19,358 matches
-
Honjō în rolul lui Eli. Modelul olandez Stefanie Joosten a furnizat înfățișarea, vocea și motion capture-ul noii eroine Quiet, o lunetistă mută, cu abilități supranaturale, care îl poate ajuta pe Snake în misiuni, acest lucru depinzând de alegerea făcută de jucător. Ea a furnizat și vocalizele pentru "Quiet's Theme". După distrugerea unității MSF (Militaires Sans Frontières), plănuită de Cipher, Big Boss ajunge în comă. El se trezește nouă ani mai târziu, în 1984, când asasinul lui Cipher, Quiet, încearcă să
Metal Gear Solid V: The Phantom Pain () [Corola-website/Science/334875_a_336204]
-
După ce este forțată să vorbească engleză pentru a salva un Big Boss otrăvit, ea dispare pentru a evita o altă răspândire de epidemie; mergând singură prin deșert, soarta ei este necunoscută. Într-o a doua misiune opțională, este dezvăluit că jucătorul a controlat, de fapt, pe "the Phantom", un medic MSF, și că adevăratul Big Boss era de fapt omul cu fața bandajată, Ishmael. Medicul a fost hipnotizat de Ocelot și a trecut printr-o operație de clonare a lui Big
Metal Gear Solid V: The Phantom Pain () [Corola-website/Science/334875_a_336204]
-
(n. 6 august 1980, Gura Humorului, județul Suceava) este un jucător de rugby în XV român. Evoluează ca linia a III-a ("flanker"). S-a apucat de rugby la CSS Domus la vârsta de 14 ani în orașul natal Gura Humorului. S-a alăturat CSM -ului Știința Baia Mare în anul, înainte de
Viorel Lucaci () [Corola-website/Science/334908_a_336237]
-
(n. 29 mai 1950, Valea Rhondda, Țara Galilor) este un fost jucător de rugby în XV, acum un antrenor în acest sport. Pregătește Lupii București și echipa națională de rugby a României. Și-a născut și s-a crescut în Valea Rhondda, în Țara Galilor. A avut o cariera modestă ca jucător, evoluând
Lynn Howells () [Corola-website/Science/334906_a_336235]
-
fost jucător de rugby în XV, acum un antrenor în acest sport. Pregătește Lupii București și echipa națională de rugby a României. Și-a născut și s-a crescut în Valea Rhondda, în Țara Galilor. A avut o cariera modestă ca jucător, evoluând pentru cluburile Tylorstown și Penygraig, apoi în sezonul 1971 pentru clubul de liga de elită galeză Pontypridd RFC. În anul 1991 a fost antrenor secund la Dennis John la Pontypridd, pe care l-a condus la Swalec Cup în
Lynn Howells () [Corola-website/Science/334906_a_336235]
-
Emile Wessels, 13. Du Preez Grobler, 14. Deon Mouton, 15. Ronaldo Pedro. Au mai jucat: Cor Van Tonder, Andrieș Blaauw, Herman Lintvelt, Jurgens van Lill, Vincent Dreyer, Deon Grunschloss, Corne Powell. Au marcat: Eben Isaacs (eseu), Emile Wessels (transformare) Amintiri jucători: Antrenor: Daniel Santamans Antrenori: Romeo Gontineac, Steve McDowall Antrenor: Lynn Howells România în clasamentul mondial al performanței echipelor de rugby
România la Cupa Mondială de Rugby () [Corola-website/Science/334896_a_336225]
-
în domeniul asigurărilor, fiul său, Sid Salomon III, și Robert L. Wolfson, cărora le-a fost acrodată franciza în 1966. În grupul de 16 investitori care au aplicat pentru a primi franciza s-au aflat și Stan Musial, fost mare jucător al echipei St. Louis Cardinals, precum și partenerul său de afaceri, Julius ”Biggie” Garagnani, acesta din urmă decedând însă, pe 19 iunie 1967, cu trei luni înainte de începerea sezonului. După achiziționarea francizei în 1966, Salomon a cheltuit câteva milioane de dolari
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
la sfârșitul lui noiembrie după ce a înregistrat 4 victorii, 13 înfrângeri și 2 egaluri. A fost înlocuit de antrenorul secund Scotty Bowman care a condus echipa la un număr record de victorii pentru restul sezonului. Deși regulile NHL a păstrat jucătorii vedetă la echipele care au format liga de la începuturi, Blues au reușit să iasă în evidență în Divizia Vest. Blues a reușit să ajungă în finala Cupei Stanley în fiecare din primele lor trei sezone, fiind învinsă de Montreal Canadiens
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
talentați ca Jim Roberts, căpitanul Al Arbour și pe frații Bob și Barclay Plager. Phil Goyette a câștigat Trofeul Lady Byng (acordat pentru sportivitate și abilitate de a juca la standarde înalte) pentru Blues în 1970, iar Red Berenson, fost jucător la New York Rangers a devenit figura primul mare nume al echipei, jucător ce avea să joace în centrul echipei. Arena lor a devenit una dintre cele mai zgomotoase stadioane din NHL, reputație pe care au păstrat-o mai mult timp
