18,254 matches
-
suivante de traduction : România și Bulgaria au fost în mod particular superficiale lansându-se astfel în timp ce poziția lor este deja foarte delicată față de Europa. Dacă asupra primului subiect dificil se apucă să își dea punctul de vedere independent de orice concentrare cu ansamblul în care vor să intre, acesta nu este un comportament rezonabil. Deci, cred că au ratat o bună ocazie de a tăcea din gură. Și la construction " în mod particular superficiale " est forcée en roumain, vers la fin
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pe alocuri imaginile și ideile goethiene, prin prisma unor viziuni personale. Această a făcut că uneori textul original să fie sporit cu un număr însemnat de versuri, întrucat posibilitățile de expresie ale limbii române sunt mai analitice, prin comparație cu concentrarea și forță de sintetizare a limbii germane. Iar Blaga n-a voit să facă concesii în dauna redării exacte și just formulate a fondului, numai pentru a respecta cu sfințenie metrica originalului.976 En traduisant, Blaga a appliqué să vision
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de scindare și recombinare a actinomiozinei sub acțiunea acidului adenozintrifosfat, favorizare a creșterii enzimelor transaminate, intervenție în eliberarea histaminei și favorizarea creșterii concentrației acetilcolinei la nivelul receptorilor colinergici din uter, creșterea excitabilității și contractilității miometrului, acțiune ce este explicată prin concentrarea la un optim funcțional al cationilor de K+, responsabili cu formarea unui potențial de membrană eficient, ca și printr-o stimulare a proceselor metabolice și enzimatice. S-a stabilit că ocitocina acționează la nivelul structurii superficiale a miofibrinei, în special
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
unor elemente nutritive, sau a unor substanțe nocive. Mecanismul general al endocitozei. În desfășurarea endocitozei se pot diferenția trei faze mai importante: - fază de apropiere și aderare a particulei endocitabile de plasmalema endocitului; - fază de internalizare, în care se produce concentrarea particulelor în zonele labile ale plasmalemei, așa-numitele „puits”, puțuri sau invaginații ale acesteia, acoperite sau nu de clathrină, o proteină de 180.000 daltoni care ar avea rolul de vehicul al particulelor endocitate; - faza de procesare, ce constă în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cât mai profundă și cât mai eficace a membrilor săi este una dintre căile cele mai sigure pentru a obține succesul competițional; 5) politica recompenselor asigură cadrul necesar pentru ca o parte echitabilă din valoarea nou creată să revină angajaților, asigură concentrarea intereselor partenerilor sociali; exprimă o anumită filosofie colectivă, egalitară sau individuală, acoperind totodată și alte aspecte, ca de exemplu: nivelurile de recompense, retribuirea performanței, raportul între echitatea internă și externă, tipul structurii salariale, abordarea flexibilă sau flexibilitatea sistemelor de recompense
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
să lăsăm toate problemele la o parte și să ne focalizăm atenția asupra ceea ce vrem să citim. Acest lucru se realizează în momentul în care textul este cu adevărat important și răspunde unei nevoi de a ne informa. Atenția și concentrarea sunt strâns legate de motivația de a citi acel text. Cu cât acel text este mai important pentru noi, cu atât vom fi mai atenți și vom reține mai mult. 3. Înainte de a citi propriu-zis este bine să survolăm textul
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2929]
-
reprezintă comunitatea în ansamblul ei, principiul politic și social coagulant. Ea cedează locul unei preocupări parohiale, solipsiste, a investigării propriei interiorități, investigație care în forma sa decadentă dobândește aspectul obsesional al narcisismului sau al urii de sine, sau al unei concentrări maladive în personalitatea instabilă a geniului. Klimt corporalizează alegoria, trecând-o din spațiul bidimensional în cel tridimensional. În plus, caracterul său simbolic, abstract, este bulversat de atributele fizice detaliate, prin "feminizarea" sa în datele fiziologice. Nuda Veritas cu forme provocatoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noi dificultăți legate de capacitatea de a picta. Autoportretul acuarelă din 1908 păstrează aceeași expresie, el nu-i furnizează pictorului ocazia unui exercițiu narcisic, ci a unei confruntări cu sine. În 1910, un alt autoportret în ulei reia expresia de concentrare aproape dureroasă, privirea are o rară calitate de punere în prezență, o reformulare tragică a eului creator, a pictorului pus în fața dificultăților unei sănătăți fragile, deteriorându-se tot mai mult pe