18,838 matches
-
al "Regents Park College", Londra, în cartea sa, "Hebrew Psychology" scria: Al doilea grup de uzanțe, este singurul care poate fi numit "fizic" în adevăratul sens al cuvântului (deși în ebraică "fizic" include mult din ceea ce numim fiziologic; evreii nu distingeau între cele două). În acest grup, "nephesh" denotă conștiență umană în extensiunea cea mai largă, ca în Iov 16:4: „"Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu" (dacă sufletul - "nephesh" - vostru ar fi în locul sufletului meu)"?"” Astfel
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
în care a studiat: Viena. În 1914 începe primul război mondial, i se acordă gradul de medic maior și va avea în subordine mari unități militare cu spitale ce depășesc 5000 de paturi în teritoriile Igo și Knittelfeld (Germania), fiind distins co ordinul ""Signus Laudis"" pentru contribuția sa la stingerea unei severe epidemii de holeră din 1916. La sfârșitul războiului revine în Maramureș căsătorindu-se cu fiica preotului din Apa :Maria Pop.Va avea opt copii care îl vor urma îndeaproape
Ivan Dan () [Corola-website/Science/317382_a_318711]
-
I (31 mai 1469 - 13 decembrie 1521), Norocosul () a fost rege al Portugaliei. A fost fiul Infantelui Ferdinand, Duce de Viseu (1433-70) și a soției acestuia, Infanta Beatrice a Portugaliei. Numele său este asociat cu o perioadă de civilizație portugheză distinsă prin realizări semnificative atât în afacerile politice cât și în arte. Mama sa a fost nepoata regelui Ioan I al Portugaliei; tatăl său, Prințul Fernando, a fost al doilea fiu al regelui Eduard al Portugaliei și fratele mai mic al
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
își expune concepția sa despre artă, această "zeitate agitată", după propria sa expresie. Prelegerea este publicată și în Franța, în traducerea poetului Stéphane Mallarmé. La sfârșitul anilor optzeci, Whistler se bucură deja de o celebritate internațională. Creația sa artistică este distinsă cu medalii de aur la Chicago, Amsterdam și München. În 1892, la Paris, i se decernează Ordinul Legiunii de Onoare. Spre sfârșitul anilor nouăzeci, este foarte obosit fizic. În 1902, contractează o gripă gravă cu complicații și, în ciuda stării precare
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
supernovă de tip II aparține unei subcategorii de stele variabile cataclismice cunoscute sub denumirea de supernove cu colaps al miezului, ce rezultă din prăbușirea internă și explozia violentă a unei stele masive. Prezența hidrogenului în spectrul său este cea care distinge o supernovă de tip II de alte clase de supernove. O stea trebuie să aibă o masă de cel puțin 9 ori mai mare decât cea a Soarelui pentru a suferi acest tip de colaps. Stelele masive generează energie prin
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
din afara Africii, au derivat din haplogrupul L3. Mutațiile ce definesc macrohaplogroupul CT (toate haplogrupurile cromozomului Y cu excepția haplogrupurilor A și B) sunt anterioare migrației "Out-of-Africa". Macrohaplogroupul DE, ce derivă din macrohaplogroupul CT, are o distribuție limitată la Africa. Mutațiile care disting haplogroupul C de toate celelalte haplogrupuri derivate din macrohaplogrupul CR au apărut cu aproximativ 60.000 de ani în urmă, la scurt timp după prima migrației în afara Africii. Haplogroupul F a apărut cu aproximativ 45.000 de ani în urmă
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
cel puțin în ceea ce privește culoarea închisă a pielii, haplotipul dominant al genei "MC1R" în Papua-Noua Guinee (una din numeroasele gene implicate în sinteza melaninei) este identic cu cel al populației africane (conținând o singură mutație silențioasă). Astfel, deși aceste grupuri se disting de populația africană la nivelul altor loci (datorită derivei genetice, efectului gâtului de sticlă, etc.), este evident că selecția pentru caracterul închis la culoare al pielii a continuat și după exodul din Africa (cel puțin pentru gena "MC1R"). Acest lucru
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851). În jurul bisericii s-a aflat un cimitir vechi din care se mai păstrează câteva pietre funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile sunt aproape șterse. Pe una din lespezile funerare se distinge anul 1859. Printre preoții care au slujit aici este de menționat pr. Anton Popescu (1896-1971) - consilier referent la Episcopia Hușilor (până în 1948), a fost arestat din motive politice și deținut la Penitenciarul Aiud între anii 1950-1954. Prin strădania preotului Anton
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
