19,047 matches
-
i s-au îmbolnăvit, pe rînd, în chip neașteptat, copilul și nevasta. A prins și el să se căiască și, prin rugăciuni, și-a redresat viața. „Astfel - conchide N.B. - am avut revelația unei puteri care întrece puterile omenești”. * Am aflat taina productivității în redactarea „telegramelor” a celor doi corespondenți ai presei centrale: Constantin Azoiței și Gheorghe Baltă. Telefonul nostru fiind ocupat, o urgență m-a obligat să intru în biroul lor. Tocmai compuneau astfel de texte, unul pentru Iosif Banc (a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și eu uneori ca multă lume gînduri de nemărturisit” (Caragiale, vezi: Restituiri, p. 308). Da, fiecare din noi are „son jardin secret”, colțuri sufletești cu porți sigilate, care în anumite cazuri închid splendori, în altele „mizerii”, lucruri urîte și regrete... „Tainele inimii”... Ani mi-a descris cum arată „Bunica”: „un schelet îmbrăcat în piele”... I-au scos (căci n o mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră anevoios, ca-ntr
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Shogun-ul lui James Clavell și, la fel, Eseurile lui Cioran, mi-am dat seama cît de prost e alcătuit, uneori, propriul meu menu intelectual. Numai în ultima săptămînă am „consumat” numeroase „produse” aproape incompatibile: Ernesto Sabato și desene animate, Hippolyte Taine și „Săptămîna pe scurt”, E. Lovinescu și Ion K. Ion (semnatarul rubricii de sport din „Viața studențească”); Jean Fourastié și, zilnic, psalmul 138 etc., etc. Ar fi bine să înghit în continuare sau să refuz asemenea mixturi? E oare sigur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
propensiune era coroborată de o adevărată și serioasă cultură. Acest tonus, această coloratură a inteligenții sale i-a permis Lucreției Andriu, după ce am făcut cunoștință și În ultimii ani ai vieții, să evolueze spre o viziune a lumii, În care taina și luciditatea sunt cele două capete de Janus ale aceluiaș fenomen de cunoaștere. Contimporanii noștri le consideră incompatibile, ceiace nu dă o idee faimoasă despre inteligența lor. Dar Dante spunea: Luce intelettual piena d’Amore. 551 Lumină intelectuală plină de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bucuria copiilor și mirarea mea de locuri și oamenii pe care i-am cunoscut, Între care Prof. Ciurea și alții, dar mă uitam 675 și nu Înțelegeam că, pe dedesubtul faptelor, se țeseau În sufletul meu acele valuri tainice. și taina a tot crescut și m-am tot Întrebat, care să fie izvorul? Mai gândindu-mă, mai Întrebând, oraș de graniță care trebuie să suplinească furarea Sucevei și Bucovinei. N-a fost de-ajuns și, pe dealul de la Oprișeni, ani și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
toamna, iarna, am urcat scările la vârful Dochia și m-am uitat peste Moldova și Întors privirea spre Îndureratul meu Ardeal. Nu mi-am făcut note, am numai În mine emoția celor văzute și astea sunt bune pentru povești de taină prietenească, pentru scris prea puțin. Căsuța din dreapta, cum spuneți Dv. casei din dreapta de la Oprișeni, când veți citi „Iarba zăpezilor” o veți găsi În paginile mele, tot ca ceva de neuitat, aproape de neînțeles. Nu-mi trebuiesc bani pentru ce mi s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aplicând perfidul principiu al luptei de clasă, n-au cunoscut istoria neamului nostru: România modernă a fost clădită pe temeiul dragostei și al înfrățirii oamenilor de bună-credință. Găsesc deci că e mai bine să întind mâna celor care, poate, în taina inimii lor nu se știe niciodată simt ca și mine, dar n-au tăria să se manifeste. înainte de a intra în detalii, s-ar cere să mă prezint: mă numesc Doina Cornea, sunt profesoară de franceză, am domiciliul în Cluj
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
august 1984, de la Securitatea din București. Încă din clipa arestării, m-am constituit în persoană sechestrată, nu am recunoscut și nu am semnat niciunul din documentele emise de Tribunalul militar împotriva mea în urma unui proces desfășurat în cea mai întunecată taină, încât familia mea nu a cunoscut nici data procesului, nici rezultatele lui decât mult mai târziu. Nu am încetat să mă rog și să slujesc liturghia în închisoare în ciuda amenințărilor, a terorii și a bătăii. Dacă cei ce m-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le îmbrăcăm. Și eu sunt unul din aceste ultime mădulare, căci Dumnezeu m-a îmbrăcat cu o strălucire pe care El mi-a dat-o pe măsura Lui, și nu pe măsura micimei mele. Căci propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, pe cea ascunsă pe care Dumnezeu, mai înainte de veci, a rânduit-o spre mărirea noastră și pe care stăpânitorii acestui veac n-au cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul Slavei! (Apostolul Pavel
