18,636 matches
-
aproape de monstru decît celelalte ambarcațiuni, fumătorul socoti că tocmai lui îi va reveni onoarea de a-l captura. Acum era limpede că balena își dăduse în sfîrșit seama că-i urmărită. De aceea, tăcerea și precauțiile nu-și mai aveau rostul. Vîslele scurte fură lăsate din mîini, fiind înlocuite numaidecît cu babaicile cele mari, care intrară zgomotos în acțiune. Pufăind mereu din pipă, Stubb își îndemnă oamenii la atac. Da, balena își schimbase brusc tactica. Pe deplin conștientă de primejdie, înota
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i făcut ca să înghiți cu el, ci ca să tai în bucățele carnea pentru puișorii de rechini, care nu se pot servi singuri! Ă Strașnic, moș Țigău! exclamă -Stubb. Asta zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor parcă e fără fund; și chiar cînd și-l umplu, tot nu te mai ascultă, fiindcă se dau la fund și se duc repede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de sînge, balena își scoase deodată la vedere o protuberanță ciudată, mare cît o baniță, într-o latură a pîntecului. Ă Frumos buboi! exclamă Flask. Ia să-l mai împung o dată! Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această nouă rană cumplită: balena, fulgerată de o durere insuportabilă, începu să scuipe șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabia părea pe punctul să se răstoarne. Ă Stai nițel, stai nițel! striga Stubb către cadavru. Ce te grăbești să te dai la fund? Pe legea mea, oameni buni, trebuie să facem ceva, altfel e vai de noi! N-are rost să-ncercăm să slăbim legăturile. Hai, cărați-vă de-aici cu drugii ăștia - mai bine dați fuga și-aduceți o carte de rugăciuni și-un cuțit ca să tăiem lanțurile! Ă Cuțit? Da, da! răcni Quoequeg și apucînd barda grea a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asemenea la oamenii dintr-o sală de teatru care, la cea mai mică alarmă de incendiu, dau buzna spre ieșire, înghesuindu-se, călcîndu-se în picioare și îmbrîncindu-se fără milă, mai-mai să se omoare unii pe alții. De aceea, n-are rost să ne mirăm de balenele astea „înnebunite“, fiindcă nu există nebunie a dobitoacelor pămîntului, care să nu fie întrecută cu mult de nebunia omului. Cu toate că numeroase balene păreau agitate, precum am mai spus, turma în întregul ei nici nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și tare, tăiată din vîrful cozii leviatanului; groasă de aproximativ un inch, e mare cam cît fierul unei sape. împins ca o măturică pe puntea unsuroasă, absoarbe, ca prin farmec, toate impuritățile. Dar cel mai bun mijloc de a afla rostul tuturor acestor lucruri tainice este să cobori numaidecît în magazia grăsimilor și să stai îndelung de vorbă cu locatarii ei. Am mai arătat că în aici sînt depozitate păturile de grăsime scoase din trupul cașalotului. Cînd vine momentul ca ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază, iar soarele strălucea ca bijuteriile coroanei - pe cînd căutam pe bîjbîite un al doilea harpon ca să-l azvîrl peste bord, coada aia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu trei rînduri de doage, tu, jet înalt, cu irizări de curcubeu Ădin care un șuvoi răzbește, în vreme ce altul se irosește fără rost! în zadar încerci, cașalotule, să îndupleci soarele, căci el dăruiește viața, dar numai odată! Totuși, tu, jumătate a Naturii, întunecată jumătate, îmi inspiri o credință mai mîndră, deși mai neagră. Toate umbrele tale fără de nume plutesc sub mine, iată - sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te-au uzat? Tu pari să te ții tare încă. Mai bine zis, viața te ține pe tine, nu tu pe ea. Ă Eu țin mosorul, domnule căpitan. Dar să fie așa cum ziceți dumneavoastră. Cu părul ăsta cărunt, n-are rost să stau la discuții, mai ales cu un superior, care tot n-o să recunoască nimic, niciodată. Ă Cum adică? Te pomenești că-i fi fiind vreun profesor la școala cu temelii de granit a Reginei Natura?! Dar nu, prea ești
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veni cu păcătosul Ahab, cînd acesta va porni s-o vîneze pe Moby Dick! Primejdia aceea să nu te amenințe! Căci văd în ochii tăi îndepărtatul meu cămin! Ă Vai, căpitane, căpitane! Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și după ce stabili cu oarecare precizie direcția de unde venea mirosul, porunci grabnic o ușoară modificare a cursului corabiei și scurtarea velelor. Rostul acestor măsuri se vădi cu destulă claritate în zori, cînd în fața noastră apăru o lungă fîșie de mare, netedă ca uleiul, dar cu marginile încrețite, întocmai ca dantelăria metalică pe care-o țese un curent rapid, la vărsarea unui rîu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În Scrisorile sale1 nu contenește cu sarcasmele împotriva lor, tratîndu-i aproape ca pe niște dușmani personali. Rar a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la 1848, și mai înainte, latinismul a avut rost. Dar, ca și dl Maiorescu, de pe la 1880 încetează cu invectivele împotriva latinismului, pentru că de atunci primejdia stricării limbii încetează. În Iorgu de la Sadagura - întîia manifestare critică a lui Alecsandri - el a criticat aproape tot ce avea să critice în viața
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în special a dlui Maiorescu. Dar Alecsandri n-a trecut fără să bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am mai văzut, numește personajele după îndeletnicirea lor sau după ridicolul pe care vrea el să-l arunce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acești străini, adică roșii, au apărut în Muntenia, și nu în Moldova 5, 1 Ibidem p. 64, 15. ăClasa patrioților, "Timpul", 9.VIII.1880, și Partidul constituțional, ibid., 15.V.1880.î 2 Scrieri politice și literare, p. 225. ăArticolul Rostul administrației la noi, publicat de I. Scurtu cu titlul Vechiul și noul regim administrativ în Romînia.î 3 Ibidem, p. 242. 4 Culegere..., p. 20-21. ăDespre program, "Timpul", 17.II.1880.î Am văzut de atâtea ori că în Moldova
