19,941 matches
-
an al mileniului doi. Seamănă cu o uriașă navă spațială, luminată de proiectoare puternice și stropită la bază de havuzuri multicolore, care își măresc sau coboară jeturile de apă în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din arhitectura de mâine a Berlinului, un oraș în care se construiește non-stop, zi și noapte, dintr-o nevoie aproape nebunească de a recupera întârzierile istoriei. Plecăm pe jos spre stația de metrou, până la care trebuie să traversezi câmpul roșiatic, marțian, înțesat de canale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de pofta de a trăi a Vestului, de micile bucurii zilnice alcătuind, în fapt, starea de „bine” cultural, social, economic și politic, de firească dorință de a construi pe termen lung, de siguranță și de încredere în ce va fi mâine. Memoria noastră nu poate fi așa de scurtă, infirmă, încât să și uite ce a însemnat totalitarismul (roșu sau brun). Ar fi un memoricid, cum spunea, expresiv, Jurica Pavicič, croatul tânăr dintr-un Split al tinereții mele călătoare, un act
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un reflex al meu de tinerețe? O solidaritate „psihologică” cu cei de vârsta mea, din romane sau, mai „grav”, o pornire a unui eu profund care, între morală, convențiile sociale și carieră, alege... cariera?! Oare... tinerii de azi și de mâine, într-o țară și o societate deschisă din nou „tuturor posibilităților”, vor trăi, cel puțin unii dintre ei, aceleași obsesii sociale pe care le-am trăit noi - o parte dintre noi, cei ce refuzam încă de pe băncile școlii un drum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de speranța unui război fără limite în timp. Ceva cam ca: "Puteți voi să mă omorâți pe mine în chichineața mea, ce-mi pasă! N-o să ne puteți omorî pe toți, un miliard de brațe înfrigurate, din Dakar până la Jakarta, mâine vor apuca în propriile lor mâini balașnikovulmeu de doi bani. Și-o să vedeți voi până la urmă, chiar dacă eu personal nu voi mai fi aici". Când ești mic și, din punct de vedere fizic, tăiat de lumea exterioară, a te lipi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
gest reflex. Pentru "alipire", e nevoie de o frontieră comună și mai trebuie ca cei doi vecini să fie amândoi de aceeași părere. Gaza nu-i nici Wallonia, dar nici Egiptul nu e Franța. Dacă nu cumva Frații Musulmani preiau mâine puterea la Cairo. Ceea ce ar presupune mai întâi alegeri "libere și democratice", și nu trucate. O transparență pe care n-o putem spera atâta vreme cât liderul american al lumii libere și supraalimentate va ține sub tutela lui această mare țară opacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci eziți. Te scufunzi în reverie. Tentația Veneției. Melancolia. La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau să merite paradisul. Ideile nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu are dreptate: voi lua autobuzul numai după- amiaza. Singur. Bineînțeles că dacă aș avea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fratele mai mare, geografia sacră nu poate fi decât substitutivă pentru cel mai mic, pentru că acela are în puterea lui întregul pământ și ca adevărat templu un trup omenesc, înălțat de altfel la cer. "Întâlnirea cu Hristos va avea loc mâine" nu-i o invitație să iei trenul ori avionul așa cum zici "pe mâine la Ierusalim, la Roma sau la Loreto"... Și atunci, de ce, totuși, aceste Locuri Sfinte? Și creșterea numărului lor? Un statu quo din 1852 recunoștea oficial nouă locuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mic, pentru că acela are în puterea lui întregul pământ și ca adevărat templu un trup omenesc, înălțat de altfel la cer. "Întâlnirea cu Hristos va avea loc mâine" nu-i o invitație să iei trenul ori avionul așa cum zici "pe mâine la Ierusalim, la Roma sau la Loreto"... Și atunci, de ce, totuși, aceste Locuri Sfinte? Și creșterea numărului lor? Un statu quo din 1852 recunoștea oficial nouă locuri sfinte creștine și două iudeo-musulmane, Zidul Plângerii și mormântul Rahelei, lângă Betleem. Un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu interdicția pentru toate părțile de a face cea mai mică săpătură în cursul următoarelor două secole. Binevoiți să-mi indicați care din aceste măsuri are agrementul dumneavoastră." Frumoase lucruri o să mai găsească în dosare scotocitorii de arhive din 2040! Mâine Templul își va redeschide porțile? Deocamdată "și-a închis porțile ultimul kibbutz" anunță Haaretz, ediția engleză. Deganya, în Nord, la sud de lacul Tiberiada. Era cel mai vechi, fondat de ruși în 1909. Moshe Dayan s-a născut în acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
