18,277 matches
-
atacului nefiind împiedicați în niciun fel de avioanele de vânătoare RAF. În timp ce formațiile de Ju 87 atacau țintele de la sol, avioanele Spitfire din Escadrila No. 234 intraseră în luptă cu escorta germană formată din 25 de Bf 109 de sub comanda căpitanului Karl-Wolfgang Redlich. Britanicii au reușit să doboare trei Bf 109. În timp ce trei dintre cele patru grupuri de Ju 87 și-au atins obiectivele fără să fie interceptate, cele 28 de "Stuka" ale I./StG 77 au fost atacate de escadrile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
lui Jorg dreptul de a reuni regatele. Salvat și readus acasă, tânărul - de fapt, un copil de doar 10 ani - eliberează o serie de deținuți periculoși și pleacă alături de ei să colinde lumea. Regele îl trimite în căutarea sa pe căpitanul gărzilor, Makin. În cei patru ani care urmează, Makin străbate regatele pentru a da de Jorg. Când îl găsește, descoperă un luptător fără scrupule care a reușit să-și impună rolul de conducător asupra deținuților eliberați, mult mai vârstnici și
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
tabăra cazacilor zaporojeni de pe Pragurile Niprului unde cer ajutorul hatmanului Șah. După o lună, Potcoavă și o oaste de 50 de oșteni moldoveni și cazaci se întâlnesc la Nemirov cu boierul Țopa (fost pârcălab de Roman) și cu Kopycki (fost căpitan al lui Ion-Vodă) care strânseseră bani pentru campania militară din Moldova. Grupul de moldoveni fugari, împreună cu cazacii zaporojeni ai lui Șah, trec Nistrul și pornesc înspre Iași pentru a-l alunga pe Petru Șchiopul, domnitorul instalat de Poarta Otomană. Oastea
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
literară plină de savoare. În toamna anului 1679, aflat în drum spre Istanbul pentru a transmite un mesaj tainic sultanului din partea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, abatele francez Paul de Marenne tranzitează Principatul Moldovei, călăuzit de la Liov de căpitanul mercenar Ilie Turculeț. În ținutul Romanului, ei se întâlnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, căruia i se încredințase protejarea înaltului oaspete, iar suita mărită se îndreaptă către Iași pentru ca abatele să fie prezentat domnului Gheorghe Duca. Pe parcursul călătoriei
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
tocmiți de domnie. Beizadeaua se întoarce la Iași unde se întâlnește în taină de mai multe ori cu domnița Catrina. În acest timp, răscoala orheienilor este înăbușită de serdarul Constantin Cantemir, iar viața celor prinși este salvată în urma rugăminții fostului căpitan de oști Tudor Șoimaru. Bătrânul oștean orb moare pe lespezile bisericii Mănăstirii Golia, blestemându-l pe Duca-Vodă, iar clopotul cel mare din turn începe să bată singur. În primăvara anului 1680, cu ajutorul lui Ion Milescu, domnitorul plăsmuiește niște scrisori mincinoase
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
chiar viața tatălui său, domnița Catrina acceptă nunta, iar alaiul domnesc se îndreaptă spre Moldova. Alecu Ruset se îndreaptă și el înspre Iași, ocolind pe la Belgrad, prin Transilvania și prin Polonia, unde plătește un grup de briganzi polonezi și pe căpitanul Ilie Turculeț pentru a-l răpi pe beizade Ștefan înainte de nunta domnească. Mirele este răpit, dar oștenii conduși de serdarul Constantin Cantemir îi ajung din urmă pe răpitori și-l capturează pe Alecu Ruset. Adus legat la Iași, tânărul fiu
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
prezintă rezultatele dezastruoase ale acestei politici sociale nesăbuite din secolul al XVII-lea; acest roman nou a fost intitulat "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă". Cele două romane sunt legate între ele prin prezența personajului Tudor Șoimaru, ce evoluează dintr-un căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, ce-i cere voievodului
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Autorul realizează o frescă istorică a Moldovei, descriind drumurile, îndeletnicirile și obiceiurile oamenilor, precum și ospețe și nunți la care se consumă sarmale, claponi rumeniți în țiglă și plăcinte poale-n brâu. El nu uită să menționeze și tradițiile bahice moldovenești, căpitanul Ilie Turculeț afirmând la un moment dat "„căci, ca drept moldovan, dau mare cinste și laudă vinului de la Cotnari”". Romanul dezvăluie și alte calități specifice ființei românești precum voia bună, jovialitatea, cumsecădenia sau bonomia. Călătoria prin Moldova îi prilejuiește abatelui
