18,068 matches
-
(în , ; 11 mai 1771 - 22 mai 1825), cunoscută și sub numele de Bubulina, a fost o femeie comandant naval grec, eroină a Războiului de Independență al Greciei din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Comnenilor. Populația insulei Spetses s-a revoltat pe 3 aprilie și mai târziu și-a unit forțele cu marinarii de pe navele ce proveneau de pe alte insule grecești. Bouboulina a navigat cu opt nave la Nafplion și a început o blocadă navală. Mai târziu, ea a luat parte la blocada navală și la eliberarea orașelor Monemvasia și Pylos. Fiul ei, Yiannis Yiannouzas, a murit în mai 1821 în bătălia de la Argos împotriva unui număr superior de militari otomani. Ea a ajuns la
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
aprilie și mai târziu și-a unit forțele cu marinarii de pe navele ce proveneau de pe alte insule grecești. Bouboulina a navigat cu opt nave la Nafplion și a început o blocadă navală. Mai târziu, ea a luat parte la blocada navală și la eliberarea orașelor Monemvasia și Pylos. Fiul ei, Yiannis Yiannouzas, a murit în mai 1821 în bătălia de la Argos împotriva unui număr superior de militari otomani. Ea a ajuns la Tripoli la timp pentru a asista la căderea orașului
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
de un glonț în frunte și ucisă instantaneu; criminalul nu a fost identificat. După moartea ei, împăratul Alexandru I al Rusiei a acordat Bubulinei gradul onorific de Amiral al Marinei Ruse, făcând-o, până de curând, singura femeie din istoria navală care a deținut acest titlu. Descendenții ei au vândut nava "Agamemnon" statului elen, care a redenumit-o "Spetsai". Ea a fost incendiată de către Andreas Miaoulis, împreună cu fregata "Hellas" și cu corveta "Hydra," în baza navală Poros, în următorul război civil
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
curând, singura femeie din istoria navală care a deținut acest titlu. Descendenții ei au vândut nava "Agamemnon" statului elen, care a redenumit-o "Spetsai". Ea a fost incendiată de către Andreas Miaoulis, împreună cu fregata "Hellas" și cu corveta "Hydra," în baza navală Poros, în următorul război civil grec din 1831. „Muzeul Bouboulina” de pe insula Spetses este găzduit într-un conac vechi de 300 de ani ce a aparținut celui de-al doilea soț al Bouboulinei, în care urmașii ei continuă să locuiască
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
(în ) este un oraș și o fostă municipalitate în unitatea regională Chania, Creta, Grecia. Odată cu reforma administrației publice locale din 2011 face parte din municipalitatea Chania. Este un important port naval și de feribot în Golful . Souda se află la o distanță de 6,5 km est de centrul orașului Chania, deși zona dintre ele este în mare parte ocupată cu construcții. Orașul este o așezare relativ nouă, construită pe ceea ce
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
a crescut pe măsură ce portul s-a dezvoltat. Golful Souda este unul dintre cele mai adânci porturi naturale din Marea Mediterană și este ușor de apărat. În prezent Souda este punctul de sosire pentru feriboturile din Pireu. Există, de asemenea, o bază navală NATO situată în Souda și de partea cealaltă a golfului, cu spații de cazare și spital militar în oraș. O mare parte a comandamentului, în special cel al trupelor americane, se află de cealaltă parte a golfului, în Akrotiri. Un
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
armamentului. Armata Otomană era deja echipată cu puști cu două focuri cu praf de pușcă fără fum (modele Mauser 1890 și 1893), în timp ce grecii erau echipați cu puști Gras cu un singur foc. Existau diferențe și între cele două forțe navale. În 1897 Marina Elenă era formată din trei nave de luptă mici din clasa "Hydra", un crucișător, "Miaoulis", și mai multe vedete vechi. Navele grecești au bombardat fortificațiile turcești și au escortat transporturile de trupe, dar nu a fost nici o
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Marina Elenă era formată din trei nave de luptă mici din clasa "Hydra", un crucișător, "Miaoulis", și mai multe vedete vechi. Navele grecești au bombardat fortificațiile turcești și au escortat transporturile de trupe, dar nu a fost nici o mare bătălie navală în timpul războiului. Flota Otomană avea opt nave de luptă cel puțin la fel de mari ca navele de luptă grecești și, deși cele mai multe dintre acestea erau modele depășite, clasa "Osmanieh" a fost reconstruită și modernizată. Marina Turcă avea, de asemenea, mai multe
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
aliați au dus lupte grele de stradă cu apărătorii germani. Operațiunea „Infatuate II” a fost o debarcare amfibie la Westkapelle în dimineața zilei de 1 noiembrie. Sprijinul aerian în timpul debarcării a fost limitat de condițiile meteo nefavorabile. După un bombardament naval executat de unități ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din militari
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto din 1917 a fost rezultatul unui raid austro-ungar asupra , o blocada navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule navale aliate. Marină austro-ungară a pus la cale un raid al barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
mai; austro-ungarii au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de Recunoaștere Italiene—a ordonat grupului lui "Mirabello" să se deplaseze spre sud la 04:35, în timp ce
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
forțele. Această pauză în acțiune a fost suficientă pentru că austro-ungarii să salveze navă avariată "Novară"; "Șaida" a remorcat-o în timp ce "Helgoland" le acoperea. Neștiind că "Novară" este avariată, si temându-se că navele sale ar fi atrase prea aproape de bază navală austriacă de la Cattaro, Acton a oprit urmărirea. Distrugătorul "Acerbi" a interpretat greșit semnalele, si a încercat să lanseze un atac cu torpile, dar a fost respins de tirul combinat al navelor "Novară", "Șaida", și "Helgoland". La 12:05, Acton și-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
perioadă de timp, înainte de a putea fi remorcata înapoi în port. Distrugătorul francez a încercat să urmeze submarinul german, dar a lovit o mină pusă de către "UC-25" în acea dimineață și s-a scufundat rapid. Ca urmare a raidului, comandamentul naval britanic a hotărât că, în cazul în care nu sunt disponibile suficiente distrugătoare pentru a proteja barajul, drifterele să fie retrase pe timp de noapte. Drifterele urmau să opereze doar mai puțin de douăsprezece ore pe zi, și să-și
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
internațională din Creta (1897), la campania din China în urma Revoltei Boxerilor (1900) și la Războiul Italo-Turc din 1912. Pe parcursul Primului Război Mondial, a comandat o unitate de exploratori a Marinei Regale în grad de amiral. Pe 15 mai 1917, a comandat forțele navale italo-britanice în bătălia din stâmtoarea Otranto. După război, a fost numit în funcția de Șef al Statului Major a Regia Marina. A fost ales senator al Regatului Italiei în 1927.