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
O iscoadă a sinagogii. De data asta, uluirea mea devenise, bănuiesc, mai mult decât expresivă. Doar Dora nu este... dar nu apucasem să bâlbâi vorbele prostești. - Știu, știu, nu asta e problema. Nu adevărul e problema. Nici nu mă interesează taina nașterii ei. Dar nu mai suport! Ieri am strigat prin tot orașul că Ștefan cel Mare este prezervativul istoriei române. Zâmbetul meu l-a Încurajat, evident. A repetat, tot mai exaltat, năzbâtia. Zâmbeam, Într-adevăr, cu greu mă abțineam să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
focalizat prompt și firesc asupra literaturii, o punte de cu totul altă anvergură decât cea care mă asocia de grupul petrecăreț al junilor ploieșteni. Așa s-a produs, pe la mijlocul anilor ’60, re-Îmbolnăvirea mea de mine Însumi. Revenirea adică În refugiul tainei care hrănise himerele copilăriei și adolescenței și infantiliza, iată, iarăși, și noua mea vârstă. Acaparantul studiu politehnic, dar și inhibițiile Însingurării mă ținuseră, În anii studenției bucureștene, izolat În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut. O femeie și un adolescent. Rătăcirile senzualității. Moartea unui bătrân. Gândurile și plictisul. Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
completă a lumii externe? Ar rămâne totuși „ceva”, independent de noi, scrie liceanul Blecher: o necunoscută, o undă, lucrul În sine (după Kant), natura (după Spinoza), incognoscibilul (după Shopenhauer), divinitatea (după teologi). Ar rămâne marele mister, destinul, enigma originară și taina ultimă. Acel ceva pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de necuprins, simțirea, conștiința, misterul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și opresive, „melancolia de a fi unic și limitat, Într-o lume unică și meschin de aridă”... La Blecher, evaziunea din real nu este decât o altă poartă spre singura realitate cu care nu ostenește a se confrunta, asaltându-i tainele și râvnindu-i intimitatea. În artă, distribuția accentelor este totdeauna semnificativă. Se vorbește tot mai mult În ultima vreme despre dualitatea culturii europene, despre tensiunea fastă a dialogului care o definește, dialogul bimilenar dintre un grec și un evreu. Acest
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-mi vorbească despre mama sa”, scria Sebastian În 1941... Trecuseră mai mult de cincizeci de ani, era sâmbăta seara, nu dimineața, dar adâncul rănit cerea, parcă, și acum, descărcarea, „ca și cum l-ar fi apăsat, ca și cum s-ar fi Înăbușit”. Taina identității incerte, ruginită de timp și Încă sângerândă, „lepra asta scumpă”, cum spusese Sebastian? Chipul părea marcat: dezolarea Înțelegerii realității umane. „Încrederea” În capacitatea omului de a se salva, În pofida ororilor pe care el Însuși le produce, nu rezultase, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai vorbim? Totul devine Înscenat, artificial. Nu mai este convorbire... Să mă imprimi?” Mi-am amintit, brusc, de remarca prietenului și exegetului său, Harold Rosenberg: „Arta sa este declarația publică a unui om decis să păstreze viața sa drept o taină”. Am Înțeles ceea ce ar fi trebuit să știu dinainte. Suspicios, Îngrozit de orice indiscreții, feroce În a-și proteja intimitatea de voracele căpcăun al publicității, era panicat de imprudenta propunere. Deși venind de la un prieten sau poate tocmai de aceea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apucam, adică În anul 2002, Saul ar fi urmat să aibă 88 de ani. În dimineața de 12 mai 1999, În jurul orei 11, Saul oprise, Însă, brusc, numărătoarea. Urma să receptez, de acum Înainte, din depărtarea cea mai depărtată, magica taină a cifrelor, Înlănțuirea dintre calendar și cronometrul vârstelor noastre. Prima noastră reală convorbire fusese publică și avusese loc acum vreo 7 ani. Fusese, mai curând, un conflict. Proaspăt apărut pe scena literară americană, eram invitat, și chiar mergeam, pe vremea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
