19,488 matches
-
capitalei țării în București, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736-1739, purtat și pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltnițele palatului se surpă în 1785. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic la
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
cu toții a se căpui cu fuga[...]" (Colecția Academiei Române, document CCXCII/1). Aceste șanturi mai puteau fi văzute până spre sfârșitul secolului XIX fiind studiate și descrise de Cezar Bolliac. Odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea urbană șanțurile, ca și zidurile incintei, sunt astupate, fiind construite peste aceste vestigii clădiri aducând pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor se fac în anul 1961, când, rămășițele vechilor fortificații, sunt date circuitului turistic cu actualul aspect. După această dată
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
de nord. Ca dependință este construită, în jurul anului 1415, vechea biserică-paraclis. Ample lucrări de extindere a palatului au loc probabil în timpul voievodului Vlad Dracul, lucrările fiind terminate până în 1440. Noul palat era construit pe aproape de une din laturile zidului de incintă, de formă dreptunghiulară, având laturile de 32x29m și grosime a zidurilor de aproximativ 2m. Pivnița, bine conservată, era compusă din patru nave paralele boltite. Probabil la parter era sala de ceremonii și sfatul domnesc (ambele amplasate simbolic pe latura estică
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
de trei intrări. Biserica, păstrată în condiții proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată. Grădinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orașului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomița până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
jumătate de un veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreținerea acestora. Baia domnească, descrisă de către Paul de Alep, este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului. Construcția dreptunghiulară cu dimensiunile de 5,50x14,7m era formată din din trei încăperi dispuse în șir. Prima, dinspre nord, prin care se făcea accesul, avea inclus și un mic vestiar; a doua era baia propriu-zisă. Ultima
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
central. Pardoseala este de cărămidă roșie, iar bolțile sunt "în cruce". Ca o curiozitate, Casa Bălașa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului. Foișorul, a cărui ruine sunt situate la 60m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface construcția, din zidărie, astfel devenind un superb loc de odihnă și recreere pentru cel ce se plimba prin parc. În ziua de azi nu
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
sfârșitul sec. VI. Localitatea mai este amintită de Not. Dign. (Or., XXXIX, 24) și de Geogr. Rav. (IV, 1, 17). Săpăturile arheologice începute de Gh. Ștefan în 1939 și continuate din 1949 de un colectiv, au descoperit aproape în întregime incinta cetății refăcuta, cel mai probabil, în timpul lui Dioclețian. S-au găsit mai multe cărămizi cu ștampila legiunii I Iovia Scythica și în apropierea cetății, un cuptor de ars țigla datat cu monede de la Dioclețian și Maximian. Cărămizi cu ștampila legiunii
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui Anastasius și Iustinian. Un număr destul de mare de cărămizi, unele descoperite în pavajul superior al bazilicii, poartă ștampila cu numele
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
întâlnit pe un general de la Sucidava, Celei). Cetatea a fost distrusă prin foc în timpul marei invazii a kutrigurilor lui Zabergan (559), după care și-a revenit cu greu, încetându-și existența în ultimul deceniu al sec. VI, sub Mauriciu Tiberiu. Incinta cetății române, abandonată în sec. VII, a fost refolosita începând cu sfârșitul sec. X, odată cu refacerea unor ziduri în timpul revenirii autorității bizantine la Dunăre. După victoria de la Dorostolon (971), a lui Ioan Tzimiskes asupra lui Sviatoslav, cneazul Kievului, a luat
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
de oameni, incepand cu Gerald Kulcinski în 1986, au fost propuși să exploreze Luna, regolitul din mină lunară și de folosirea heliu-3 pentru fuziune nucleară. Heliul-4 lichid poate fi răcit la aproximativ 1 kelvin folosind evaporarea de răcire într-o incinta de 1 K. Răcire similară de heliu-3, care are un punct de fierbere mai mic, se poate realiza circa 0,2 Kelvin, într-un frigider de He-3 Amestecuri egale de heliu-3 lichid și heliu-4 sub 0,8 K separă în