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
ori pozițiile germane din partea de nord a insulei Noordereiland, a doua oară însoțită și de vedeta torpiloare. Vasele olandeze au lansat 75 de proiectile de 75mm asupra invadatorilor, dar efectele bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și un incendiu puternic din cauza prăbușirii unui turn al rafinăriei Tüpraș, unde erau stocate 700.000 de tone de petrol. La scurt timp după seism s-a produs și un tsunami în Marea Marmara, cu valuri care au distrus bazele navale din golful İzmit. Anumite zone de coastă au rămas de atunci permanent inundate, nivelul mării crescând ca urmare a deplasării plăcilor tectonice. În primele două ore de la șocul principal s-au produs 10 replici puternice, provocând mai multe pagube și
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]
-
la sud de Antwerpen într-o suburbie industrializată a acestuia, în care doar numele unor străzi și aspectul câtorva curți interioare mai amintesc de trecut. Un punct de cotitură în istoria districtului Hoboken a fost înființarea, în 1873, a șantierului naval Cockerill Yards. Pentru o lungă perioadă de timp, industria navală a înflorit în zonă. În anii 1980 însă, nemaiputând face față puternicei concurențe asiatice, această industrie a dispărut din Hoboken. Cockerill Yards a dat faliment în 1982, iar fostul șantier
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
în care doar numele unor străzi și aspectul câtorva curți interioare mai amintesc de trecut. Un punct de cotitură în istoria districtului Hoboken a fost înființarea, în 1873, a șantierului naval Cockerill Yards. Pentru o lungă perioadă de timp, industria navală a înflorit în zonă. În anii 1980 însă, nemaiputând face față puternicei concurențe asiatice, această industrie a dispărut din Hoboken. Cockerill Yards a dat faliment în 1982, iar fostul șantier a devenit, începând cu 5 octombrie 2009, monument arhitectonic protejat
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de timp câștigat de bombardamentele navale a fost folosit de apărătorii olandezi pentru evacuarea trupelor în sectorul de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de timp câștigat de bombardamentele navale a fost folosit de apărătorii olandezi pentru evacuarea trupelor în sectorul de nord și peste podul de peste canalul Postbrug. Sigurul sector al Zanddijkline care nu a fost evacuat
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de timp câștigat de bombardamentele navale a fost folosit de apărătorii olandezi pentru evacuarea trupelor în sectorul de nord și peste podul de peste canalul Postbrug. Sigurul sector al Zanddijkline care nu a fost evacuat imediat a fost cel partea de sud. Aici, batalionul olandezilor care nu
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
au continuat în Zuid-Beveland și Walcheren nau aveau doar un singur obiectiv - apărarea flancului nordic al forțelor franceze de la nord de Antwerp. În acea dimineață, germanii au deschis focul cu bateriile de mortiere poziționate lângă Lewedorp. Artileria francez și unitățile navale aliate au deschis la rândul lor focul de baraj împotriva primelor linii ale germanilor. Asaltul germanilor a fost oprit imediat și, pentru prima oară în campania din Zeeland, germanii s-au retras după ce au pierdut un număr mare de răniți
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
publicată de criticul literar Ion Roșioru la editura Virtual (2011) se menționează că Marius Tupan figurează în plus în certificatul de naștere cu prenumele Viorel. A urmat studiile elementare în comuna natală, apoi urmează Școala profesională de ucenici de pe lângă Șantierul Naval din Turnu Severin, unde va lucra, după absolvire. Concomitent urmează liceul din localitate; a fost, de asemenea, angajat ca bibliotecar la hidrocentrala „Porțile de Fier". Licențiat al Facultății de Lb. și Literatura Română a Universității din București (1967-l972), a fost
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]