18,601 matches
-
al populaților turkmene sau kirghize. Cu toate acestea, numărul moscheelor funcționale și al imamilor desemnați de către Consiliul Spiritual din Tashkent, reprezintă un avantaj de care se bucură credincioșii din țară. Ca o consecință a acestui fapt, islamul paralel, reprezentat de maeștrii sufiți și de dervișii călători, nu a avut rolul compensator pe care îl deține în celelalte republici turkmene, unde numărul moscheelor funcționale și cel al imamilor este insuficient. În Uzbekistan, moscheea și "imam-khatibii" sunt centrul real al vieții spirituale și
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
avut rolul compensator pe care îl deține în celelalte republici turkmene, unde numărul moscheelor funcționale și cel al imamilor este insuficient. În Uzbekistan, moscheea și "imam-khatibii" sunt centrul real al vieții spirituale și religioase a credincioșilor. Totuși, "mazăr"-ul și maestrul sufit au continuat să fie componente importante ale societății din această țară. Oricum, cultul sfinților și al pelerinajelor la mormintele acestora rămâne un element esențial al evlaviei populare, pe care o trăiesc uzbecii. Atacurile violente împotriva venerării mormintelor sfinților este
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
unui întreg district și anume, Ferghana, dar și asupra multor zone din Asia Centrală și a unor regiuni din Rusia. După spusele celor mai importanți "sheikhi" în viață, continuitatea ordinului "Naqshabandiyya" în zonă s-a realizat datorită eforturilor remarcabile ale unor maeștrii sufiți din Tadjikistan, cum ar fi Abdulvahid (d.1970), Muhammad Sharif (d.1994) și Ishon Abdurrahmanjan. Aceștea sunt considerați ultimii maeștrii sufiți de rang înalt ce au influențat existența ordinului în zonă. Aceștea au reușit să ajute la continuitatea sufismului
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
celor mai importanți "sheikhi" în viață, continuitatea ordinului "Naqshabandiyya" în zonă s-a realizat datorită eforturilor remarcabile ale unor maeștrii sufiți din Tadjikistan, cum ar fi Abdulvahid (d.1970), Muhammad Sharif (d.1994) și Ishon Abdurrahmanjan. Aceștea sunt considerați ultimii maeștrii sufiți de rang înalt ce au influențat existența ordinului în zonă. Aceștea au reușit să ajute la continuitatea sufismului, chiar și în timpul Uniunii Sovietice. Sufismul nu poate fi ignorat în politica uzbecă, deoarece acesta nu deține doar o componentă religioasă
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
poate fi ignorat în politica uzbecă, deoarece acesta nu deține doar o componentă religioasă, fiind de asemenea, un mijloc prin care Uzbekistanul își întărește relațiile cu vecinii săi și își reafirmă identitatea. Ordinul "Naqshabandiyya-Husayniyy"a din Uzbekistan este condus de către maestrul sufit Ibrahim Kokand, care este responsabil de a răspândi principiile și ritualurile de "tariqa". Este important de spus că maeștrii și sfinții ordinului "Naqshabandiyya" sunt respectați deoarece acestea sunt îndrumătorii acestei căi, precum și niște buni imitatori ai profetului Muhammad, însă
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
care Uzbekistanul își întărește relațiile cu vecinii săi și își reafirmă identitatea. Ordinul "Naqshabandiyya-Husayniyy"a din Uzbekistan este condus de către maestrul sufit Ibrahim Kokand, care este responsabil de a răspândi principiile și ritualurile de "tariqa". Este important de spus că maeștrii și sfinții ordinului "Naqshabandiyya" sunt respectați deoarece acestea sunt îndrumătorii acestei căi, precum și niște buni imitatori ai profetului Muhammad, însă, acestea nu reprezintă motivul principal al pelerinajelor pioase. Un alt ordin important în Uzbekistan este "Naqshabandiyya-Khalidiyya", care își are originea
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
asemenea părți componente ale donației, completează și sugerează cu mare acuratețe care sunt direcțiile care i-au influențat pe artist și pe colecționar în același timp. Pentru fiecare dintre cele șapte secțiuni ale colecției, biblioteca a fost in permanență pentru maestrul Vasile Grigore un instrument de îndrumare în demersul său artistic.