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Slatina, în locul său fiind numit protosinghelul Emilian Olaru. Între anii 1955-1960, au fost efectuate importante lucrări de restaurare și reparații la biserică, la corpul de chilii și la paraclis. Pe vechile fundații ale clădirii aflate odinioară lângă zidul sudic al incintei, a fost ridicată între anii 1955-1958 un edificiu nou, pe restul porțiunii până la turnul de sud-est fiind reconstruit drumul de strajă. În urma Decretului 410/1959, Mănăstirea Slatina a fost desființată, iar călugării au fost alungați. În august 1962, viața monahală
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
neregulat. Aspectul ei ne determină să credem, că pe lângă rolul strict religios, Mănăstirea era destinată să servească drept loc de rezistență și de apărare în vremurile de restriște. Biserica este înconjurată de ziduri groase ca de cetate, care închid o incintă aproape pătrată, cu trei laturi egale și a patra formată din două curtine ce se întâlnesc în triunghi deschis, sub turnul de poartă de pa latura estică. Zidurile sunt construite din bolovani de râu, cu stânci de legătură la colțuri
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
a trebuit să fie înălțat, cu acest prilej fiind ridicat și zidul din acea parte. La mijlocul laturii de est, unde se întâlnesc cele două curtine, se află un turn cu un gang supralărgit la parter pe unde se intra în incinta fortificată. Astăzi intrarea se face pe o poartă de pe latura de vest. De ambele părți ale acestui turn, în interiorul incintei, au existat inițial două corpuri de clădiri fără etaj, având deasupra loc un drumul de strajă, prevăzut cu creneluri de
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
se întâlnesc cele două curtine, se află un turn cu un gang supralărgit la parter pe unde se intra în incinta fortificată. Astăzi intrarea se face pe o poartă de pe latura de vest. De ambele părți ale acestui turn, în interiorul incintei, au existat inițial două corpuri de clădiri fără etaj, având deasupra loc un drumul de strajă, prevăzut cu creneluri de apărare. Între anii 1830-1834, arhiereul Filaret Beldiman "Apamias" a refăcut din temelie turnul de poartă de pe latura de est. Turnul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
clopotnița cu ceas unic în toată zona Olteniei (este iluminat pe timp de noapte, iar oră este dată și sonor prin bătăile automate ale clopotului). Din Clopotnița bisericii sunt vizibile toate localitățile învecinate pe o rază de 30 km. În incinta bisericii au fost plantați brazi, molizi, tui, pini și zada(conifer ce-și pierde frunzele în timpul iernii). Portalul de intrare în curtea bisericii este și el fascinant deoarece este pictat și înconjurat de alee de flori și trandafiri parfumați, iar
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
cărui amintire, în ciuda scurtei existențe, a durat secole după dărâmarea ei. Localizarea bisericii a fost făcută de către istoricul C. C. Giurescu care afirmă că aceasta ar fi fost ridicată în afara zidurilor Palatului Voievodal pe locul unei vechi cruci de piatră din incinta Pieței de Flori (în ziua de azi undeva lângă Magaziunul Unirea) în apropierea bisericii Sf. Anton cea distrusă de marele incendiul din 1847. Raportul săpăturilor arheologice efectuate de către Dinu V. Rosetti pe locul crucii de piatră au adus la lumină
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.III, București, 1984, p.94), iar biserica a fost clădită tocmai pe acel loc. Fiind construită pe pământuri domnești și în imediata apropiere a curții voievodale, dacă nu chiar în incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la început, metoh al bisericii domnești "Buna Vestire". La câteva decenii de la ctitorire, în 1595, în urma invaziei armatelor otomane ale lui Sinan Pașa, Bucureștiul este devastat iar Biserica Doamnei Maria este demolată până la temelii
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
