18,730 matches
-
în duminica a II-a a Paștelui:" Te rugăm, așadar, Doamne, să primești cu bunăvoință jertfa slujirii noastre și a întregii tale familii, pe care ți-o oferim și pentru aceia pe care i-ai renăscut din apă și din Duhul Sfînt, dăruindu-le iertarea tuturor păcatelor. Rînduiește în pace zilele noastre, mîntuiește-ne de osînda veșnică și primește-ne în ceata aleșilor tăi. Împreunează mîinile. (Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.) Te rugăm, Dumnezeule, să binevoiești a face această jertfă în toate
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
belșugul milei tale. Prin Cristos, Domnul nostru, prin care Tu, Doamne, pururea creezi aceste daruri, le sfințești, le însuflețești, le binecuvîntezi și ni le dai nouă. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos ție, Dumnezeule, Tată atotputernic, în unire cu Duhul Sfînt, toată cinstea și mărirea în toți vecii vecilor. Amin. "Liturghierul roman", Arhiepiscopia romano-catolică de București, 1993.
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
de către episcop primește un nume, care devine hramul său. Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Buna-Vestire, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
Al doilea punct consta în opoziția față de botezul pruncilor, pe care radicalii îl considerau ca nefiind nici necesar mântuirii, nici validat de Scripturi. Dincolo de aceste puncte comune, diferențele dintre grupările taberei radicale erau ireconciliabile. Spiritualiștii insistau asupra iluminării interioare a Duhului Sfânt, care revela adevăruri noi. Aceste revelații le numeau „Cuvântul interior”. Ei respingeau întru totul botezul și Euharistia și credeau că în biserică oamenii erau legați doar de experiența comună pe care Duhul le-o dădea în iluminarea interioară. Au
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
ireconciliabile. Spiritualiștii insistau asupra iluminării interioare a Duhului Sfânt, care revela adevăruri noi. Aceste revelații le numeau „Cuvântul interior”. Ei respingeau întru totul botezul și Euharistia și credeau că în biserică oamenii erau legați doar de experiența comună pe care Duhul le-o dădea în iluminarea interioară. Au fost foarte răspândiți în Germania. Aripa revoluționară a Spiritualiștilor, condusă de Thomas Munzer și Andreas Carlstadt a condus Războiul Țărănimii din 1524-25, în urma căruia peste 100.000 de țărani au fost uciși de
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
cei de care are milă și că eforturile sale nu pot fi zădărnicite de nelegiuirea sau neputința oamenilor. Oamenii în starea lor naturală, neregenerată nu au puterea de a se întoarce la Dumnezeu, însă harul și voia lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îi face pe oamenii care sunt morți în păcat să fie renăscuți prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acest concept e rezumat în formularea "Regenerarea precede credința", având în vedere că, din perspectivă calvinistă, în afara lucrării regeneratoare a Duhului Sfânt pentru
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
Dumnezeu prin Duhul Sfânt îi face pe oamenii care sunt morți în păcat să fie renăscuți prin Cuvântul lui Dumnezeu. Acest concept e rezumat în formularea "Regenerarea precede credința", având în vedere că, din perspectivă calvinistă, în afara lucrării regeneratoare a Duhului Sfânt pentru individ, nu ar exista credință. Trebuie observat că termenul "total" nu este folosit în sens intensiv, adică toate persoanele sunt păcătoase la culme, ci mai degrabă extensiv, adică păcatul s-a extins și a corupt toate părțile ființei
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
o activitate predicatoricească intensă și s-a apropiat treptat de teologia mișcărilor „Holiness”. În 1898 a început să pună un accent deosebit pe vindecarea divină, propovăduind acest mesaj cu mult zel. Înainte de a-și pune problema teologică a botezului cu Duhul Sfânt și a vorbirii în limbi, Parham avea deja o teologie tipic penticostală, cu privire la boală, însă la vremea aceea n-ar fi caracterizat-o în acești termeni. Pe baza mai multor versete din Noul Testament, Parham a început să susțină că
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
limbi, Parham avea deja o teologie tipic penticostală, cu privire la boală, însă la vremea aceea n-ar fi caracterizat-o în acești termeni. Pe baza mai multor versete din Noul Testament, Parham a început să susțină că asupra celor credincioși se coboară Duhul Sfânt. Aceștia dobândesc astfel darul vorbirii în limbi, numit glosolalie - făcând trimitere la evenimentul petrecut de Rusalii (a cincizecea zi de la Învierea lui Isus Hristos, de aici și denumirea de "penticostali", luată de adepții noii mișcări - Fapte cap. 2). Evenimentele de la
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
satul natal al lui Gheorghe Bradin. În vara acelui an Persida Bradin a fost vindecată, în urma unei rugăciuni personale, fapt care a avut consecințe serioase asupra teologiei celor doi, care au ajuns convinși că Dumnezeu face minuni și botează cu Duhul Sfânt conform evenimentelor descrise în Faptele Apostolilor. Legătura cu alți penticostali din America, în special cu Pavel Budeanu, a consolidat credința soților Bradin, astfel că la 10 septembrie 1922 Bradin a deschis prima casă de rugăciune penticostală din România, la
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
s-au alăturat alți credincioși baptiști, încât pe la sfârșitul anului 1922 adunarea penticostală din Păuliș număra circa 30 de persoane. Pe 3 iunie 1923 au avut loc primele experiențe tipic penticostale ale acestui grup: 8 persoane au fost botezate cu Duhul Sfânt.