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pasta amorfă pe care formele noi lasă aceeași pecete, pocită și vulgară. Și, mai întîi, toată această turmă este lipsită de interesele adevărate ale vieții, umplîndu-și în chip mizerabil golul sufletesc, de ființe dezrădăcinate, cu tot felul de îndeletniciri fără rost. Iată familia care se zbuciumă să petreacă o zi la Sinaia (Tren de plecare), zbucium din care nu profită decât doar madam' Georgescu, care ascultă, noaptea pe lună, "menuetul lui Pederaski", cântat de ofițerul de administrație Mișu. Ori, iată, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
s-a introdus liberalismul și când acest liberalism avea un adversar, pe restul ișlicului și al tombaterei de ieri. Azi Caragiale nu și-a bătut joc decât de "demagogismul" liberal. "Ieri", "azi" și "mîine" ale dlui Maiorescu n-au alt rost decât să încurce chestia!2 Și apoi - și în acest moment mă mir mai mult de dl Gherea - e cu putință ca tocmai un om de impresionabilitatea, de vioiciunea, de inteligența extraordinară a lui Caragiale să n-aibă nici o opinie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noimă, poetice și bolnăvicioase, se îngrămădesc și se alungă unele pe altele ca niște nouri..." "Iată lumea pentru care scria Alfred de Musset; pe el trebuie să-l citești în acest Paris. Să-l citești? Îl știm toți pe de rost... El a murit, dar ni se pare că-l auzim vorbind în fiecare zi. O causerie între artiști care fac glume într-un atelier, o fată frumoasă care se apleacă la teatru pe marginea lojei, o stradă spălată de ploaie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și fondul. Această capitală e o realitate, organizația ei aduce foloase, lucrurile se pot îmbunătăți, până ce vom avea o adevărată capitală europeană. Dar caricatura poeziei Parisului, baudelairismul bucureștean? Un obiect de utilitate practică, oricât ar fi de prost, are un rost, dacă-ți face un serviciu cât de mic; o poezie prost imitată e în cazul cel mai bun zero, nu e o realitate estetică, nu face parte din literatură. Faptul că apariția acestei literaturi are o cauză (toate lucrurile au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc ca Nero să condamne numai în numele unui călău, în numele unui nebun, el a condamnat, cât timp i-ați fost sfetnic, și în numele filosofiei. Și ce rost mai are filosofia dacă ea se recunoaște neputincioasă în fața ucigașilor?; dacă recunoaște că singura ei șansă e să limiteze crimele, fără a putea ataca însăși crima?” Seneca devine, în acest chip, un simbol al eșecului filosofiei și un simbol al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Psalmul 18, 13, 14)”. Slujba privegherii leagă, prin vechimea și foloasele sale, pe creștinii care sunt în Biserică cu proorocii și sfinții, cu slujitorii Legii și ai Evangheliei, dar mai ales cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învățat pe ucenici rostul privegherilor, nu numai prin cuvânt, ci și prin exemplul personal. Vorbind despre foloasele privegherilor, Sfântul Niceta spune: „Așadar, cine a gustat, a înțeles și a simțit ce greutăți i s-a ridicat de pe suflet priveghind, câtă amorțire a minții este
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească, fixând și unele reguli pentru ca psalmodierea să-și atingă scopul misionar. Sfântul Niceta de Remesiana considera cântarea psalmilor un prinos de jertfă adusă lui Dumnezeu, ca să reverse asupra credincioșilor „toată darea cea bună
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
erorile păgânismului) și Adversus genthliologiam (Împotriva horoscopului). Cele două lucrări aveau un loc bine stabilit în planul Catehismului. Despre erorile păgânismului era așezată după prima cărticică a Catehismului, în care Sfântul Niceta prezentase candidaților la Botez importanța credinței creștine și rostul exorcismelor, timpul când se făceau și „lepădările” de diavol și de toate lucrările lui. A doua cărticică avea menirea să-i încredințeze pe catehumeni că zeii păgânilor nu erau decât închipuiri și invenții omenești. Cartea a treia a Catehismului urma
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Câmpul Păstorilor, în care și Paladin va petrece un an de zile. Cassian, în scrisorile sale, dă impresia că s-a format într-un mediu monastic prin excelență grecesc deoarece știa foarte multe texte din Biblie în greacă pe de rost. Familiaritatea sa cu greaca a fost adâncită probabil și printr-un studiu serios pe timpul petrecut în Betleem. El și Gherman au vorbit cu siguranță greaca cu Avva Pinufius la Betleem și în Egipt cu călugării pe care i-au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cap.16-22. Aici, Avva Moise, îndemnându-i pe cei doi interlocutori ai săi, Cassian și Gherman, să mediteze permanent la Dumnezeu, este interpelat de aceștia despre felul cum se furișează și pătrund în minte, chiar fără voia noastră, gânduri fără rost și pe care ne este greu să le înțelegem și să le alungăm. Răspunsul Avvei Moise constă într-o descriere discursivă a originii și felului gândurilor, lămurindu-se mai apoi faptul că stă în puterea noastră să le respingem sau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]