de sport, 10 săli de clasă și altele iar prin intermediul cadrelor didactice existente se face tot posibilul pentru a realiza lucruri deosebite cu elevii. De aproximativ patru ani școala este dotată și cu apă potabilă curentă și grupuri sanitare în incinta încăperii școlii. Cea mai mare parte a părinților sau a tutorilor legali au sprijinit demersurile întreprinse de școală pentru a veni în sprijinul copiilor lor, pentru ca aceștia să primească o educație cât mai aleasă și să trăiască într-o lume
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
malul drept al râului Olt, pe șoseaua Râmnicu Vâlcea-Sibiu la aproximativ 50 de km de Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere teritorial-administrativ, mănăstirea, aparține satului Călinești, localitate componentă a orașului Brezoi din județul Vâlcea. Ansablul arhitectonic este format dintr-o incintă de piatră de formă pătrată pe care se situează chiliile. La 3 colțuri ale incintei se ridică turnuri poligonale, iar la colțul din sud-est un foișor. În mijlocul curții incintei se află biserica, singura de altfel care mai păstrează forma originală
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere teritorial-administrativ, mănăstirea, aparține satului Călinești, localitate componentă a orașului Brezoi din județul Vâlcea. Ansablul arhitectonic este format dintr-o incintă de piatră de formă pătrată pe care se situează chiliile. La 3 colțuri ale incintei se ridică turnuri poligonale, iar la colțul din sud-est un foișor. În mijlocul curții incintei se află biserica, singura de altfel care mai păstrează forma originală. Construită pe un plan trilobat cu un turn-clopotniță cu opt laturi pe pronaos (accesul se
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
orașului Brezoi din județul Vâlcea. Ansablul arhitectonic este format dintr-o incintă de piatră de formă pătrată pe care se situează chiliile. La 3 colțuri ale incintei se ridică turnuri poligonale, iar la colțul din sud-est un foișor. În mijlocul curții incintei se află biserica, singura de altfel care mai păstrează forma originală. Construită pe un plan trilobat cu un turn-clopotniță cu opt laturi pe pronaos (accesul se face pe o scăriță aflată pe latura de nord) și turla Patocratorului cu zece
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
de lemn. Tot instituția ce patronează schitul în cooperare cu Direcția Monumentelor refac între anii 1923-1925 cupola turlei și altarul dărâmate de obuze de altilerie în timpul luptelor din anul 1916. În anul 1898, cu ocazia săpării tunelului pe sub zidurile de incintă ale mănăstirii, Direcția Căilor Ferate dărâmă o parte a vechiului zid de incintă și chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originală astăzi mai pot fi admirate foișorul, turnul și zidurile de pe laturile de nord și est. Ultimele
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
între anii 1923-1925 cupola turlei și altarul dărâmate de obuze de altilerie în timpul luptelor din anul 1916. În anul 1898, cu ocazia săpării tunelului pe sub zidurile de incintă ale mănăstirii, Direcția Căilor Ferate dărâmă o parte a vechiului zid de incintă și chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originală astăzi mai pot fi admirate foișorul, turnul și zidurile de pe laturile de nord și est. Ultimele renovări importante se fac în anul 1960 sub patronajul Direcției Monumentelor Istorice, cu
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
de altilerie în timpul luptelor din anul 1916. În anul 1898, cu ocazia săpării tunelului pe sub zidurile de incintă ale mănăstirii, Direcția Căilor Ferate dărâmă o parte a vechiului zid de incintă și chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originală astăzi mai pot fi admirate foișorul, turnul și zidurile de pe laturile de nord și est. Ultimele renovări importante se fac în anul 1960 sub patronajul Direcției Monumentelor Istorice, cu această ocazie se restaurează pictura murală.
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
de sud-est există un ochi de apă secat care în trecut era decorat cu o punte orientală, între timp distrusă. În extremitatea nord-vestică a parcului se întâlnește un corp de sere didactice ale Palatului Copiilor din Iași. Gardul principal al incintei, cât și monumentul obeliscului, sunt construite din piatră de Șcheia. Vegetația este majoritar arboricolă, cu un fond principal compus din triada "Tilia tomentosa" (tei) - "Fraxinus angustifolia" (frasin) - "Acer platanoides" (arțar), complementată de prezența unificatoare a trei tipuri de arbuști: forsiția
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]