18,131 matches
-
foame, si pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român. Se spune, ca în privința alegerii locului s-a ținut seama și de recomandarea lui Max Dellfus - un elvețian din Vevey, Elveția. Dellfus a făcut parte din "Comisia pentru soarta prizonierilor de război," cu reședința la Geneva și va fi fost cu mare probabilitate unul dintre membrii delegației din partea Crucii Roșii care s-a interesat de soarta prizonierilor români din lagărele germane, lucru pentru care a fost considerat prieten și
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
Dellfus - un elvețian din Vevey, Elveția. Dellfus a făcut parte din "Comisia pentru soarta prizonierilor de război," cu reședința la Geneva și va fi fost cu mare probabilitate unul dintre membrii delegației din partea Crucii Roșii care s-a interesat de soarta prizonierilor români din lagărele germane, lucru pentru care a fost considerat prieten și binefăcător al soldaților prizonieri români. La 24 septembrie 1919, ziarul francez "Alsacia" făcea următoarea mențiune, cu privire la donația orașului Soultzmatt, făcută guvernului român: "„Prin deliberare, la data de
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
ultimii ani, în toiul implicării politice, nu în tihna bibliotecii. Ele au un ton programatic, nu interogativ, și ca atare nu se adresează cu precădere intelectualilor, ci tuturor oamenilor liberi exasperați de poncifele corectitudinii politice și cărora le pasă de soarta cetății." Întrebările cărții sunt: "Care poate fi, cu alte cuvinte, înțelegerea creștină a acțiunii politice într-o societate democratică? După ce valori se pot ghida creștinii, atunci când se implică în politică? Este compatibilă credința creștină, ancorată în cele veșnice, cu implicarea
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
or. Se înțelege că gândul perforomanței unui al treilea trofeu nu le era străin. Au dezamăgit cu a lor La Fille inconnue și, în ceea ce mă privește, nu voi adăuga din păcate. Cred că acel cumul afost cam exagerat. Ironia sorții face ca belgienii să fi smuls din zbor, în 1999, la Palme... cu Rosetta, aproape de sub nasul lui Almodovar, în mare formă pe atunci. Era anul lui Todo sobre mi madre. Frații Dardenne au tot reciclat minimalismul poveștilor despre tinere
Cannes 2016. Anul femeilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101136_a_102428]
-
transcriu fonetic). Compoziția de burghez ramolit, vios în decreptitudinea sa, îmbătat de tot ceea ce vede, se ia la întrecere cu cea a Juliettei Binoche, aproape de nerecunoscut în mătușa căzuă din lună, cu gesturi de mare tragediană în exil, desfigurată de soarta tristă până la semăna cu o găină chioară. Autorul mărturisește a nu se fi complicat deloc cu secretele comediei. Pentru el, „comicul este simplu, o modalitate de a exprima vizual și mecanic realitatea condiției umane". Așa o fi, dar mare lucru
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
la nivelul mediilor globale, efectul său va rămâne puțin semnificativ. El survine, de altfel, în contextul în care, răstimpul ianuarie - martie 2017 a fost catalogat drept cel mai blând din perspectiva temperaturilor medii, din istoria înregistrărilor meteorologice (post-1880), astfel că soarta lui 2017 în rândul „celor mai călduroși ani” nu este încă jucată. În alt registru, mi se pare însă că este o nouă lecție a faptului că nu se cuvine, cel puțin la acest moment, să vorbim de o „schimbare
Vremea, amenințările care pun în PERICOL omenirea și mediul său de existență. Dialog cu prof. univ. dr. Mircea Duțu by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101216_a_102508]
-
N-am plecat de la club către lot făcând Tzukahare, dar aveam o bază solidă și corectă pe care s-a putut construi. Felicitări doamna Ionașcu, și dumneavoastră, si d-nei Alice Gheorghiu. Nu-mi da pace gândul că am putea avea soarta Ucrainei. Nu cred că există iubitor al acestui sport care să nu-și aducă aminte de Lilia Podkopayeva sau Viktoria Karpenko. O țară care a dat gimnaste de excepție și care acum, aproape că nu mai există pe harta gimnasticii
Andreea Răducan, mărturisire cutremurătoare: Am început în maieu și chiloți by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101211_a_102503]
-