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Barclay Plager. Phil Goyette a câștigat Trofeul Lady Byng (acordat pentru sportivitate și abilitate de a juca la standarde înalte) pentru Blues în 1970, iar Red Berenson, fost jucător la New York Rangers a devenit figura primul mare nume al echipei, jucător ce avea să joace în centrul echipei. Arena lor a devenit una dintre cele mai zgomotoase stadioane din NHL, reputație pe care au păstrat-o mai mult timp. În același timp, Salomon și-a câștigat reputația de proprietar favorit în
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
avea să joace în centrul echipei. Arena lor a devenit una dintre cele mai zgomotoase stadioane din NHL, reputație pe care au păstrat-o mai mult timp. În același timp, Salomon și-a câștigat reputația de proprietar favorit în rândul jucătorilor. Le dădea jucătorilor mașini și le plătea vacanțe în Florida. Jucătorii, care erau tratați de obicei ca simple bunuri, simțeau că singurul mod de a răsplăti generozitatea proprietarului era să dea totul pe gheață la fiecare meci. Succesele celor de la
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
în centrul echipei. Arena lor a devenit una dintre cele mai zgomotoase stadioane din NHL, reputație pe care au păstrat-o mai mult timp. În același timp, Salomon și-a câștigat reputația de proprietar favorit în rândul jucătorilor. Le dădea jucătorilor mașini și le plătea vacanțe în Florida. Jucătorii, care erau tratați de obicei ca simple bunuri, simțeau că singurul mod de a răsplăti generozitatea proprietarului era să dea totul pe gheață la fiecare meci. Succesele celor de la Blues de la sfârșitul
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
dintre cele mai zgomotoase stadioane din NHL, reputație pe care au păstrat-o mai mult timp. În același timp, Salomon și-a câștigat reputația de proprietar favorit în rândul jucătorilor. Le dădea jucătorilor mașini și le plătea vacanțe în Florida. Jucătorii, care erau tratați de obicei ca simple bunuri, simțeau că singurul mod de a răsplăti generozitatea proprietarului era să dea totul pe gheață la fiecare meci. Succesele celor de la Blues de la sfârșitul anilor '60, nu au continuat și în anii
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
că a pus echipa la vânzare. Compania a abandonat curând echipa și au apărut multe incertitudini legate de viitorul clubului. Nu a trimis nici un reprezentant al echipei la Draftul din 1983 astfel că au pierdut toate posibilele lor alegeri de jucători. Purina a găsit în sfârșit un cumpărător, sau - mai degrabă - un grup de investitori condus de fondatorul Asociației Mondiale de Hochei și patron al Edmonton Oilers, Bill Hunter. Acesta din urmă a făcut apoi planuri de a muta echipa în
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
imediat numele arenei în St. Louis Arena. În ciuda faptului că avea un buget strâns, echipa a fost în măsură să revină foarte repede. Doug Gilmour, care a fost ales de către St Louis în 1982, a ieșit la suprafață ca un jucător vedetă. Deși echipa a rămas competitivă, Blues nu au putut să țină toți jucătorii tineri. Mai mulți jucători tineri s-au alăturat celor de la Calgary Flames, datorită lui Al MacNeil, director al echipei canadiene. De fapt, mulți tineri vedetă de la
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
echipa a fost în măsură să revină foarte repede. Doug Gilmour, care a fost ales de către St Louis în 1982, a ieșit la suprafață ca un jucător vedetă. Deși echipa a rămas competitivă, Blues nu au putut să țină toți jucătorii tineri. Mai mulți jucători tineri s-au alăturat celor de la Calgary Flames, datorită lui Al MacNeil, director al echipei canadiene. De fapt, mulți tineri vedetă de la Blues, cum ar fi Rob Ramage și Gilmour au fost jucătorii de bază ai
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
măsură să revină foarte repede. Doug Gilmour, care a fost ales de către St Louis în 1982, a ieșit la suprafață ca un jucător vedetă. Deși echipa a rămas competitivă, Blues nu au putut să țină toți jucătorii tineri. Mai mulți jucători tineri s-au alăturat celor de la Calgary Flames, datorită lui Al MacNeil, director al echipei canadiene. De fapt, mulți tineri vedetă de la Blues, cum ar fi Rob Ramage și Gilmour au fost jucătorii de bază ai celor din Calgary în
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
