18,017 matches
-
invocarea lor sonoră (onomastica) este livrată cititorului că o formă de frumusețe absolută! Enumerarea demonstrativa a acestor elemente este artistică prin excelență. Frumusețea terestră este clasificată prin diferite stări vizuale și de atmosfera. Există astfel, după cum precizează cu aplomb chiar autoarea: lucruri alese, lucruri la care-ți bate inima mai tare, lucruri dragi de altădată, lucruri care-ți înveselesc inima, lucruri pline de măreție, lucruri gingașe, lucruri cu osebire strălucite, lucruri fermecătoare. Dar există, chiar dacă în procent minor, lucruri jalnice și
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
lucruri dezolante, lucruri de spaimă și lucruri vulgare. Cum spuneam deja, Șei Shōnagon nu utilizează niciodată cuvântul infern că opus paradisului; ea sugerează doar ce ar putea fi anti-paradisul, adică inesteticul, nonfrumosul, dimensiunea meschina vizual, care perturbă extazul și desăvârșirea. Autoarea Însemnărilor de căpătai este în mod ființial iritata de urâțenie, neîngrijire, paragina, ignoranța, trivialitate. De precizat, insă: paradisul este întotdeauna prezervat ca aparținând zonei aristocratice, datorat fiind percepției unei doamne de onoare de la curtea imperiala. Dincolo de zonă aristocratica, în mediul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
estetică ei persuasiva (care monitorizează frumusețea în toate formele ei, fie acestea delicate ori grandioase) percepe grădină mai degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
rochii având toate nuanțele florilor de prun, cu o vestă purpurie și o mantie de brocart verde! Deplinătatea perspectivei estetice este vădita și asupra figurii împăratului, încât Șei Shōnagon lăcrimează din pricini de extaz vizual. Frumusețea artistic-vizuală la care asistă autoarea Însemnărilor de căpătai este decretată a fi nepământeasca, de aici sminteala ori nebunia îmbătătoare (de la miresmele florale), pe care o mărturisește Șei Shōnagon și verdictul ei cu aplomb: splendoarea cu ceremonial. Nu este, oare, autoarea tocmai un estet drogat intenționat
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Frumusețea artistic-vizuală la care asistă autoarea Însemnărilor de căpătai este decretată a fi nepământeasca, de aici sminteala ori nebunia îmbătătoare (de la miresmele florale), pe care o mărturisește Șei Shōnagon și verdictul ei cu aplomb: splendoarea cu ceremonial. Nu este, oare, autoarea tocmai un estet drogat intenționat cu vizualitatea pe care o cultiva programatic? Nu este Șei Shōnagon o auto-intoxicată demonstrativa (și emfatica, adesea) cu și prin ideea concretă de frumusețe estetică? Eva a impurificat, odinioară, grădină Paradisului și ideea concretă de
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
femeia, în mod special, este considerată a fi cel dintâi grădinar al lumii, grădinarul primordial, custode și raisonneur al grădinii. În felul ei, Șei Shōnagon (deși din altă civilizație și cultură) nu face excepție de la regulă prezentată concis anterior. Interogația autoarei, la un moment dat, pune, însă, o problemă socială, de ierarhie, în care gustul estetic suprem este arondat strict sferei aristocrate: „De ce nu le e dat oamenilor de rând să privească atâta frumusețe măcar o clipă?”. Prin urmare, extazul vizual
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
să privească atâta frumusețe măcar o clipă?”. Prin urmare, extazul vizual este o caracteristică a rafinamentului aristocratic și depinde strict de educația artistică de la curtea imperiala. Paradisul vizual al lui Șei Shōnagon este coerent, senin și ordonat, de aici repugnanta autoarei față de ignoranța, incoerenta ori primitivism. Exclusiv aristocrații pot avea acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine o onoare vizuală. Autoarea Însemnărilor de căpătai face parte dintr-
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
senin și ordonat, de aici repugnanta autoarei față de ignoranța, incoerenta ori primitivism. Exclusiv aristocrații pot avea acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine o onoare vizuală. Autoarea Însemnărilor de căpătai face parte dintr-o casta care depinde de perfecțiunea instituțională imperiala, așa încât bucolicul și percepția hiperbolizanta asupra acestuia sunt dependente de o educație programatic-artistică. Echilibrul (micro și macro)cosmic este desăvârșit pentru că ochiul estet a fost format
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
în ralenti o epifanie ca instrument de scanare a paradisului terestru (cu accente paraumane, în clipele de extaz suprem), care conține marca revelatorie a unei realități sacre. Paradisul este aici și acum, coerent, geometric și în deplinătate estetică. Tocmai întrucât autoarea Însemnărilor de căpătai nu face nicio referință la paradisul biblic (ea nefiind familiarizata ori măcar având minime cunoștințe despre acesta), cateva înrudiri simbolice și metaforice între Edenul biblic și paradisul terestru nipon (descris de Șei Shōnagon) devin izbitoare și ele