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Promovat la gradul de locotenent major pe ziua de 1 august 1897, s-a transferat la regimentul de dragoni boemian „Fürst von Liechtenstein” nr.10, unde a figurat oficial până la căderea monarhiei. Avansat pe 1 noiembrie 1907 la gradul de căpitan, ofițerul fost numit la 7 decembrie 1907 camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana. El l-a însoțit pe acesta până la izbucnirea războiului, fiindu-i alături la München, Salzburg și Viena. Conform baronului von Wedel, a fost cooptat în același
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
geniu din Mézières), a fost repartizat ca ofițer al armatei regale în diferite garnizoane, printre care și cea de la Mont-Dauphin, unde se spune că și-ar fi exersat „talentele de Don Juan”. A avansat în cariera militară până la gradul de căpitan. În timpul Revoluției franceze a fost mutat la garnizoana din Strasbourg, cu începere de la 1 mai 1791. Aici l-a cunoscut pe primarul orașului, Philippe-Frédéric de Dietrich (se pare că în cadrul unei loji masonice). La cererea acestuia a compus mai multe
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
inima pădurii" (25) au fost nominalizate la categoriile „cel mai bun film”, „cel mai bun film de animație” sau la categoriile pentru actori, regizori sau scenariști. Celelalte filme din această categorie care au primit nominalizări au fost "Gardienii galaxiei" (1), "Căpitanul America: Războinicul iernii" (3), "Marea Aventură Lego" (4), "Maleficent" (6), "Hobbitul: Bătălia celor cinci armate" (7), "X-Men: Viitorul este trecut" (8), "Planeta Maimuțelor: Revoluție" (10), "Interstellar" (15) și "De neînvins" (27). La scurt timp după anunțarea nominalizărilor, mai multe publicații
Oscar 2015 () [Corola-website/Science/333161_a_334490]
-
de pe acoperiș. Apoi, când nava țestoasă a rupt liniile japonezilor trăgând în toate direcțiile aceștia au intrat în panică. În toiul luptei cursul istoriei Coreei era să se schimbe. Amiralul Yi a fost împușcat în umăr de către un archebuzier japonez. Căpitanii coreeni au fost șocați. Totuși, glonțul a străpuns doar pielea de pe brațul stâng, lăsând-ul pe amiral cu o leziune minoră. În câteva ore, toate navele japoneze au fost scufundate. Câțiva supraviețuitori s-au luptat să ajungă la țărm. Bătălia
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ca și grindina peste navele japoneze, distrugându-le. Coreenii au încercuit celelalte nave ancorate și au început să la scufunde. Apoi, generalul coreean Kwon Joon l-a lovit cu o săgeată pe Kurushima. Comandantul japonez a căzut mort iar un căpitan coreean a sărit la bord și i-a tăiat capul. Soldații japonezi au intrat în panică după decapitarea amiralului lor și deoarece deveniseră dezorganizați au fost uciși cu ușurință de către coreeni. Amiralul a ordonat unor soldați să debarce pentru a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
într-o biserică romano-catolică din Satu Mare. Pop a obținut o medalie de argint la Campionatul Mondial pentru juniori din 2008 de la Acireale și la Universiada de vară din 2013 de la Kazan. A fost aleasă în lotul național de seniori, în timp ce căpitanul naționalei Ana Maria Brânză este accidentată, apoi a fost utilizată ca rezervă. A devenit numărul 2 al echipei după ce Simona Gherman, Anca Măroiu și Loredana Dinu s-au retras în urma Jocurilor Olimpice de la Londra. În același timp, s-a transferat la
Simona Pop () [Corola-website/Science/333229_a_334558]
-
Neeltje (1639) și Aelken (1642). În 1637, De Ruyter a devenit comandantul unei nave de război cu misiunea de a vâna pirații din Dunkirk care prădau navele comerciale olandeze. A făcut aceasta până în 1640. După ce a navigat o perioadă în calitate de căpitan pe o navă comercială numită "Vlissinge," a fost contactat din nou de Amiralitatea Zeelandei pentru a deveni comandantul navei "Haze", un fost vas comercial transformat în navă de război și echipat cu 26 de tunuri. Vasul făcea parte din flota
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
La întoarcere și-a cumpărat propria navă, "Salamander", iar între 1642 și 1652 a făcut comerț și a călătorit în Maroc și Indiile de Vest pentru a face avere ca negustor. În această perioadă i-a crescut stima printre alți căpitani olandezi deoarece elibera cu regularitate sclavii creștini pe cheltuiala proprie. În 1650 soția lui De Ruyter, care în 1649 dăduse naștere celui de-al doilea său fiu numit Engel, a murit neașteptat. Pe 8 ianuarie 1652 s-a căsătorit cu