influență asupra mersului treburilor, e bine să le consulți atunci când vrei să știi ce se mai vântură între cer și pământ. Profesorii noștri de la Academia Militară i-ar putea frecventa cu folos. Cât despre sufletele pioase care aspiră să facă mâine din iubire o civilizație, supraviețuitori ai atâtor raiduri, masacre și deportări cărora arabi, perși, turci, druzi și kurzi nu le-au putut pune capăt, ele ar putea reaminti nu fără folos câte stratageme și, eventual, câte mici masacre între prieteni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o dată, cea mai bună apărare a noastră ar fi un stat laic. În sfârșit, civil, cuvântul șochează mai puțin. Civil, așa cum e căsătoria cu același nume. Laicitatea voastră ar fi o binefacere pentru această țară. Egalitatea tuturor în fața legii... " Dacă mâine soțul meu mă strânge de gât, îmi mărturisea o creștină libaneză, pentru că mă suspectează de adulter, creștin fiind el va fi condamnat la moarte sau va face cinci ani de închisoare, dacă va avea un avocat bun. Ca șiit, el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acelorași cromolitografii, versiunea bolero și nueva canción, ca Ludovic cel Sfânt din vremea cântecelor de vitejie și a miniaturilor în culori. Purtat de aceeași idee-forță, la două mii de ani după sfântul Pavel: omul nou care urmează a fi creat pentru mâine sau restaurat așa cum era el ieri. Che, promovat postum la rangul de comandor al unei religii universale, Dreptatea. Și Nasrallah, noul om providențial din fruntea unui partid care-i de fapt un ordin religios ceea ce erau și ordinele cavalerești medievale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un roman. Iar uneori chiar un fragment de epopee. Cu un bemol, totuși: acest avantaj antropologic, specific european, și mai degrabă de origine așkenazi, chiar dacă există și "romane" sefarade, va înceta curând a mai fi operant, odată cu moartea ultimilor supraviețuitori. Mâine, acest argument va fi mai convențional. 2. O proporție nemaiîntâlnită de Drepți (nesupuși și curajoși) la mia de locuitori. Nu mai văd nicio altă țară în lume (și-mi amintesc cât de puțini am fost noi cei care protestam împotriva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceste meleaguri cu cruciada a opta, puțin înainte de 1254. Până când, în 1265, un sultan mameluc a pus un punct final acestui șir de escapade nebunești inițate de niște creștini înfumurați. Un subiect arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când soldații americani vor pleca din Bagdad. 2. În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor. (Matei, IV, 23) În nordul Israelului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stat palestinian n-ar fi, cu siguranță, o Elveție a Orientului Apropiat? Dacă aceasta e o rațiune suficientă pentru a nu-i transforma pe acești candidați la probleme în Spartacus sau în Zorro, rămâne ea valabilă pentru a-i împinge mâine în brațele Al-Qaida lăsându-i astăzi să putrezească în ghetourile lor? Căci există și niște realpolitiks pe cât de mioape, pe atât de neproductive. Iar pentru moment, sunt ale noastre. Și intrând, trecea prin Ierihon, și iată un bărbat, cu numele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fel? Aparent, lucrurile se cam repetă. Flavius Iosif a fost cel care a trasat primele contururi, cu lucrarea sa Războaiele evreilor, cam așa cum a făcut Traian cu benzile lui desenate spiralate de pe Columnă. Care alt palestinian "raliat" ne va povesti mâine războiul pierdut de micul său popor de iredentiști, cu aceeași rafinată luciditate cu care ne relatează transfugul evreu căderea Massadei în anul 70 al erei noastre? Războiul civil din tabăra evreiască asediată dintre adepții fanatici ai sinuciderii colective și fariseii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aprins în Palestina de Isus și de ai săi n-ar fi putut cuprinde întreg Imperiul dacă Templul ar fi rămas în picioare și dacă iudaismul ar fi rămas circumscris în Casa în care era stăpân. Oare ce va face mâine diaspora palestiniană? Roma a plătit scump faptul de a fi strivit naționalismul evreu și, încercând să spulbere naționalismul arab, Washingtonul a deschis porțile talazului lui Mahomed. Habent sua fata imperii*. Când istoria își reia cu încăpățânare ciclul, nimeni nu inovează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