rămas în Algeria franceză între 1834-1854, și a fost rănit în timpul unui atac asupra Constantine-ului în 1837. A devenit comandant al Legiunii Străine în 1843, fiind promovat la rangul de general de divizie în 1852. În Războiul Crimeei, s-a distins în bătălia de la Malakoff de lângă Sevastopol (8 septembrie 1855), în timpul căruia se zice că ar fi spus celebra frază: "Aici sunt, aici rămân". I s-a oferit un post în conducerea armatei franceze după război, dar a refuzat, preferând să
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
verbul "to maffick", care înseamnă a sărbători public și extravagant). „Maffick” este un extras din cuvântul "Mafeking", un toponim tratat umoristic drept gerunziu în engleză datorită terminației "-ing". Promovat la gradul de general-maior, cel mai tânăr din toată armata, și distins cu CB, Baden-Powell a fost tratat ca un erou la întoarcerea în țară în 1903. S-au acordat trei decorații Victoria Cross pentru acte de eroism în timpul asediului, sergentului Horace Martineau și soldatului Horace Ramsden pentru acțiuni în timpul unui atac
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
se află în localitatea Mamu, județul Vâlcea. Biserica, în forma sa actuală, a fost prefăcută în anul 1891 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin cele două turle, una peste pronaos și a doua peste naos, trăsătură introdusă la bisericile de lemn din zonă spre sfârșitul secolului 19, după modelul celor de zid. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
oct[ombrie] ziua 4, de p[rea] s[fințitul] arhiereu vicar Irineu Slătineanu, protoereu fiind pr[eotul] Ioan Florescu.”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1891. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează mai degrabă datele inițiale, dinnainte de 1891. În elevație, construcția e dominată de cele două turle așezate
Biserica de lemn din Mamu () [Corola-website/Science/321933_a_323262]
-
psihoza seamănă destul de puțin cu caracteristicile centrale ale psihopatiei, în mod particular cu privire la violență, care se întâmplă destul de rar în psihoză, și percepție denaturată a realității, care se întâmplă destul de rar în psihopatie. De asemenea, psihoza, ar trebui să fie distinsă de starea de delir, în care, un individ psihotic, ar putea fi în stare să execute anumite acțiuni care necesită un nivel ridicat intelectual, dacă ar avea conștiința clară. În ultimul rând, ar trebui să fie distinsă de boala mentală
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
trebui să fie distinsă de starea de delir, în care, un individ psihotic, ar putea fi în stare să execute anumite acțiuni care necesită un nivel ridicat intelectual, dacă ar avea conștiința clară. În ultimul rând, ar trebui să fie distinsă de boala mentală în general. Psihoza poate fi privită ca un simptom al altor tulburări mentale, dar, ca și concept descriptiv, nu este considerată ca o boală în întregul sens al cuvântului. De exemplu, persoane cu schizofrenie pot avea perioade
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
psihoză a fost folosit pentru prima dată de Ernst von Feuchtersleben, în anul 1845, ca o alternativă pentru demență și manie, având rădăcinile de la cuvântul "psyche" („minte”) și -"osis" („condiție anormală” sau „boală”). Termenul a fost folosit pentru a se distinge tulburările care se credeau a fi ale minții, fiind opus nevrozei, despre care se credea că provine dintr-o afecțiune a sistemului nervos. Diviziunea psihozelor majore în "psihoză maniaco-depresivă" (numită acum „tulburare bipolară”) și "demență praecox" (numită acum schizofrenie) a
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
altariu.”" Vechea biserică a fost demolată și înlocuită de actuala biserică de lemn în anul 1936. Din lemnele ei s-au ridicat o casă și un grajd. Grajdul s-a păstrat până la începutul mileniului trei. Din puținele imagini cunoscute se disting exteriorul și elevația vechii biserici de lemn. Construcția avea dimensiuni modeste, fiind ridicată din bârne de stejar încheiate în pereți drepți cu cheotori netede, bisericești. Acoperișul în patru ape se întindea peste pridvor, pronaos și naos, însoțit la răsărit de
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
definitorii. Biserica cea veche era ridicată din bârne de stejar fățuite, încheiate în cheotori netede, bisericești. Biserica avea probabil cele trei încăperi tradiționale, pronaos, naos și altar, accesibile printr-un pridvor în fața intrării, pe latura de vest. Se poate astfel distinge o grindă cu decorații caracteristice unui fruntar de pridvor. Dintre consolele care ieșeau sub streașină se păstrează una cu capăt de cal, care după îmbinarea diagonală sugerează că provenea de la un perete încheiat poligonal, probabil de la altar. S-au păstrat
