19,017 matches
-
semnul unui provizorat, tensionat și de dificultatea accesului „pământeanului” la un statut realmente constituțional, acces ce ar fi presupus eludarea a ceea ce mai rămânea valabil din Convenția de la Paris, ca legitimare a „sancțiunilor externe asupra mersului chestiunii române”, după dobândirea autonomiei interne (legislative) Întărite și de Statutul dezvoltător. Cum bine sesizase Paul Henry, pentru atingerea condiției de „principe constituțional”, cu adevărat suveran, și ridicarea, prin aceasta, a statutului Principatelor Unite, Cuza nu dispunea de „mijloacele necesare”, la Îndemâna numai a unui „principe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
naște: cel european. Este un vis mai potrivit pentru etapa următoare a călătoriei umane - un vis care promite să conducă umanitatea la o conștiință globală, mai potrivită unei societăți interconectate și globalizate. În visul european au prioritate relațiile comunitare În raport cu autonomia individuală, diversitatea culturală În raport cu asimilarea, calitatea vieții față de acumularea de bogăție, dezvoltarea durabilă În raport cu dezvoltarea materială nelimitată, recreerea față de munca necontenită, drepturile umane universale și drepturile naturii În raport cu dreptul la proprietate și cooperarea la nivel global față de exercițiul unilateral al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
deosebiri. Visurile american și european conțin În esența lor două idei diametral opuse despre libertate și securitate. Americanii au o definiție negativă a ce Înseamnă să fii liber și, astfel, În siguranță. Pentru noi, libertatea a fost Întotdeauna asociată cu autonomia. Dacă cineva este autonom, acea persoană nu depinde de alții și nu este vulnerabilă la circumstanțele pe care nu le poate controla. Pentru a fi autonomă, persoana trebuie să aibă proprietăți. Cu cât cineva este mai bogat, cu atât acea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
liber dacă se bazează pe el Însuși - o insulă. Cu bogăția vine și exclusivitatea, iar cu exclusivitatea - siguranța. Noul vis european se bazează pe un set diferit de supoziții despre libertate și securitate. Pentru europeni, libertatea nu se găsește În autonomie, ci, dimpotrivă, În apartenența la un tot. A fi liber Înseamnă a avea acces la o multitudine de relații cu alții. Cu cât o persoană e conectată la mai multe comunități, cu atât acea persoană are mai multe opțiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
american - să-l exproprieze, să-l colonizeze și să-l facă mai ușor de administrat și manipulat. Însuși cuvântul automobil a atins o coardă sensibilă. Americanii, mai mult decât oricare alt popor, au ajuns să conceapă securitatea personală În termenii autonomiei și mobilității. Pe frontieră, unde interacțiunile dintre oameni erau puține și mediul Înconjurător ostil, a fi autosuficient și mobil era modul de a-ți asigura securitatea personală. Autonomia, mobilitatea și libertatea au fost Întotdeauna văzute ca părți ale unui Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
decât oricare alt popor, au ajuns să conceapă securitatea personală În termenii autonomiei și mobilității. Pe frontieră, unde interacțiunile dintre oameni erau puține și mediul Înconjurător ostil, a fi autosuficient și mobil era modul de a-ți asigura securitatea personală. Autonomia, mobilitatea și libertatea au fost Întotdeauna văzute ca părți ale unui Întreg În America. A fi autonom Înseamnă să fii independent și să nu depinzi de alții. Mobilitatea, la rândul ei, deschidea noi și nelimitate oportunități. Cowboy-ul american și calul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Biserica era sufletul comunității. Nouă, americanilor, ne plac perspectivele, În special cele de la mare Înălțime. Dacă ne putem permite, preferăm să ne construim casa În vârful unui deal și la distanță de vecinii cei mai apropiați, o reafirmare zilnică a autonomiei noastre. Ideea noastră de exclusivitate ne face să ne simțim liberi și siguri. Europa este Însă construită altfel. Totul este cuibărit În mijlocul unui Întreg. Partea veche a orașelor - chiar secțiunile mai noi - sunt strâns legate Între ele cu foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mod meticulos cererea și oferta, munca, energia și capitalul, asigurând În mod automat echilibrul