câini, pisici, găini, gâște „adevărate”, de data asta, nu ca acelea create, ulterior, peste Ocean. Publicul pândește, suspicios și strâmtorat, În spatele ferestrelor. Recuzita este riguroasă: servieta În mâna dreaptă, călimara cu toc În mâna stângă, ghiozdanul-raniță, cu rigla-pușcă În spate. Taina se află În ghiozdan. După mărturisirea unui alt coleg de liceu, apariția recrutului s-a dovedit, În realitate, deloc comună, cum ar sugera desenul provinciei umile, cu păsăret, burlane și butoaie. Până și numele, ca identitate primă, debutează dadaist, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de poporul românesc să cunoască adevărul în procesul Corneliu Codreanu-adevăr ascuns cu grijă și tenacitate, marelui public, de către organele conducătoare ale statului, prin măsuri excepționale de supraveghere și înăbușire nemaiîntâlnite la noi până acum. într-adevăr nu mai e o taină pentru nimeni acest proces s-a desfășurat în condiții care amintesc procedeele justițiare ale vecinilor noștri din Rusia Sovietică: s-au călcat în picioare cele mai elementare reguli de legalitate, dreptate și omenie. Toate acestea cu scopul evident de a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din când în când și lăsau lumina lunei să străbată spre câmpuri, dându-ți impresia unei luminozități crepusculare. Mergând neobosit, gândurile se învolburau tot așa de neobosite, din prezent înspre trecut, cântărind întâmplările petrecute și căutând să descifreze din ele tainele timpului ce vine. A fost aproape o noapte întreagă de mers incontinuu și de gânduri învolburate care îi însoțeau pașii. Plecaseră 17 din Germania cu cea mai neînfrântă hotărâre să vină în țară, înainte de a fi prea târziu, pentru a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de lângă închisoare Jilava a răpit tuturor iluzia vieții pământești a Căpitanului. Atunci sufletul nostru s-a îndreptat spre veșnicie și stând de vorbă cu ea, stă permanent în legătură cu Căpitanul nostru. De aceea legionarii de totdeauna nu vor uita să mărturisească taina trăirii peste toate veacurile a Căpitanului și a Legiunii. Această trăire s-a înfipt ca niște fiori reci în ucigașii de toate categoriile. Ei au crezut că amintirea lui va fi legată numai de frumusețea înfățișării fizice și ca urmare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
atât cât vom trăi pe acest pământ și o vom duce până la pragul unde încetează și durerea și suspinul. Parcă toate câte le-am trăit s-au îndeplinit după legea Scripturii. Pentru aceasta ne lăcrimează sufletele emoționate și ne înfioră taina lucrurilor de dincolo de lume. încercăm să o despicăm și să o înțelegem cu ajutorul lui Dumnezeu. Și aceasta este singura mângâiere după plecarea lui: Veșnicia destinului evanghelic al Căpitanului. București, 6 decembrie 1940 Nicolae Petrașcu” La Glasul Strămoșesc din Sibiu reușește
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nașterii” Legiunii este unică între toate zilele anului, ziua prin excelență. în noaptea Sfântului Ion -Legiunea a fost înființată la ora 22 când ieri trece fără graniță în astăzi, este, în lumea tradițiilor populare, o noapte fabuloasă, o noapte de taină și miracol, de care mai ales popoarele nordice - cele care se ridică din întuneric spre lumină - leagă înțelesuri. La 24 Iunie, soarele nu se mai desparte de soare, ci luminile se continuă una pe alta. Lumina suprimă noaptea, soarele o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legendele locurilor unde sărbătorim astăzi a cincisprezecea aniversare. în această noapte străvezie, germanii cred că zeii buni coboară pe pământ, binecuvântând toate desfășurările, gata a primi binecuvântarea dumnezeiască. Este noaptea zeilor cărora flăcările focurilor le vestesc pregătirea oamenilor să primească taina. Cei ce se iubesc nu se mai despart niciodată, în ciuda tuturor obstacolelor și primejdiilor. Tuturor celor ce peregrinează în farmecul acestei nopți li se împărtășește miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
iubesc nu se mai despart niciodată, în ciuda tuturor obstacolelor și primejdiilor. Tuturor celor ce peregrinează în farmecul acestei nopți li se împărtășește miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă fastul maturei maternități. Este rămasul bun al castității virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]