20,085 matches
-
pe cele patru taburete. Copii, să spunem o scurtă rugăciune, mulțumindu-i Bunului Dumnezeu pentru bunătățile Sale pământești și mila Lui nemărginită. "Mai bun este puținul cel drept decât bogăția multă a păcătoșilor." Amin. (David, 39:22) Haideți, copii, luați, dragii mei, și potoliți-vă foamea. Și mâncam. Luam câte un bob, îl sfărâmam în râșnița dinților, apoi altul și altul... Dar nu prea aveai ce alege. Boabele nu se transformau în "floricele", întrucât era un soi de porumb numit "dintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și duhovnicul nostru. Era "omul "de încredere și aliatul integru fără oscilații preferențiale, subiective. Când mergeam la școală ori ne întorceam, ne opream în fața lui ca în fața pedagogului-șef ori a părintelui duhovnic, într-un dialog virtual, rapid și eficient. Dragă ceasule, totul e bine? Da, da, totul e-n regulă. Și zâmbea subțire cu mustățile lui negre în coadă de rândunică. Și mai era ceva. Ceasul acesta era simplu, dar frumos. Sub sticlă, în partea superioară, pe cartonul unde sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
milioanele de evrei nevinovați? Le-a fost milă, cumva, de sărmanii copii gazați și arși?? Poate trăiți cu iluzia că Tatăl nostru ceresc ne veghează de acolo de sus pe toți în mod egal și nepărtinitor? Vai, ce mult vă înșelați, dragilor! Criteriile de selecție sunt absolut arbitrare, procedându-se la o totală discriminare negativă după bunul plac al Selecționerului. Fiți atenți! "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
selecție sunt absolut arbitrare, procedându-se la o totală discriminare negativă după bunul plac al Selecționerului. Fiți atenți! "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ne făcea semne îmbietoare și ceremonioase să urcăm în luntrea care ne aștepta deja pregătită pentru a ne trece pe celălalt mal. Intram încet, dar sigur într-o altă lume, pe alte coordonate existențiale, părându-ne că auzim vocile celor dragi care ne chemau insistent în lumea lor, a umbrelor. Strigătele și zgomotele erau din ce în ce mai distincte, mai clare și mai perceptibile, până când aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți? Curaj! Gata, sunteți salvați! Vocea primarului, sonoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cum se izbesc de geamuri razele de lună." (Lucian Blaga) "Noapte. Sub sferele, sub mările, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor lauda somnului." (Lucian Blaga) 4. Vizita bătrânei doamne sau vizibile discrepanțe sociale Dragii mei cititori câți veți fi... vă asigur că prima parte a titlului acestui capitol doar întâmplător are tangență cu binecunoscuta capodoperă a celebrului dramaturg german F. Dürrenmatt. Veți vedea. Încet, încet, satul se trezea la viață. Oamenii se deplasau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Gata. Puteam pleca. Îmbrăcați cu ce-am avut și noi mai grosuț, cu mănuși, înarmați cu niște bețe constituite în redutabile arme defensive, am purces la drum, nu înainte de a o saluta pe mama. Sărut-mâna, mama, am plecat! Drum bun, dragii mei, fiți atenți! Mircea, ai grijă de frații tăi! Da, mama. Și am pornit însoțiți de prietenul nostru, Leu, care, supus unui post prelungit de natură secularizată, ajunsese un ghemotoc de blană ce numai printr-un miracol înainta pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întindea departe, pe suprafața câmpului pustiu. Leu solidar cu noi a lut loc în fața noastră, sprijinindu-se pe partea dorsală, și, cu ochii lui inteligenți de cercetaș neîntrecut, ne examina pe toți patru cu mare interes. Ați obosit? Vă cred, dragii mei. E greu să înaintezi pe afurisita asta de gheață: piciorul se scufundă până la genunchi, apoi scoate-l din nou și sparge gheața și tot așa... Iar voi sunteți și voi abia niște copii, așa ca mine. E greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca un diamant cu străluciri fascinante, nepieritoare. Încă un pas și băteam la ușa de la intrare. Mama, am sosit! Ușa s-a deschis iar mama împreună cu Bebi de mână și cu Țuki erau în prag. Bine-ați venit, copiii mei dragi! Intrați, intrați copiii mei iubiți! Am lăsat în camera cu valențe multiple făinișul prețios tăbârcit și plimbat cu mare greutate până la moară și înapoi. Așezați împrejurul mesei lângă soba alimentată cu tulpini de bumbac, ne bucuram că suntem împreună, acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Începea calvarul unui drum lung și greu, chinuitor și insuportabil, de nouă ani de zile, cu regim sever, de exterminare, asemănător cu cel aplicat de naziști în lagărele morții, în care singurul punct luminos era familia: soția și copiii lui dragi. Momentul dramatic al arestării tatălui ne-a impresionat profund pe noi, copii, dar în mod cu totul deosebit a șocat-o pe mama, care se afla într-o postură delicată, fiind însărcinată în luna a opta. Dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai sus a tăiat Nodul Gordian dintr-o singură lovitură precum Alexandru Macedon. Dragii mei copii, acesta este frățiorul vostru cel mai mic pe care l-a adus barza în timp ce voi erați la sfânta biserică. Tatăl vostru s-ar fi bucurat la fel de mult ca voi dacă ar fi fost acasă. Dar toate sunt făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între voi. Așa ceva nu se cade; nu-i frumos. Voi sunteți frați și trebuie să vă iubiți ca și până acum. Ne-am înțeles? Dincolo de hârjoneala noastră puerilă, chestiunea botezului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi ușor, ușor Clipele tăcute Se opresc din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn" după F. Schubert) Surprinsă și copleșită de o emoție nestăpânită, mama ne-a cuprins în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sard Carouge, de la fereastra sa se puteau vedea în depărtare munții Alpi, iar din oră în oră se auzeau clopotele și sunetele ritmate ale carillon-ul bisericii din apropiere. Au avut o soartă minunată față de alte obiecte care mi-au fost dragi și au ajuns fie la groapa de gunoi, fie din nou aux puces, pentru că nu le-am putut transporta în România.) Șeful echipei de nettoyeurs (curățători, " agenți de suprafață ", aspiratorgii, habar nu am cum să traduc în limba română) este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
etc. Poate exista comunismul cu adevărat? Răspunsul ultim la această întrebare totală este închis în valiza de lemn. Stranie asociere între armă (în cea mai mare parte AK 47 obosite, de la sfârșitul anilor '60) și iubită, între cultivarea memoriei celei dragi rămase acasă și pasiunea pusă în curățirea, gresarea, asamblarea etc. obiectului care a fost botezat cu numele sale. Toate pistoalele mitralieră din dotarea plutonului au gravate pe patul de lemn un nume de fată; al meu are gravat două, "Diana
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de mașini sau fizicieni atomiști. Mi-e dor de casă, de culesul viei, de piersicile din grădina bunicii mele, de mirosul de pământ proaspăt arat, de strigătele scurte ale gâștelor sălbatice surprinse în traversarea mării de pământ a Bărăganului meu drag în serile reci și pline de brumă din noiembrie. Marcel Proust avea dreptate: realitatea nu se formează decât în memorie. Toate cele peste măsură sunt de la draci, spune un Părinte în Patericul Egiptean, un citat care-mi pare acum înfipt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se spune din ordinul lui Wilhelm al II-lea. Credeți că, în locul lui, Hitler sau Stalin s-ar fi purtat la fel?" Contele de Saint-Aulaire, Confesiunile unui bătrân diplomat, Editura Humanitas, 2002. Și o observație suplimentară: cât îmi sunt de dragi cărțile acestea aduse din România, risipite în bagaje... Ideea "reciprocității în dragoste" în