răzbunătoare care vegheau asupra felahilor din imperiile ahemenid, egiptean, roman și otoman ar putea să aibă, după anul 37 al erei noastre, o mână mai ușoară pentru a-i pedepsi pe supușii imperiilor spaniol, francez, britanic, german, actualmente american și mâine, cine știe, chinez. Trenul lumii a fost oare repus pe șine în ziua Învierii? Se omoară între ei oamenii din ziua de azi cu mai puțină râvnă decât pe vremea fariseilor? Să te crezi diferit de predecesori numai pentru că ești
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și în care o simplă chichiță mai separă restricția temporară de a circula de interdicția definitivă. Acestea fiind consemnate, lumea se mai poate reconforta cu următoarele: 1. Dacă desființarea coloniilor a fost posibilă în Gaza, ea va putea fi efectivă mâine și în Cisiordania. Asta înseamnă a se uita că retragerea celor 8 000 de coloniști de aici (cu afectarea a câte unui ziarist pe lângă fiecare "grup" de trei coloniști) a fost urmată în lunile de după aceea cu instalarea silențioasă a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
știi adică s-o joci tu însuți, dar s-o apreciezi și la alții, ca un bun și valoros profesionist. Harta nr. 7. Vechiul oraș Ierusalim și principalele lui locuri sfinte Capitolul V Ultima sărbătoare pascală Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară prooroc afară din Ierusalim. (Luca, XIII, 33) 1. Muntele Măslinilor Zicând acestea, Iisus a ieșit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mică deambulare prin acest labirint incită la o studiere sistematică a miilor de feluri de a obstrua trecerea. Am putea numi asta haide să fim pretențioși murologie. Și observând ceea ce se înalță pe Rio Grande, în jurul Gibralatarului, la Bagdad și, mâine, într-o sută de alte locuri, nu văd nicio altă disciplină mai urgentă, niciun alt viitor mai măreț. Nu știu dacă nevroza incintelor e fizic contagioasă sau doar înclină către invidii mimetice. Știu doar că ea poate alimenta conversațiile de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar fără ziduri de separare", spunea Miguel Torga, fără să știe cât de potrivită e zisa lui pentru demersul nostru. La Ierusalim, balanța pentru monede false pe care principiul realității face legea, local înseamnă ziduri, fără universal. Deviza zilei de mâine? "Să salutăm orașul cu o mie de șicane!": ea ne pune sub ochi o ipoteză privind viitorul dintre cele mai serioase. Malraux-ul de subprefectură care nu adaugă poncifului "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi" și acest strict
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
distruge. E o alegere politică. Or, politicile nu încetează a utiliza religiosul în propriile-i scopuri. Fără a mă convinge, acest mic curs de teologie aplicată m-a ajutat cel puțin să înțeleg cum poate credința în Iersusalimul ceresc de mâine s-o facă suportabilă pe cea de azi. Același dominican, topograf riguros și ghid excelent, care răspunde la întrebările mele cu o neobosită gentilețe, a pus punct avânturilor interpretative pe care mi le inspira până acum o mică scăriță rezemată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
treia zi de Crăciun (la 28 "dechemvrie"), iată-l consacrând o pagină malițioasă "d-lui N. Iorga" "cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
despre ea, îi ziceau domnișoara. Eri am recitit pagini foarte interesante din Stendhal: Despre educația femeii, Amorul la Arabi. La baltă cu undița, pe malul Jijiei. A dracului femeie. O văd eu că nu calcă bine. Azi vorbește cu unul, mâne cu altul. Unu-i spune cuvinte de cultură. Altul s-a găsit cu altele, până ce într-o bună zi i-a infiltrat amor. Deva Opera (biserica) Bâlciul. Muzica de cameră. Lăutari dela Deva. "Ce te ții așa măreață? Parcă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]