18,317 matches
-
ele (a) (din greaca "klados" = ramură + "keras" = corn, coarne ramificate) sunt un ordin de crustacee inferioare, planctonice, pelagice, foarte mici (0,2-6 mm), frecvente și numeroase în apele stătătoare dulcicole, salmastre sau marine, cu corpul cuprins într-o carapace și antene ramificate, adaptate la înot (de exemplu dafnia). Corpul este scurt, alcătuit din-un număr mic de segmente, cel mult 10 segmente. Adesea, segmentația corpului este neclară. Au corpul acoperit pe laturi cu
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
la un litru de apă. La cladocere, ca și la rotifere, există fenomenul de ciclomorfoză: în legătură cu variația temperaturi, diferite generații se deosebesc prin dimensiunile spinului carapacei sau a excrescenței cefalice. Cladocerele trăiesc în apele dulci stătătoare, mai rar în apele marine sau salmastre și preferă apele reci și oxigenate. Ele efectuează ample migrații pe verticală, noaptea ieșind la suprafață, iar ziua coboară în păturile profunde. Se hrănesc cu particule în suspensie (detritus organic fin, bacterii, alge unicelulare). Dată fiind abundența hranei
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în sud-estul Dobrogei, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală se întinde în extremitatea central-estică a județului Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Eforie (plaja nisipoasă și zona marină a Mării Negre), în apropierea drumului național DN39, care leagă municipiul Constanța de Tuzla. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 140 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
adăpostește structuri submarine formate din nisipuri și carbonați. Aria protejată încadrată în bioregiune pontică a apelor teritoriale ale Mării Negre, conservă un habitat natural de tip: "Structuri submarine create de scurgeri de gaze" și protejază specii importante de faună și ihtiofaună marină. La baza desemnării sitului se află patru specii enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care două mamifere
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
le (Sparidae) sunt o familie de pești marini mici sau mijlocii (până la 120 cm) larg răspândiți în apele tropicale și temperate din oceanul Atlantic, Indian și Pacific, Marea Mediterană și Marea Neagră. Corpul lor este alungit, fuziform sau oval, mai mult sau mai puțin înalt și comprimat lateral. Corpul acestor
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale întunecate. În timpul reproducerii, apar frecvent pete galbene pe cap. Familia cuprinde 36 genuri și 133 de specii marine (foarte rar salmastre și de apă dulce) larg răspândiți în oceanul Atlantic, Indian și Pacific. În Marea Neagră pătrund din Oceanul Atlantic și din Marea Mediterană câteva specii de sparide. Trăiesc în apele tropicale și temperate, putând în mod excepțional ajunge în apele
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
le (Labridae) sunt o familie de pești marini teleosteeni mici sau mijlocii din ordinul perciformelor răspândiți în apele tropicale și temperate din oceanul Atlantic, oceanul Indian, oceanul Pacific, Marea Mediterană și Marea Neagră. Sunt pești de talie, forma și culoare destul de variată, cu corpul alungit, comprimat lateral. Lungime maximă 2
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
a avea valoare comercială, speciile mai mari sunt pești comestibil de calitate și sunt obiectul unui pescuit artizanal sau sportiv. Unele labride sunt pești de acvariu populari, în special speciile din genul "Coris". Labridele este o familie mare de pești marini cu circa 71 de genuri și 520 specii. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 8 specii de labride:
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
Peștele păun ("Coris julis") este un pește marin perciform din familia labridelor, de pe coastele de est a Oceanului Atlantic, regiunea litorală a Mării Mediterane și sudul Mării Negre, destul de rar semnalat pe coastele românești. Are o talia obișnuită de 10-20 cm, cel mult 25 cm. Corpul este alungit și comprimat
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
le (i) este un subordin de pești marini și de apă dulce din ordinul perciformelor. Marea majoritate a peștilor din acest subordin sunt pești marini, răspândiți în toate mările calde în apropierea țărmurilor, mai ales în tropice. Aproximativ 380 specii (sau 12% din numărul total de specii) sunt
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
le (i) este un subordin de pești marini și de apă dulce din ordinul perciformelor. Marea majoritate a peștilor din acest subordin sunt pești marini, răspândiți în toate mările calde în apropierea țărmurilor, mai ales în tropice. Aproximativ 380 specii (sau 12% din numărul total de specii) sunt pești de apă dulce (mai mult de jumătate din aceștia sunt din familia percidelor). Au o mare
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
de infanterie în Africa de Sud-Vest Germană (1904 - 1906), în timpul răscoalei tribului herero și al masacrului ulterior. În 1907 a fost avansat la gradul de maior și transferat în Germania. Din ianuarie 1909 a fost comandantul unui batalion de infanterie marină, iar din octombrie 1913 a fost comandantul forțelor militare germane coloniale din Camerun. În aprilie 1914 colonelul von Lettow-Vorbeck a fost numit comandant al forțelor militare germane din Africa Orientală Germană, care în ajunul Primului Război Mondial aveau un total de 261
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
le (Carangidae) sunt o familie de pești teleosteeni marini de larg, răspândiți în apele tropicale, subtropicale și temperate calde ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, unele specii pătrund în apele salmastre și râurilor de coastă. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu un peduncul caudal subțire. Corpul este acoperit