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
pilot. În 1943 s-a înscris la Facultatea Electromecanică a Școlii Politehnice din București la Secția de Mașini Termice, pe care a absolvit-o în 1947, devenind inginer electromecanic cu specialitatea aviație. În 1949 a fost avansat la gradul de căpitan inginer și mutat ca șef birou de studii la Facultatea de Aviație a Academiei Tehnice Militare, care fusese inaugurată chiar în același an. În această calitate, Pimsner a participat efectiv și activ la organizarea învățământului superior ingineresc de aviație din
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
Prahova. Mai toată cariera militară și-a desfășurat-o în structurile informative ale armatei. Ca și în cazul altor ofițeri din serviciile de informații, nu se cunosc prea multe detalii privind parcursul profesional. În anul 1937, pe când avea gradul de căpitan, și domiciliul în Ploiești, este citat în cadrul unui proces de executare silită. Începând din 1938 și până la 1 aprilie 1941, a activat în cadrul Biroului de Contrainformații Militare al Marelui Stat Major, Secția a II-a. La 1 aprilie 1941, a
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
limba româna, fie o propoziție sau o frază. Deși uneori, explicația din paranteză este subtitlul sau titlul unei lucrări. Se pun între paranteze rotunde cuvintele sau propozițiile care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele spuse înainte: "„Și-n adevăr, Neculai Isac, căpitan de mazâli de la Bălăbănești [(] ce nume! ce titlu! ce gintă![)], face parte din spița acelor care în vremuri legendare ce băteau cu taurii șu cu leții”". În limba româna grupul de cuvinte sau propozițiile închise între paranteze constituie o propoziție
Paranteză () [Corola-website/Science/333288_a_334617]
-
solda necesară pentru subzistență. Pentru aceasta ministrul de război, George Manu, s-a adresat direct regelui Carol: În plin război franco-prusac, acordarea bursei a facilitat prelungirea stagiului din Paris a lui Căpităneanu. Revenit în țară în anul 1871 este avansat căpitan, la 1 ianuarie 1872, și este numit șef al Serviciului de geodezie din cadrul Depozitului de război, funcție în care va rămâne până în anul 1889. Reluarea în 1872 a lucrărilor Comisiei internaționale de metrologie de la Paris a determinat autoritățile române, interesate
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
a colabora cu ofițerii din armata rusă aliată la realizarea unor lucrări de geniu și fortificații. În vara anului 1877, între 3 iulie și 28 august, în timpul traversării României de către trupele rusești ce se îndreptau spre Bulgaria, maiorul Căpităneanu împreună cu căpitanul Samotschnikow determină alte diferențe de longitudine: Galați - București, Galați - Iași, Chișinău - Iași, precum și latitudinile orașelor București, Galați și Iași. Aceste măsurători au fost publicate de generalul-maior Lebedev în „"Travaux astronomiques effectués en Roumanie en 1877"” în al 48‑lea volum
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
în cadrul bătăliei un număr mic de apărători, înainte de a fi anihilați, au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva unei forțe mult superioare, este referită uneori ca "Termopile polonez" în istoria poloneză. Una dintre figurile marcante ale bătăliei este căpitanul Władysław Raginis, comandantul detașamentului polonez, care a jurat să mențină poziția cât timp este în viață. Când ultimele două buncăre au rămas fără muniție le-a ordonat soldaților săi să se predea iar el s-a sinucis. Premergător războiului, zona
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
a absolvit în Viena. În ziua de 1 noiembrie 1880 a devenit locotenent în regimentul de artilerie unguresc „Alois Pichler” nr. 3 la Komárom și a luat parte în campania de la 1882 din Bosnia și Herțegovina. Ridicat la grad de căpitan de clasa I în regimentul k.u.k. de artilerie „Erzherzog Albrecht” nr. 5 pe 1 mai 1894, a avansat în 1902 la gradul de maior al regimentului nr. 36 la Sibiu. A fost colonel major în corpul de armată
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și Radu Hațeg. După ce boierii au fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de căpitanul de
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și Radu Hațeg. După ce boierii au fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de căpitanul de lefegii Văcărescu, pentru a fi
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]