Muzeul de Artă „Vasile Grigore - pictor și colecționar” () [Corola-website/Science/331328_a_332657]
-
în incinta Bibliotecii Teleki în perioada 1959 - 1986. Astfel publicului iubitor de valori spirituale autentice i se oferă posibilitatea contemplării unui univers artistic evocator de energii interioare. O experiență trăită dincolo de convenții avea să-și pună puternic amprenta asupra personalității maestrului Nagy Imre. Claustrarea sa în intimitatea satului natal Jigodin, din zona Harghitei, refuzând tentațiile unei vieți urbane, va aduce cu sine cunoașterea unui mod specific de existență în care pitorescul locului se împletea cu realitățile sociale. Totul va fi transpus
Galeria de Artă „Nagy Imre” () [Corola-website/Science/331358_a_332687]
-
acesteia. Acolo îl cunoaște pe Rojer, un tânăr a cărui familie a fost ucisă de miezingi pe vremea când era copil. Luat sub aripa ocrotitoare a unui Saltimbanc, el devine extrem de apreciat pentru talentul de a cânta la scripcă. Moartea maestrului îl lasă fără slujbă și invidia altor Saltimbanci îl aduce într-o situație dramatică. Abia scapă cu viață din atacul unor miezingi și ajunge la spitalul Leeshei, de care se îndrăgostește. Când fata află despre o epidemie care a izbucnit
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
în Imperiul Austriac, Austro-Ungaria și Prusia. El a existat și în alte țâri germane, dar numai cu rang mai minor. Sub cuvântul german în sens militar „Zeug” s-a înțeles arma întreagă cu tot materialul care a fost folosit de către maeștrii de arme și acoliții lor, în urma unui acord voluntar cu conducătorii militari. Generalul, care a fost numit până la dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în anul 1806 „Generalfeldzeugmeister”, a fost pe timpul armatelor mercenare în secolul al XVI-lea și al XVII-lea
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
țărănească vecinătatea este văzută ca o prelungire a spațiului familial (...), legătura familiei cu satul se făcea prin intermediul vecinilor." Am încercat să prezentăm foarte succint contribuția profesorului Viorel Rogoz la dezvoltarea etnologiei românești - și nu numai - cu toate că într-un Epitaf (adresat Maestrului Villon) se autocaracterizează ironic: „În lumea asta-s un pârlit N-am facut brumă de avere... Iar tu îți râzi când vezi ce scriu... Lăsă în ciornă cinci tratate... (Balast pentru posteritate...)” Nu putem încheia fără să menționăm câteva citări
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
propria țară”). A publicat romanul “Înghețul vine de la Nord-Est” în două volume - volumul al II-lea “Blestemul Brâncovenilor”, opera omnia. De asemenea a publicat două monografii: “Prof. Dr. Florian Mandache, un reprezentant al chirurgiei rectului” și “Dr. C. Andreoiu un maestru în chirurgia generală”. Crezul de medic chirurg al profesorului Mihai Ghiur apare într-o zicere cu grad de maximă: “actul chirurgical nu este repetarea unei manopere învățate anterior ci se definește ca un act de creație, întrucât chirurgul va fi
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
lucrări ale pictorilor basarabeni și a celor din Rusia, Europa Occidentală, Japonia, India, China. În 1947, prin testamentul profesorului Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, Pavel Șillingovski, MNAM i-a fost donată o colecție impunătoare de lucrări de grafică ale maeștrilor europeni și ruși din sec. XVII-XIX. În 1962, muzeul a primit în dar colecția fostului profesor de la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, pictorul (și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre. Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
contract de tutoriat ("wala"'), prin care ne-arabii primeau un tutore arab ("wali"). M"awlâ (Arabă:" مولی) este un termen derivat care arată proximitate, mijlocire, a avea putere asupra ceva. Istorc, cuvantul "mawla" a fost interpretat ca desemnând diverse impostaze: maestru, protector, suporter. Un "mawla" este cineva care are o mai mare autoritate (spirituală) asupra credincioșilor decât o au ei asupra lor înșiși. Poate însemna o persoană elevată, un maestru (vezi și sintagma "mawlana" - ”maestrul nostru”, ”stăpânul nostru”). A intrat în
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
ceva. Istorc, cuvantul "mawla" a fost interpretat ca desemnând diverse impostaze: maestru, protector, suporter. Un "mawla" este cineva care are o mai mare autoritate (spirituală) asupra credincioșilor decât o au ei asupra lor înșiși. Poate însemna o persoană elevată, un maestru (vezi și sintagma "mawlana" - ”maestrul nostru”, ”stăpânul nostru”). A intrat în multe limbi ca un cuvânt de împrumut: de exemplu în persană, ca "mullah". În Maghreb și Andalusia ("mawlay", "moulay)" se poate referi la descendenții lui Muhammad. Totuși, Dumnezeu rămâne
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
fost interpretat ca desemnând diverse impostaze: maestru, protector, suporter. Un "mawla" este cineva care are o mai mare autoritate (spirituală) asupra credincioșilor decât o au ei asupra lor înșiși. Poate însemna o persoană elevată, un maestru (vezi și sintagma "mawlana" - ”maestrul nostru”, ”stăpânul nostru”). A intrat în multe limbi ca un cuvânt de împrumut: de exemplu în persană, ca "mullah". În Maghreb și Andalusia ("mawlay", "moulay)" se poate referi la descendenții lui Muhammad. Totuși, Dumnezeu rămâne autoritatea supremă: Coranul arată în