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
pe înotătoare; Unele specii pot să-și schimbe culoarea. Juniorii mai multor specii au benzi transversale sau pete. Peștele pilot ("Naucrates ductor") este viu colorat, cu corpul argintiu cu reflexii albăstrui, și 6-7 dungi verticale negre. Majoritatea carangidelor sunt pești marini pelagici de larg, răspândiți în apele tropicale, subtropicale și temperate calde, adesea departe de țărm, din oceanele Atlantic, Indian și Pacific, unele specii ca "Elagatis" și "Naucrates" sunt găsite de obicei aproape de suprafață, iar altele (în special juvenilii) au o
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
și estuare. Se întâlnesc la adâncimi de la 1 m la peste 200 m. Carangidele se întâlnesc în habitate asociate cu diverși corali și recife stâncoase care variază de la fundul apelor (acoperite cu nisip, pietriș, nămol, bancuri cu alge și ierburi marine, blocuri de roci stâncoase și pe cursuri vechi de lavă) până la straturile de apă din apropierea țărmului și din largul oceanului. Majoritatea speciilor sunt gregare și formează bancuri mari sau grupe mici, iar unele ("Alectis") sunt pești solitari, trăind singuri sau
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
cădea pradă delfinilor sau altor odontocete mici (cetacee cu dinți). Icrele și alevinii sunt pelagice. La unele specii de carangide au fost observate aglomerări în perioada de reproducere, iar această trăsătură este probabil valabilă pentru întreaga familie. Carangidele sunt pești marini cu o mare importanță economică, fiind una dintre cele mai importante familii de pești comerciali. Majoritatea sunt pești comestibili de bună calitate și sunt pescuiți comercial și sportiv. Speciile mai mari: "Trachinotus", "Seriola" și "Caranx" sunt foarte apreciate în pescuitul
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
drept model pentru studiul dezordinii de hiperactivitate și de deficit de atenție (ADHD), iar administrarea de Ritalin reduce alergările lor la aproximativ nivelul șoarecilor de control. Faceți clic aici pentru un video cu șoareci care aleargă. Ghidrinii au atât specii marine cât și specii de apă dulce, speciile de apă dulce evoluând după ultima epocă glaciară. Speciile de apă dulce pot supraviețui la temperaturi mai coborâte. Oamenii de știință au testat dacă pot reproduce această evoluție prin a ține ghidrinii marini
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
marine cât și specii de apă dulce, speciile de apă dulce evoluând după ultima epocă glaciară. Speciile de apă dulce pot supraviețui la temperaturi mai coborâte. Oamenii de știință au testat dacă pot reproduce această evoluție prin a ține ghidrinii marini în apă dulce rece. Ghidrinilor marini le-au luat doar trei generații pentru a evolua la nivelul 2,5 grade Celsius de toleranță sporită la frig, nivelul ghidrinilor de apă dulce. Datorită generațiilor care se succed rapid microbii oferă posibilitatea
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
dulce, speciile de apă dulce evoluând după ultima epocă glaciară. Speciile de apă dulce pot supraviețui la temperaturi mai coborâte. Oamenii de știință au testat dacă pot reproduce această evoluție prin a ține ghidrinii marini în apă dulce rece. Ghidrinilor marini le-au luat doar trei generații pentru a evolua la nivelul 2,5 grade Celsius de toleranță sporită la frig, nivelul ghidrinilor de apă dulce. Datorită generațiilor care se succed rapid microbii oferă posibilitatea de a studia microevoluția în școli
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
le (s) sunt un ordin de pești batoidei cartilaginoși marini bentonici de mărime mijlocie din subclasa elasmobranhiatelor ("Elasmobranchii") răspândiți în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Pacific și cel Indian. Au corpul discoidal, turtit dorsoventral, și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite. Ochii și spiraculele mici sunt situate
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
le sau scombroideii (i) sunt un subordin de pești teleosteeni marini pelagici, răpitori, de talie mijlocie sau mare, buni înotători, care trăiesc în mările tropicale și subtropicale. Unele specii fac migrații sezoniere în apele temperate sau reci, altele formează bancuri foarte mari. Au corpul fusiform, puțin comprimat lateral, acoperit cu solzi
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini planctonici. Au o mare importanță economică, fiind pești comestibili. Sunt pești perciformi marini activi având corpul hidrodinamic, fusiform, puțin comprimat lateral, unele specii au o formă de cordea (familia "Trichiuridae"). Botul este alungit. Pedunculul caudal este totdeauna subțire. Corpul acoperit parțial cu solzi cicloizi mici, subțiri sau deseori golaș, fără solzi. Unele specii
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
inferioară a capului). Preoperculul, la formele adulte, nu are țepi. 24 sau mai multe vertebre. Comisura interorbitală al canalelor supraorbitale ale liniei laterale este incompletă sau absentă. Vezica înotătoare uneori este mare, alteori absentă. Acești pești sunt răspândiți în apele marine și estuariene din zonele tropicale și temperate ale oceanelor. O specie de macrou spaniol ("Scomberomorus sinensis") se deplasează pe distanțe lungi în susul râului Mekong. Scombroidele se deosebesc de carangide printr-o adaptare și mai înaintată la viața pelagică. Majoritatea peștilor
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
le sau baracudele (Sphyraenidae) sunt o familia de pești teleosteeni marini pelagici, de talie mică sau mijlocie, răspândiți în apele temperate, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Au corpul fusiform, asemănător cu o săgeată, acoperit cu solzi mărunți, cicloizi. Capul este alungit, cu un bot ascuțit. Gura mare
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]