măsură ce acuitatea sensibilității sale crește tot mai mult. Interesant acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dorește s-o confere picturii sale, pentru că sensul spiritual se regăsește în opțiunea pentru un anumit stil. Stilul bizantin edificat în jurul picturii hieratice aduce cu sine un întreg context, arhaicitatea sa răspunde unui rafinament îndreptat către spiritualizarea figurilor umane și concentrarea în ea a unui sens transcendent cum se întâmplă în cazul icoanelor, sau în termenii Serafinei Brukner "[...] profunzimea de gândire caracteristică acestui stil și puritatea aproape arhaică a liniei, evocând imaginea picturală a primitivilor"461. La aceasta se adaugă influența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sentimentele lor. Plăcerea de a trăi sau nepăsare, sau doar îngrijorare maternă. În centru, idealul, inspirația"528. Criticul francez subliniază o dimensiune esențialistă a acestei picturi de reflex vizionar, din care este eliminat orice reziduu anecdotic și care reprezintă o concentrare idealistă a condiției umane, care include maternitatea printre cele mai profunde taine ale sale. În Tripticul cu țigănci, pictorița precizează structura simfonică a compoziției, relațiile stabilite pe portativul intrării fiecărui instrument sau grup de instrumente urmărind o armonie a ritmurilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
justiția („Telegrame”), presa („Ultima oră”), micii funcționari („Mici economii”), politicianismul („Boborul”) etc. Formele sub care apar schițele sunt foarte diverse: scenetă, povestire, telegrame, rapoarte, antologie de scrisori, tablă de materii etc. Trăsătura definitorie a tuturor schițelor este Înaltul grad de concentrare a expresiei. I. L. Caragiale pune mare accent pe dialog, eliminând În mare măsură descriptivismul. Lumea evocată de autor are viața ei proprie prin modul de a vorbi, prin vocabular, ticuri verbale, expresii comune (automatisme ale vorbirii). Dialogul caragialian are o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al burgheziei noastre în procesul de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, Constantin Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gândirii marxiste. Constantin Dobrogeanu-Gherea, C. Racovscki, Lucrețiu Pătrășcau și L. Rădăceanu au subliniat erorile de diagnoză și prognoză ale structurii și devenirii societății românești de pe pozițiile poporaniste și țărăniste, aducând clarificări în ceea ce privește caracterul fundamental capitalist al acesteia, procesele de diferențiere, concentrare și pauperizare din lumea satului, necesitatea industrializării țării ș.a. Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării sociale, rolul și funcțiile instituțiilor politice și culturale în cristalizarea poziției clasei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
private, care erau orientate spre comerț într-o proporție covârșitoare și care căutau să își extragă profitul - și viitorul capital „adevărat” - din buzunarele populației, adică pe piață. Părea că asistăm la un adevărat proces de „evoluție naturală”, un soi de „concentrare primitivă a capitalului” realizată într-un timp infinit mai scurt decât timpul istoric al capitalismului occidental. Iar succesul, după o primă perioadă de șovăială, părea total. Numărul de mici întreprinzători care își căutau un viitor în noua economie de piață
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de interese care făcea posibilă funcționarea unui manager al unei întreprinderi de stat simultan ca proprietar al unei societăți comerciale, făcând, astfel, afaceri cu sine însuși, prin contracte guvernamentale, prin intermediul arieratelor și al subvenționării prețurilor etc. Rezultatul a constat în concentrarea pierderilor din economie în sectorul de stat și al câștigurilor în sectorul privat. La sfârșitul lui 1996, rata rentabilității economice era de -2,0% în sectorul de stat și de +31% în sectorul privat, iar rata rentabilității financiare era de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
străin care, atât cât era, încerca să pătrundă în economia românească. Incapabil să reziste pe piață confruntării cu acesta, capitaliștii români au compensat slăbiciunea financiară și managerială prin avantaje politice și administrative obținute fie prin politici publice, fie prin simpla concentrare la aceeași persoană a statutelor de om politic, funcționar și om de afaceri. Schumpeter vorbea de nevoia de capitaliști „adevărați”. În lipsa lor, societatea românească a produs „întreprinzătorul-politician-funcționar public”. Mass-media i-au poreclit „baroni locali”, dar cei mai importanți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