de aici lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Dată fiind închiderea graniței României cu Rusia pe perioada neutralității, imigrația ardelenească din Regat nu s-a putut interesa de soarta prizonierilor transilvăneni, considerați de statul român drept o problemă internă a Austro-Ungariei. Inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers intrarea României în război, apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
februarie 1763), a fost membru al Casei de Hohenzollern și Margraf de Brandenburg-Bayreuth. A fost fiul cel mare al Margrafului Georg Friedrich Karl de Brandenburg-Bayreuth și a soției acestuia, Dorothea von Holstein-Beck. Născut ca membru minor al Casei de Brandenburg-Bayreuth, soarta lui Frederic s-a schimbat în 1726, când tatăl său a moștenit principatul de Bayreuth după o lungă dispută cu Prusia asupra drepturilor de succesiune. Frederic, în vârstă de 16 ani, a devenit margraf ereditar de Bayreuth. În 1735, la
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
schimbări de mentalitate ale persoanelor ce au traversat acea perioadă. „Aș fi dispus să afirm că per-sonajul principal din «În-tu-ne-care» este războiul, care trăiește și evoluează în sufletul tuturor personagiilor din roman. (...) Cezar Petrescu a condus timp de zece ani... soarta a zeci de personagii, trecându-le pe toate prin război și deformându-le pe toate cu ajutorul războiului, lăsând, mai bine-zis, războiul să le transforme și să le deformeze”, scria criticul Alexandru Philippide. (Ale-xandru Philippide, "Viața ro-mâ-neas-că", 1929) Tema principală a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am fost in stare să-i găsesc, ca scriitor, soluția salvatoare. N-am știut să-l izbăvesc. M-am mulțumit să-l zugrăvesc și să încerc a-l explica”. Criticul Ioan
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
între generații transpare în una din secvențele finale ale romanului, iar unele voci rebele evocă „efervescența Manifestului Crinului Alb și a Itinerariului spiritual”. Neputând să-și canalizeze forțele sufletești către un țel înalt, Radu Comșa sfârșește tragic ca un învins, soartă pe care o împărtășesc și alți camarazi de front (lt. Ghenea moare din cauza rănilor, Stelian Minea duce resemnat o existență măruntă, iar Vasile Mogrea se revoltă inutil). Ratarea personajului se datorează, potrivit istoricului literar Dumitru Murărașu, dezrădăcinării de lumea satului
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fost selecționată de doctorul Josef Mengele pentru a fi subiectul unor experimente umane. A fost descoperită de Mengele cu picioarele umflate, probabil din cauza contractării tifosului și trimisă la gazare. A murit pe 17 Octombrie 1944, la vârsta de treisprezece ani. Soarta tatălui Évei, Béla Heyman nu este cunoscută. Tatăl vitreg Béla Zsolt a scăpat de la deportare fiind ascuns în infirmeria ghetoului Nagyvárad. Unii dintre bolnavi, printre care și mama Évei, Ágnes Zsolt, au făcut parte din grupul de aproximativ 1670 de
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
URSS (1979). Este unul dintre cei mai populari actori ai Uniunii Sovietice, avînd la activ peste o sută de roluri în teatru și film. Este cel mai mare maestru a genurilor comedie ("Гусарская баллада", "Ivan Vasilievici își schimbă profesia", " Ironia sorții, sau bucurați-vă De baie!", "Kin-dza-dza") și dramă ("Idiotul", "viraj Periculos", "Любовь земная"). A fost principalul artist al teatrului Vahtangov în perioada lui de glorie. S-a născut în familia juristului V. V. Iakovlev. Odată cu începutul Marelui război pentru apărarea patriei
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
văzut pe Iakovlev, a înțeles că aceasta este rolul său. Popularitatea lui Iakovlev a venit cu rolurile de comedie — Ivan cel Groaznic și managerul de bloc Ivan Bunșa în "Ivan Vasilievici își schimbă profesia" de Gaidai și Ipolit în "Ironia sorții, sau bucurați-vă De baie!" de Reazanov. În ultimii ani de viață nu a jucat în filme (ultimul rol în film a fost cel al lui Ippolit îmbătrânit în continuarea "Ironiei sorții"), în teatru mai juca doar în «Пристани». Pe
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
schimbă profesia" de Gaidai și Ipolit în "Ironia sorții, sau bucurați-vă De baie!" de Reazanov. În ultimii ani de viață nu a jucat în filme (ultimul rol în film a fost cel al lui Ippolit îmbătrânit în continuarea "Ironiei sorții"), în teatru mai juca doar în «Пристани». Pe 5 noiembrie 2013 a apărut în public pentru ultima dată, vizitând ceremonia de decernare a premiului fondului "Artist". A murit în noaptea de 30 noiembrie 2013, într-un spital din Moscova, după