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
toată viața. Ceea ce acest mit vrea să exprime este ca dumnezeu era necunoscut în acele timpuri, deci creștinismul nu se infiltrase în teritoriul românesc, sau se infiltrase sporadic. Mitologia română, în formele cunoscute de noi astăzi nu cuprinde zei, numai duhuri, divinități de origine totemică (Sfânta Vineri, Pasărea Măiastră), animale oraculare (Oaia Năzdrăvană, Calul Năzdrăvan), demoni (Ielele, dracul, Muma-Pădurii), divinități luciferice (cățelul pământului), monștri zoomorfi (balaurii), giganți (Uriașii, Novacii), eroi miraculoși (Făt-Frumos, Prâslea) și zâne (ursitoarele, Ileana-Cosânzeana), divinități ale naturii aduse
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
face rău (căciula fermecată, flautul fermecat, bușteanul ielelor). Există și tărâmuri paralele cel mai cunoscut fiind Tărâmul Celălalt, care nu este infernul ci o lume para-umană din alt univers. Mitologia română are patru caracteristici de bază: a) lumea populată de duhuri rele și bune pe care omul le poate păcăli cu ajutorul inteligenței sale b) destinul implacabil așa cum spune și Dimitrie Cantemir despre credința românilor, ce cred că punctul de sfârșit al vieții este pus de zei și nu poate fi schimbat
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
morții. El degradează opera ideală a zeului creator și provoacă procesul de degradare progresivă a lumii. Exemplu pentru acest tip de zeu este Ahriman (mitologia persană) sau Sulmus (mitologia mongolă). De asemenea, rolul zeului șarlatan poate fi preluat de demoni, duhuri rele sau spiriduși. Victor Kernbach - "Dictionr de mitologie generala"
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
nu autentică - ci doar "asemeni aceleia a Tatălui". De altfel, toată teologia lui trinitară este foarte confuză (ceea ce este, în același timp, un lucru de înțeles pentru acea perioadă): numai Tatăl este Dumnezeu; Fiul este prima creatură a Tatălui, iar Duhul Sfânt este o creatură numai a Fiului. După Conciliul de la Niceea, Eusebiu a fost unul dintre aceia care și-a epuizat energiile creatoare ca să discrediteze și să-i combată pe apărătorii "consubstanțialității". În 330 a participat la Conciliul de la Antiohia
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Canberra (Australia), fiind reprezentantul studenților Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române. Tema generală a acestei adunări a fost: „Come, Holy Spirit - renew the whole creation” (Vino, Sfinte Duh - reînnoiește întreaga creație). La întoarcerea din Australia a prezentat pe scurt lucrările celei de a 7-a adunări generale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în articolul: „Vino, Sfinte Duh”, publicat în cotidianul mureșan «Cuvântul liber», din 25 aprilie 1991. Tot
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
a fost: „Come, Holy Spirit - renew the whole creation” (Vino, Sfinte Duh - reînnoiește întreaga creație). La întoarcerea din Australia a prezentat pe scurt lucrările celei de a 7-a adunări generale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în articolul: „Vino, Sfinte Duh”, publicat în cotidianul mureșan «Cuvântul liber», din 25 aprilie 1991. Tot ca student a publicat articolul: „De la Eden la Paradis”, în revista «Logos» a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, nr. 1/1991. Teza de licență cu titlul: „Moise la
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
conține rânduri din versetele 37-38. Clement din Alexandria ("cca." 150-211) mentionează activitatea misionară a Apostolului Ioan în Asia Mică și continuă „Iar Ioan, ultimul, văzând că în evanghelii s-au discutat lucruri trupești, susținut de discipolii lui și inspirat de Duhul Sfânt a scris o evanghelie spirituală.” Origene (185-"cca." 254) a răspuns la întrebarea de ce Ioan a plasat la început curățarea Templului de comercianți, mai degrabă decât la sfârșit „Ioan nu spune mereu adevărul în mod literal, ci doar spiritual