Între producție și consumul resurselor terestre. Dacă era lăsată neîngrădită de interferențe externe sau reglementări, mâna invizibilă a capitalismului ar funcționa ca un perpetuum mobile, asigurând autonomia fiecărui individ Într-o economie autonomă, care se reglementează singură. Chiar și astăzi, atunci când vorbesc despre „mecanismul pieței”, economiștii continuă să descrie procesul economic În termeni cartezieni. În noua schemă a lucrurilor, mâna invizibilă devine supervizorul, iar piața - câmpul de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de altul de partiții și camere, fiecare cu o funcție anumită. În noua casă, fiecare persoană avea spațiul și posesiunile ei private, ceva nemaiîntâlnit În epoca medievală. Separarea unui spațiu privat a făcut fiecare persoană mai conștientă de individualitatea și autonomia ei. Noțiunea de spațiu privat - un concept fără o bază ontologică În Evul Mediu târziu - a devenit rapid pecetea noului individ autonom. A avea un spațiu privat Însemna abilitatea de a-i exclude pe alții și era un semn al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
erau foarte preocupați de felul În care apăreau În față celorlalți”22. Sentimentul de sine crescut l-a adus cu el pe cel de autoreflecție și, deloc surprinzător, nesfârșitele ore petrecute solitar În față oglinzii. Accentul crescând În ceea ce privește sinele și autonomia personală și-a pus amprenta pe schimbarea stilului de mobilier. Scaunul a fost introdus În juul anului 1490 la Palatul Strozzi În Florența 23. Înainte, oamenii ședeau pe bănci de lemn așezate lângă pereți sau pe scaunele cu trei picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
propriul său stăpân, guvernându-și propriul comportament cu o fervoare, care, dacă ar fi fost impusă de o forță politică externă, ar fi fost considerată dură și despotică. Etosul burghez s-a dovedit eficient. Fiecare a Învățat să echilibreze nou-câștigata autonomie și independență cu responsabilitățile sociale autoimpuse. În America, spre deosebire de Europa, procesul de integrare a rămas legat de rădăcinile religioase. Convinși că ei erau cu adevărat poporul ales, americanii au fost mult mai dispuși să echilibreze nou-câștigata autonomie cu o ascultare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să echilibreze nou-câștigata autonomie și independență cu responsabilitățile sociale autoimpuse. În America, spre deosebire de Europa, procesul de integrare a rămas legat de rădăcinile religioase. Convinși că ei erau cu adevărat poporul ales, americanii au fost mult mai dispuși să echilibreze nou-câștigata autonomie cu o ascultare colectivă a unei autorități superioare și nu cu responsabilități personale față de celelalte ființe umane. Pentru americani, un comportament, care includea autocontrolul, sacrificiul de sine și hărnicia era mai degrabă destinat satisfacerii lui Dumnezeu - și a propriei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În mântuirea eternă, celălalt prin secularismul iluminist, comportamentul rațional și credința În progresul material - lumile opuse ale lui John Winthrop și Benjamin Franklin. Ceea ce unea teologia reformației și filosofia iluministă, era accentul pe care fiecare dintre acestea Îl punea pe autonomia individului. Teologii Reformei se ridicau Împotriva autorității papale și Îi admonestau pe coreligionarii lor, afirmând că preoții erau ființe umane imperfecte, ca și restul lumii și, prin urmare, nu puteau servi ca intermediari divini. Martin Luther, John Calvin și succesorii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vor duce În mod automat la progres material nelimitat pentru toți. Așadar, americanii au devenit nu numai cei mai entuziaști discipoli ai teologiei Reformei Protestante și cei mai ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și susținătorii cei mai Înfocați ai autonomiei individului. Datorită atât Îndelungatei lor istorii trăite În spații mai restrânse și mai dens populate, cât și a modului de viață comunal și paternalistic, europenii nu au Îmbrățișat complet ideea individului singur, În măsura În care ea a fost acceptată de americani pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