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
de fereastră, evazate spre interior. Cele mai interesante bârne provin din peretele de la intrare, pe care se păstrează fragmente de pisanie în limba română cu litere chirilice, care odinioară cereau amintirea și cinstirea faptelor de ctitorie ale strămoșilor comunității. Se distinge printre altele anul erei bizantine "„7350”", adică anii 1841-1842 ai erei noastre, care poate marca în timp una din reparațiile necesare la întreținerea vechiului lăcaș. Vechimea reală a fost desigur mult mai mare, lăcașul cel vechi fiind probabil ridicat în
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
Schleswig din 1864 împotriva Danemarcei, unde a deținut comandă trupelor prusace. El a servit cu distincție în Războiul austro-prusac, unde a comandat Armata I. La izbucnirea războiului franco-prusac, prințul a primit comandă Armatei a doua, cu care el s-a distins în bătălia de la Spicheren și în luptele de la Vionville-Mars le Tour și Gravelotte-St.Privat și Asediul de la Metz. După căderea orașului Metz, armata să a fost trimisă la Loire pentru a goli zona din jurul orașului Orléans, unde trupele franceze, inițial
Prințul Friedrich Karl al Prusiei () [Corola-website/Science/322010_a_323339]
-
stat și pe tărâm social; pentru merite deosebite în promovarea imaginii țării în lume și integrarea republicii în structurile internaționale; pentru sucese remarcabile în diverse domenii de activitate economică, socială, politică, culturală, literară etc. Cu „Ordinul de Onoare” pot fi distinse nu numai persoane fizice, ci și organizații, instituții, colective de muncă. Ca valoare distinctivă civilă, „Ordinul de Onoare” este situat pe poziția următoare Ordinului „Bogdan Întemeietorul”, și înainte de Ordinului „Gloria Muncii”, fiind a cincea distincție de stat din Republica Moldova. Ordinul
Ordinul de Onoare (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/321328_a_322657]
-
, comuna Călinești, județul Argeș, poartă hramurile „Sf. Apostol Toma” și „Sf. Voievozi” și este datată din anii 1758-1759. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, uși, ferestre și luminator nealterate, elemente decorative de interes, inscripții cu datare, și iconostas pictat. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Cârstieni
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
alb, în contrast puternic cu cenușiul lemnului. Lăcașul și-a păstrat ferestrele originale, trei la naos și una la altar, sub forma unei piese de lemn așezată vertical în structura pereților și deschisă la mijloc. La tindă, spre miază-zi, se distinge luminatorul/răsuflătorul în formă de cruce. Din punct de vedere decorativ, se distinge portalul de intrare, săpat pe ușori și chiar pe canturile interioare cu motive abstract-geometrice. Pe ușorul stâng, în partea de jos, apar patru semne mărunte, două cruci
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
trei la naos și una la altar, sub forma unei piese de lemn așezată vertical în structura pereților și deschisă la mijloc. La tindă, spre miază-zi, se distinge luminatorul/răsuflătorul în formă de cruce. Din punct de vedere decorativ, se distinge portalul de intrare, săpat pe ușori și chiar pe canturile interioare cu motive abstract-geometrice. Pe ușorul stâng, în partea de jos, apar patru semne mărunte, două cruci și două stele în cinci colțuri, ce ar putea fi însemne de meșteri
Biserica de lemn din Cârstieni () [Corola-website/Science/321347_a_322676]
-
a luat numele de Napoleon al III-lea, în respectul pentru domnia teoretică a vărul său. După 1815, tânărul prinț, cunoscut acum drept "Franz" (după bunicul matern, împăratul Francisc al Austriei), a locuit în Austria cu mama sa. A fost distins cu titlul de Duce de Reichstadt în 1818. După decesul tatălui vitreg și revelația că mama sa a născut doi copii nelegitimi înainte de căsătorie, Franz i-a spus prietenului său, Prokesch von Osten, "Dacă Josephine ar fi fost mama mea
Napoleon al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321355_a_322684]
-
din punct de vedere religios pentru toate funcțiile sociale. Era considerat normal ca fiecare persoană să poarte doar hainele care o identificau cu grupul religios căruia îi aparținea. În plus, fiecare persoană purta capul acoperit cu un obiect care îl distingea funcție de rang, profesiune, același pe toată întinderea imperiului. Turbanul, fesul boneta sau alte tipuri de acoperământ de cap trădau sexul, rangul sau profesiunea, cât și statutul de militar sau civil. Diversitatea de obiecte de îmbrăcăminte era strict reglementată de legi
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]