să țină toți jucătorii tineri. Mai mulți jucători tineri s-au alăturat celor de la Calgary Flames, datorită lui Al MacNeil, director al echipei canadiene. De fapt, mulți tineri vedetă de la Blues, cum ar fi Rob Ramage și Gilmour au fost jucătorii de bază ai celor din Calgary în 1989, când au câștigat Cupa Stanley. De la St Louis, Sutter și Federko au fost, probabil, singurii de neatins. În 1986, au ajuns în semifinalele Ligii împotriva celor din Calgary. Golul din prelungiri al
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
unui grup condus de omul de afaceri din St. Louis, Michael Shanahan. Blues a rămas o echipă competitivă la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Directorul Ron Caron, unul dintre cei mai inteligenți din Ligă, a reușit achiziționarea unor jucători impozanți ca Brett Hull, Adam Oates, Curtis Joseph, Brendan Shanahan și Al MacInnis. Deși a fost un concurent serios în această perioadă, Blues nu a ajuns în finala conferinței decât o dată, în 1986. Succesele echipei au fost suficiente, totuși, pentru ca
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
antrenor înainte de sezonul 1994-1995, sezon care a fost scurtat, din cauza unei greve. Keenan a fost prezentat ca "antrenorul fazelor eliminatorii", care ar putea rezolva problemele celor de la Blues în playoff. De la sosirea sa, a instituit schimbări majore, incluzând transferul unor jucători favoriți ai suporterilor Brendan Shanahan și Curtis Joseph sau achiziționarea legendarului, dar îmbătrânitului Wayne Gretzky, care nu a jucat decât puține meciuri și a portarului Grant Fuhr, ambii jucători de la Los Angeles Kings, echipă aflată în declin (din cauza unor critici
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
playoff. De la sosirea sa, a instituit schimbări majore, incluzând transferul unor jucători favoriți ai suporterilor Brendan Shanahan și Curtis Joseph sau achiziționarea legendarului, dar îmbătrânitului Wayne Gretzky, care nu a jucat decât puține meciuri și a portarului Grant Fuhr, ambii jucători de la Los Angeles Kings, echipă aflată în declin (din cauza unor critici publice a antrenorului Gretzky a plecat la New York Rangers ca jucător liber de contract la finalul sezonului, deși la Blues avea un contract mai avantajos). În ciuda a tot ce
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
legendarului, dar îmbătrânitului Wayne Gretzky, care nu a jucat decât puține meciuri și a portarului Grant Fuhr, ambii jucători de la Los Angeles Kings, echipă aflată în declin (din cauza unor critici publice a antrenorului Gretzky a plecat la New York Rangers ca jucător liber de contract la finalul sezonului, deși la Blues avea un contract mai avantajos). În ciuda a tot ce trebuia să realizeze, St Louis a fost eliminată în primul tur al play off-ului în 1995 și în al doilea în
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
în 1998, iar la 17 iunie 2005, el a anunțat că vinde echipa, după ani de alegeri proaste legate de personal făcute de directorul Larry Pleau și de ceea ce mulți au văzut ca o neglijare a echipei din partea Laurie, fost jucător de baschet, care a dorit o echipa din NBA, dar pe care nu a primit-o. La 29 septembrie 2005 s-a anunțat că Laurie a semnat un acord de a vinde Blues lui Dave Checketts. La 14 noiembrie 2005
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
a numit imediat pe John Davidson ca președinte al echipei, plasându-l pe Pleau pe un rol de consultant. Fostul portar al lui New York Rangers a făcut rapid câteva transferuri: veteranii [[Jay McKee], [[Bill Guerin]] și [[Manny Legacé]] aduși ca jucători liberi de contract și aducerea lui [[Doug Weight]] după un popas scurt, dar productiv, la Carolina Hurricanes. Davidson a încercat apoi construirea unei baze puternice de jucători americani în cadrul organizației. În urma dezamăgitorului sezon 2005-2006 în urma căruia Blues a avut cel
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
rapid câteva transferuri: veteranii [[Jay McKee], [[Bill Guerin]] și [[Manny Legacé]] aduși ca jucători liberi de contract și aducerea lui [[Doug Weight]] după un popas scurt, dar productiv, la Carolina Hurricanes. Davidson a încercat apoi construirea unei baze puternice de jucători americani în cadrul organizației. În urma dezamăgitorului sezon 2005-2006 în urma căruia Blues a avut cel mai slab record în NHL, noua echipă de conducere a subliniat că scopul echipei era de a avea o echipa competitivă pentru câștigarea Cupei Stanley în următorii
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]