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
perioadă a începuturilor sufismului, sintagma "awliyii' Allah" trece în "walfyu Allah," apoi în simplul "wali." Cu aceasta, treptat, ”fiind recipientul protectoratului special divin, "wali" devine adjunctul venerat însărcinat cu protecția credincioșilor” și apare o relație de tip maestru-discipol în care maestrul (, , imam (la șiiți) etc.), considerat cu o anumita realizare spirituală și stare de sfințenie, devine un canal de transmitere autorizat ("mawlâ)". ”Ascetul nu ajunge la Dumnezeu decât prin intermediul gnosticilor, titulari ai unei permisiuni speciale de inițiere” spune , fondator al , care
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra sau un interviu cu George Washington, ci și, cum scrie „Larousse Gastronomique”, preferata sa friptură de mușchi, denumită după el „Chateaubriand”. Ea a fost inventată de către bucătarul personal al acestuia, respectabilul Montmirail. Originar, maestrul a servit-o cu un sos redus de vin alb cu unt, șalote caramelizate, tarhon și suc de lămâie. Bucata de mușchi de 400-600 de grame (din mijlocul fileului în sus), eliberată de grăsime și zgârciuri, se prepară întreagă. Friptura
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată sub titlul „Știri senzaționale prin express, via Norfolk” în antologia "Odiseea marțiană: Maeștrii anticipației clasice", îngrijită de Ion Hobana și publicată în 1975 de Editura Minerva din București, în Colecția „BPT”, nr. 863. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
denumirea de „afacerea Puliti” („affaire Puliti” în franceză). La calificările probei de sabie individual, pe 16 iulie, într-un context deja de tensiuni mari între țările participante, ungurul și viitorul campion olimpic Sándor Pósta a surprins o discuție între și maestrul conațional Italo Santelli, criticându-l pe arbitrul ungur György Kovács. În ziua următoare, în finală, Kovács i-a acuzat pe sabrerii italieni că nu luptă în mod corect în scopul de a proteja punctajul lui Puliti, care era considerat mare
Oreste Puliti () [Corola-website/Science/334375_a_335704]
-
Frederic, Duce de Holstein-Gottorp, în cinstea soției sale, Anna Petrovna, fiica împăratul Petru cel Mare. Împărăteasa Elisabeta I, lipsită de copii, l-a desemnat, în 1743, pe Karl Peter Ulrich, fiul ducelui, Țarevici și moștenitor al tronului rus. Astfel Marele Maestru al Ordinului s-a mutat în Rusia, în timp ce Ordinul a rămas în Schleswig. Prin căsătoria Ecaterinei de Anhalt-Zerbst - cărei mamă Ioana Elisabeta tot a fost o prințesă de Holstein-Gottorp - cu viitorul țar Petru III în 1745, a fost întărită unirea
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
Ordinul „Sfânta Ana” a fost una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Rus, cu care au fost decorați ofițeri și funcționari superiori ruși și străini. Împăratul însuși a fost șeful ereditar al ordinului. Ordinul a avut un maestru de ceremonii, un secretar și doi heralzi. La evenimente mari, membrii au purtat o robă roșie de catifea cu broderii de aur și argint. Statutul ordinului din 1735 a stabilit, ca însemnele principale să fie o cruce de aur, brațele
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
a fost cămătar imperial, legat extraordinar și ministru plenipotențiar, ambasadorul austro-ungar pentru Chile, Peru și Bolivia de la 16 decembrie 1912 până la 8 noiembrie 1916. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, a fost membru al Consiliului Național Român din Cernăuți, după unire devenind maestru de ceremonii al Curții Regale din București. A fost ministru în trei guverne ale Regatului România, în același timp și un confident apropiat al casei regale. Pe timpul domniei lui Carol al II-lea, baronul a fost membru în Consiliul superior
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
de mahala înrudit cu familia Hallipa) o cunoaște pe Ada Razu, care este impresionată de curajul și de siguranța cu care acesta oprește calul speriat ce risca să răstoarne docarul prințului Maxențiu. Ada îl angajează pe Lică pe postul de maestru dresor al grajdurilor princiare și apoi ca profesor de echitație, iar cei doi devin amanți. Dornică de a pătrunde în înalta societate și de a evita bârfele compromițătoare cu privire la relația ei cu un bărbat de rang inferior, prințesa urmărește să
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
-și depășească ambițiile mărunte. Prințesa Ada Razu a intrat într-o familie princiară prin căsătoria cu prințul Maxențiu, dar ea este privită ca o parvenită și nu are parte de o poziție solidă în societate. Relația extraconjugală cu un simplu maestru dresor, fie și înrudit cu o familie influentă, ar risca să o compromită, iar ea încearcă prin urmare să pătrundă în cercurile exclusiviste împreună cu amantul, profitând de relațiile de rudenie ale lui Maxențiu cu muzicianul de faimă mondială Marcian. Prezența
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]