anul 2010 „cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială”. Decizia care a fost luată presupune concentrarea tuturor eforturilor statelor membre spre promovarea unei coeziuni sociale mai ridicate. În acest context, a fost adoptată Agenda Politicii Sociale care a transpus obiectivul stabilit într-un program concret de acțiuni pe cinci ani și care are „drept principiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acordat de Banca Mondială țărilor din Europa de Est a fost orientat mai ales spre influențarea politicii într-o direcție rezidualistă concentrată asupra privatizării. Responsabilitățile asumate de aceste țări prin negocierile de aderare la Uniunea Europeană au condus la reducerea acestor tensiuni prin concentrarea eforturilor asupra construirii unei „strategii sociale de piață” (Deacon, 2000, p. 147). În acest context, tendința este de trecere de la universalitatea schemelor de securitate socială la selectivitate și de construire a așa-numitelor „plase de siguranță”. Referindu-se la opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și programe de twining (înfrățire) pentru întărirea capacității instituționale. Regiunea de dezvoltare - cerință europeană și necesitate internă Fondurile structurale acționează, începând cu 1998, pe baza a patru principii majore, care menționează misiunea acestora și principalele mijloace de acțiune. Aceste principii - concentrarea, programarea, adiționalitatea și parteneriatul - vor fi explicitate și analizate, în continuare, din perspectiva transpunerii lor în practică în cadrul politicii de dezvoltare regională în România. Primul principiu constitutiv al politicii de dezvoltare regională îl constituie concentrarea - constituirea unor regiuni de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mijloace de acțiune. Aceste principii - concentrarea, programarea, adiționalitatea și parteneriatul - vor fi explicitate și analizate, în continuare, din perspectiva transpunerii lor în practică în cadrul politicii de dezvoltare regională în România. Primul principiu constitutiv al politicii de dezvoltare regională îl constituie concentrarea - constituirea unor regiuni de dezvoltare care să permită concentrarea ajutorului din categoria fondurilor structurale asupra teritoriilor și populațiilor ce se confruntă cu cele mai mari dificultăți. În România Legea nr. 115/1997 a dezvoltării regionale stabilește cadrul instituțional, cu distribuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
parteneriatul - vor fi explicitate și analizate, în continuare, din perspectiva transpunerii lor în practică în cadrul politicii de dezvoltare regională în România. Primul principiu constitutiv al politicii de dezvoltare regională îl constituie concentrarea - constituirea unor regiuni de dezvoltare care să permită concentrarea ajutorului din categoria fondurilor structurale asupra teritoriilor și populațiilor ce se confruntă cu cele mai mari dificultăți. În România Legea nr. 115/1997 a dezvoltării regionale stabilește cadrul instituțional, cu distribuirea atribuțiilor și responsabilităților în domeniu. În baza legii privind
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1-2% (în 1993 și 1996), pentru a crește constant începând cu a doua jumătate a anilor ’90. Datele din tabelul 6 nu oferă suficiente informații cu privire la evoluția distribuției veniturilor salariale în perioada de pretranziție. Se conturează totuși o tendință de concentrare a salariilor în intervalul dintre unul și două salarii minime odată cu apropierea de anul 1989, când procentul celor cu salarii mai mici de dublul salariului minim a crescut la aproape 90%. Procentul este superior celui din 1985, dar și celor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre salariați depășește limita a 160-170%. Tendința de lărgire a acestui ultim segment se menține și în anul 2000, dar nu mai poate fi urmărită și pentru anul 2003. În schimb, pentru acest ultim moment se observă creșterea gradului de concentrare a veniturilor salariale în zona salariilor mici - 30% dintre salariați fiind recompensați la jumătate din salariul mediu pe economie, în timp ce aproape 70% (cel mai mare procent după 1993) au salarii cel mult egale cu cel mediu. Tabelul 7. Distribuția salariaților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
5 88,5 76,6 73,8 ≤(140-145) 91,7 97,3 84,5 ≤(160-170) 99,2 90,2 87,2 Sursa: prelucrări ale autorului după date INSSE Dacă tendința de creștere a inegalității distribuției veniturilor salariale este evidentă prin concentrarea în zona veniturilor mici paralel cu lărgirea segmentului celor cu salarii mari, în cazul pensiilor e valabilă doar prima observație (tabelul 8). Rata maximală de înlocuire a veniturilor salariale prin pensii pare să se oprească la puțin peste salariul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]