permite autentificarea personajului în dimensiunea integrală a destinului. Românul este un excelent teren de investigație pentru analiză fenomenelor identitare, pe care le pune în scenă. Autorii de referință din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (Flaubert, Zola, Maupassant, Daudet, Goncourt) sunt anticipatori, care reprezintă un salt în modernitate. Zola are influență decisivă în Europa jumătății a doua a secolului al XIX-lea. El
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ciclul Tableaux parisiens din Fleurs du mal că mit al Trecătoarei. Claude Leroy constată că Baudelaire fondează, de fapt, un nou mit al modernității "que nous proposons de nommer le mythe de la Passante" [p.33]. Cl.Leroy consideră că poemul pune în scenă o figură și un scenariu: figură unei Trecătoare și scenariul unei întâlniri. Sonetul transforma tocmai acest scenariu în mit. Ne vom permite să transpunem acest sonet în proza. Un barbat întâlnește privirea unei femei care trece pe strada: acest schimb
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este foarte veche, ea își trage originea de la Platon [v.Curtius, cap.7]. De-a lungul secolelor, sensul metaforei s-a schimbat mult. Antichitatea instituie imaginea teatrului în sensul de teatrum mundi, considerând viața umană că o piesă de teatru pusă în scenă de către zei. Păstrând sensul teologic al imaginii, Evul Mediu introduce ideea de simulare, precizând că actorul nu joacă propriul său rol. În epoca Renașterii, conceptul "viața că teatru" exprimă un fapt important al noii vieți sociale. Odată cu apariția orașelor mari
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
entropie revoluționară" (Anneli Ute Gabanyi), fenomenul în cauză a contrariat mereu pe analiști și e încă departe de a obține un consens. Concluzia cea mai larg admisă e că nomenclatura de rang secund, împreună cu forțele coercitive ale vechiului regim, au pus în scenă o mișcare de masă intens mediatizată, cu "teroriști" și catacombe, clădiri incendiate și destui morți, spre a legitima noua putere. Alegerile de la 20 mai 1990 n-au făcut decât să consacre o situație impusă între timp prin diversiune, șantaj, minciună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]