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
nicio referință la paradisul biblic (ea nefiind familiarizata ori măcar având minime cunoștințe despre acesta), cateva înrudiri simbolice și metaforice între Edenul biblic și paradisul terestru nipon (descris de Șei Shōnagon) devin izbitoare și ele se cuvin a fi semnalate. Autoarea decretează perfecțiunea paradisiacă prin intermediul grădinii; aceasta este marcată de grație supremă, estetică desăvârșită, conținând o sacralitate internalizată. Luxurianta nipona (și teatralitatea ei) constă în variatele maniere de a combina spectaculos și delicat, în același timp, florile și arborii. Dacă Paradisul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
arborii. Dacă Paradisul biblic este veșnic verde și înflorit (niciodată fanat), iar Părinții Bisericii îl descriu și analizează că atare, Șei Shōnagon portretizează un paradis nipon aflat sub incidența tuturor anotimpurilor, care inclusiv iarnă poate fi perfect: pastelurile înzăpezite ale autoarei sunt egale cu acelea văratice, primăvăratice ori tomnatice. În Edenul biblic nu există iarnă geroasă, nici vară arșițoasă, nici toamnă marcată de vestejire, ci doar primăvară eternă. În schimb, grădină cosmică narata de Șei Shōnagon este supusă tuturor anotimpurilor din
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
vară arșițoasă, nici toamnă marcată de vestejire, ci doar primăvară eternă. În schimb, grădină cosmică narata de Șei Shōnagon este supusă tuturor anotimpurilor din care este decelata frumusețea (și, uneori, urâțenia). Principalii arbori ai grădinii edenice nipone sunt, în viziunea autoarei, cireșul și prunul; în schimb, chiparosul este nonparadisiac, același chiparos care, în simbolistică biblică și creștină, este un arbore eminamente paradisiac! Maeștrii iconari (pictori) occidentali din Evul Mediu creștin au înfățișat floră paradisului detaliat, multiplu, prin intermediul a zeci de specii
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
al doilea. Șei Shōnagon este chiar tendențioasa în a înfățișa cromatică și miresmele paradisului terestru întruchipat de grădină nipona: văzul și olfactivul devin abilități estetice selective de performanță! Spre deosebire, însă, de Edenul biblic, în care cei aleși sunt nuzi, autoarea japoneză manifestă, în sens tradițional previzibil, o pudoare extremă: întotdeauna trupul este ascuns sub variate straturi de vesminte, doar mâinile, chipul și părul fiind expuse. Simbolul suprem al acestei ascunderi și, în același timp, trofeul grădinii paradisiace terestre, în perspectiva
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
adică, dar cel de astăzi) nu știe dacă să o perceapă ca pe o păpușă perfectă (vizual vorbind) sau ca pe un echivalent nipon al Fecioarei Maria Încununată că Regina a Cerurilor. Acest lucru nu este o speculație oarecare, procedeul autoarei Însemnărilor de căpătai fiind, de fapt, unul de beatificare estetizanta la adresa împărătesei. O apoteoza.
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
odinioară a Operei Române, a dus la bun sfârșit o muncă titanică de explorare a unui fond documentar uriaș, pus la dispoziție de soțul solistei, supraviețuitor până în 1998, ambii “eroi” ai aventurii cărții necunoscând - din păcate - bucuria finalizării proiectului muzicologic. Autoarea monografiei, Ileana Ursu, a alternat pagini de memorialistică și literatură autobiografică a Iolandei Mărculescu de remarcabilă ținută stilistică, cu texte inedite personale de analiză profesională a vieții și activității artistice, științifice și pedagogice a cântăreței, oferind apoi cititorilor un material
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]
-
color - completează această “Enciclopedie” a Iolandei Mărculescu. Structura cărții se limitează la o succintă biografie introductivă a cântăreței, după care urmează două ample analize ale carierei artistice (400 de pagini), la est și vest de “cortina de fier” (cum titrează autoarea, ambele capitale), altfel spus, înainte de 45 de ani (în România comunistă, 1923-1968) și după această vârstă (în SUA, în lumea liberă, 1969-1992). Dacă în patrie, Iolanda Mărculescu s-a impus în domeniul artei lirico-dramatice (operă/operetă), în schimb peste Ocean
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]
-
Donizetti (din Capitolul 11 al cărții Diva imperiului muzicii) și veți aprecia ușor virtuțile profesionale ale Ileanei Ursu în investigarea riguroasă a tălmăcirii unei partituri muzicale clasice, de o manieră singulară. Poate că și studiile de canto din tinerețe ale autoarei și-au spus răspicat cuvântul în depistarea “secretelor” vocale ale Iolandei, fapt esențial în “greutatea” finală a monografiei. În încheiere, aș dori să fac o mărturisire emoționantă. Pentru mine, cronicarul care i-am urmărit cariera interpretei de la debut, până la plecarea
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]