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Filimon, Iacob, 2 Petru și 2 și 3 Ioan.” Roma a fost sediul singurei respingeri timpurii a celei de a patra evanghelii. Adversarii montanismului au fost răspunzători pentru asta. Ireneu afirmă că aceste persoane au încercat să suprime învățătura despre Duhul Sfânt pentru a distruge montanismul, prin urmare ei au negat ideea că Apostolul Ioan ar fi autorul evangheliei și autoritatea ei. Mai târziu, Epifanie de Salamina a denumit acest grup, care consta din adepții preotului Caius, drept Alogi, un joc
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Mănăstirii Hâncu a fost numit ieromonahul Petru (Musteață), originar din satul Lupa - Rece, județul Chișinău, care a fost hirotonit ulterior în cinul de arhimandrit. Mănăstirea și chiliile au fost găsite de Arhimandritul Petru în paragină și în ruini. Avînd Harul Duhului Sfînt și dragoste nemărginită față de El, Bunul Dumnezeu a trimis aici primele viețuitoare ale obștii, care au primit aici votul monahal: al ascultării, sărăciei și al castității. Toamna anului 1992 va rămîne pentru totdeauna în inimile multor creștini, deoarece odată cu
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Caracalu de la Muntele Athos. Ea a fost sfințită la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. Pisania în limba slavonă a fost tradusă de către episcopul Melchisedec Ștefănescu astfel: ""Cu voința Tatălui, cu conlucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu rob stăpânului meu Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Treimei închinător, Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Țării Moldovei și prea iubita Doamna noastră Teodosia și cu prea iubiții copii Ioan Voievod
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
considerau că Rurik, întemeietorul Statului Kievean, provenea din tribul rușilor, denumire ce s-a extins asupra teritoriului cucerit sau chiar din vechiul cuvânt slavon, ruso, ce semnifică „râu”, de unde au derivat altele noi, ruslo adică „matcă”, „albie de râu”, rusalka „duh al apelor” și prenumele masculin Rulan. Micile cnezate rusești existau înainte de cucerirea varegilor (vikingii scandinavi) în a doua jumătate a secolului al IX-lea. În 862, cneazul din Ladoga, Rurik, împreună cu frații săi, Sineus și Truvor, au ocupat cnezatul Novgorod
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Ea este situată în apropierea pădurii Dragomirna, la o distanță de 12 km nord de orașul Suceava. Biserica mănăstirii are hramul "Pogorârea Sfântului Duh" (sărbătorit în duminica de la 50 de zile după Paști). a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 305, având . Ansamblul mănăstiresc este format din cinci obiective: De asemenea, pe listă este inclusă la
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în anul 1602. Deasupra ușii de intrare în naosul bisericii se află următoarea pisanie în limba slavonă: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori și închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
ca episcop de Roman (1606-1608) și apoi ca mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava (1608-1617, 1619-1629). Însuflețit de dorința de a mări vechiul schit de lemn, Anastasie Crimca a zidit biserica mare a Mănăstirii Dragomirna, cu hramul "Pogorârea Sfântului Duh", una dintre cele mai de seama creații arhitectonice ale Evului Mediu românesc. Aceasta a fost finalizată și sfințită în anul 1609. Biserica mare nu are pisanie, ia datarea construcției se face pe baza unei însemnări dintr-un Tetraevanghel din 1609
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]