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
constrângerii și fatalității. Ea este reprezentată adesea ca ținând un fus. Una dintre zeitățile primordiale, Ananke marchează începutul cosmosului, împreună cu tatăl și soțul ei, Chronos (Chronos protogenos — nu titanul Cronos). Ea a fost văzută ca cel mai puternic dictator al sorții și circumstanței ceea ce însemna că muritorii, la fel ca și zeii, o respectau și îi aduceau omagii. Considerată ca fiind mama ursitoarelor potrivit unei versiuni mitologice, ea este singura care are controlul propriilor decizii (cu excepția, potrivit unor surse, a lui
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
decizii (cu excepția, potrivit unor surse, a lui Zeus). Potrivit călătorului antic grec Pausanias, a existat un templu în Corintul antic în care zeițele Ananke și Bia (simbolizând violența sau precipitarea violentă) erau venerate împreună la același altar. Ananke care reprezintă Soarta sau Fatalitatea sau Forța este frecvent identificată sau asociată cu Afrodita, mai ales cu Afrodita Urania, care reprezintă Iubirea cerească, deoarece cele două sunt considerate două părți ale aceleiași puteri care dictează viața oamenilor. Corespondenta ei în mitologia romană este
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
incertă. Homer se referă la ea ca fiind o necesitate, captată adesea în traducerea modernă (ἀναγκαίη πολεμίζειν, „este necesar să lupți”), sau o forță (ἐξ ἀνάγκης, „prin forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit, de asemenea, cu sensul de „soartă” sau „destin” (ἀνάγκη δαιμόνων, „soartă stabilită de demoni sau de zei”) și, prin extensie, de „constrângere sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
ea ca fiind o necesitate, captată adesea în traducerea modernă (ἀναγκαίη πολεμίζειν, „este necesar să lupți”), sau o forță (ἐξ ἀνάγκης, „prin forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit, de asemenea, cu sensul de „soartă” sau „destin” (ἀνάγκη δαιμόνων, „soartă stabilită de demoni sau de zei”) și, prin extensie, de „constrângere sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă împotriva lui "ananke"”. Termenul poate
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
o imagine foarte sintetică a evoluției religiei grecești către o credință originală într-o singură zeiță supremă”, Viaceslav Ivanov sugerează că anticii vedeau tot ce este uman și tot ce era venerat ca divin ca fiind relativ și trecător: „Numai Soarta (Eimarmene) sau fatalitatea universală (Ananke), inevitabila „Adrasteia”, figura fără chip și sunetul gol al Destinului necunoscut, era absolută”. În fața zeiței, care posedă atât forța indestructibilă dătătoare de viață și iubire, cât și dreptul absolut asupra sorții distrugătoare, la fel ca
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
14 mai. Pe 12 mai, luptele au continuat. Deși olandezii nu au reușit să recapete controlul asupra orașului, germanii au fost supuși unor atacuri neîntrerupte. Ambele tabere au suferit pierderi mari, iar comandamentul german a început să fie îngrijorat pentru soarta celor 500 de germanii blocați în inima Rotterdamului. "Oberstleutnant" von Choltitz a fost autorizat de "Generalleutnant" Kurt Student să retragă luptătorii din partea de nord a pungii, dacă situația de pe teren ar fi cerut-o. La nord-vest de Rotterdam, în satul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
de raidul aerian. În schimb, incendiile care izbucniseră în oraș amenința unele dintre pozițiile apărătorilor orașului. În acest timp, colonelul Scharroo, care era total izolat de Haga, de vreme ce toate liniile de comunicație fuseseră distruse, trebuia să ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului Rotterdam. Primarul și membrii consiliului orășenesc i-au cerut cu insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului Rotterdam. Primarul și membrii consiliului orășenesc i-au cerut cu insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-a întregii țări. După ce a analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
(în ; d. ) a fost o femeie romană a cărei soartă a jucat un rol esențial în tranziția statului roman de la regat la republică. Deși nu au existat surse contemporane, istoricul roman Titus Livius și istoricul greco-roman Dionisie din Halicarnas din timpul împăratului Caesar Augustus (23 septembrie 63 î.Hr. - 19 august
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]