lumea catolică, unul din punctele de ruptură dintre ortodocși și catolici. În 1895, Thérèse Martin, viitoarea Thérèse de Lisieux, proclamată "doctor al Bisericii" în 1997 de către Papa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toată viața, imposibil de cumpărat în România natală la prețul de aici. Experiența plecării în sine și a părăsirii "paradisului" elvețian este extrem de traumatizantă; parcă ar fi un mort-viu ce-și dăruiește celor apropiați din lucrușoarele care i-au fost dragi în timpul vieții și de care nu se poate despărți cu nici un chip. Pomana de viu, cum fac oltenii. Renunțarea dramatică la toate aceste obiecte ce au constituit microuniversul lui personal îmi provoacă o stare de frică și de neliniște; știu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul Paris, în Dilema Veche, decembrie 2008.) Pasaj adăugat ulterior 2. În luna februarie 2007, pe când eram cercetător asociat la EHESS-Paris, am descris pentru revista Dilema Veche unul dintre locurile care-mi sunt cele mai dragi în Paris, situat nu departe de hotelul în care locuiam. Iată-l reprodus mai jos: "Rue du Faubourg Saint-Denis, Paris. Cabine telefonice: marea majoritate au proprietari magrebini sau indo-pakistanezi. Investitie minima este minimă câteva telefoane fixe ieftine, cabine din lemn
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt imigranți săraci, marea majoritate fără o locuință stabilă și fără acte în regulă care le-ar permite instalarea unui post telefonic privat. Ies din magazin fericiți sau triști, după cum au fost veștile pe care le-au primit de la cei dragi, aflați la mii de kilometri distanță. Plătesc căutând îndelung piese mici și galbene de centime de euro. Restaurante: pasajul Brady, deschis comerțului în anul 1928. La început, s-a dorit a fi unul dintre cele mai lungi pasaje comerciale din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu, nu am băut bere. Am citit cu o luciditate rece, pe sărite, din magnificul, fascinantul jurnal al lui W. Gombrowicz. Mă întreb cum de mai îndrăznesc să țin un jurnal!) Joi, 30 iunie 2005, ora 11.33 dimineața În dragul meu cabinet de lucru, mare cât o cabină de marinar de submarin, a mai rămas o singură hârtie agățată de perete. Este un citat din Sfântul Serafim de Sarov. Trouve ta paix intérieure et beaucoup se sauveront à tes côtés
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cum ați făcut față șocului? Există, iertată să-mi fie întrebarea prostească, vreun blindaj care dă rezultate într-o atare conjunctură? V-a vizitat vreodată gândul răzbunării? A.R. Unul dintre dezavantajele longevității este acela că-i vezi pe cei dragi murind, pe rând, sub ochii tăi. Se creează astfel un vid în jurul tău. Au murit sub ochii mei mama, tata, fratele și soțul meu. La un moment dat, aproape că încerci un sentiment de culpabilitate că tu continui să trăiești
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
deosebit interes traducerile insolitei Nora Iuga. De fapt, ca să fiu sinceră până la capăt, în general nu prea citesc traduceri. Mă apăr. Dar depun armele necondiționat în fața unei traduceri semnate de Radu Paraschivescu, Irina Horea sau George Volceanov. Mi-e foarte dragă ca om, și o socotesc o bună și sensibilă traducătoare, pe hispanista Luminița Voina-Răuț. Și urmăresc cu reală plăcere, asanată de orice picătură de invidie a vârstei, traducerile unor tinere talentate, pe care le consider schimbul meu de mâine - mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care vor rămâne în domniu respectiv, m-am pensionat la sfârșitul anului 1990. Deși m-am stabilit în București, prin locul de muncă, revederile noastre de la liceu, constituie un prilej de a mai urca spre minunatele locuri ale tinereții noastre dragi, din Bucovina și a vedea colegii de altădată.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93325]