progresului material nelimitat. Dreptul proprietății private a devenit instrumentul legal esențial pentru a separa individul de colectivitatea umană și, de asemenea, de restul naturii. Regimul proprietății private a instituționalizat noua conștiință spațio-temporală și a făcut posibile atât noțiunea modernă de autonomie și mobilitate, ca și pe cea negativă a libertății ca independență personală și autosuficiență. Atât dezvoltarea lui furtunoasă cât și rezistența la fel de acerbă la el au continuat, până foarte curând, să fie dinamica definitorie a politicii europene și a politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acel timp, Însemna să fi autonom și mobil - să nu fi dependent de (sau Îndatorat către) alții sau prizonier al circumstanțelor. Cu cât o persoană deținea mai multă proprietate, cu atât mai autonomă și mai mobilă putea să fie. O autonomie și mobilitate sporită Însemna o libertate mai mare. Proprietatea deci era o graniță Între sine și celălalt. Proprietate Înseamnă al meu nu al tău. Cu cât este mai mare acumularea de proprietate și bogăție, cu atât este mai mare extensia
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
După 1870, spune sociologul Kenneth Jackson, „noua idee era să nu mai fii parte a unei comunități Închise, ci să ai o unitate separată, un paradis privat, separat de restul lumii”42. Casa suburbană personifică credința americanilor că libertatea Înseamnă autonomie; adică dreptul de a-i exclude pe alții și de exercita un control aproape total asupra mediului Înconjurător imediat. Vizitatorii europeni nu pot să nu observe În America cât de diferite sunt cartierele suburbane americane față de cele din zonele rezidențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
americane locuiesc În suburbii, iar numărul lor este În creștere 54. Ar putea părea șocant majorității europenilor, Însă două treimi dintre cele 86,4 milioane de case din America sunt locuite de o singură familie 55. și În timp ce noi căutăm autonomie În interiorul caselor noastre suburbane auto-suficiente, reținem și energia nervoasă și neastâmpărul care sunt de asemenea parte a Spiritului American. Pentru americani, libertatea Înseamnă atât autonomie, cât și mobilitate. Nu este de mirare deci că la fiecare interval de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de case din America sunt locuite de o singură familie 55. și În timp ce noi căutăm autonomie În interiorul caselor noastre suburbane auto-suficiente, reținem și energia nervoasă și neastâmpărul care sunt de asemenea parte a Spiritului American. Pentru americani, libertatea Înseamnă atât autonomie, cât și mobilitate. Nu este de mirare deci că la fiecare interval de cinci ani, 25-35% dintre toate familiile Își schimbă rezidența 56. Europenii nu au acel neastâmpăr tipic american, poate fiindcă pentru ei locul În care trăiesc este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care au copilărit atunci când se decid să-și Întemeieze o familie. O veche zicală americană spune: There is no such thing as a free lunch (Nimic nu-i pe gratis). Am plătit un preț foarte ridicat pentru predilecția noastră pentru autonomie și mobilitate. Dorința pentru spații private din ce În ce mai mari și mai multe, alături de sentimentul dezrădăcinării și schimbarea constantă a rezidenței ne-a costat mult, În termenii esteticii vieții de zi cu zi. Din ce În ce mai mulți americani locuiesc În cartiere de locuințe identice
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fiecăruia dintre indivizii autonomi care pretindeau suveranitate asupra domeniului proprietății personale, statul-națiune a reclamat un drept similar de suveranitate asupra unui teritoriu mai mare din care toți agenții liberi individuali făceau parte. și, asemenea cetățenilor săi, statul-națiune și-a pretins autonomia În calitate de egal al celorlalte națiuni, apărându-și dreptul de a proteja proprietatea aflată În controlul său și, de asemenea, pe acela de a intra În competiție cu alte state-națiune - prin intermediul comerțului sau al războiului - pentru teritoriile aflate În litigiu. Provocarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
minte și hotărât să-și Îmbunătățească proprietatea personală - părea În contradicție cu un efort de a forma un sens colectiv al scopului și identității comune. Cum reușește statul-națiune să convingă milioane de indivizi proaspăt emancipați să-i cedeze parte din autonomia și libertatea lor? Soluția a fost să se creeze o istorie atractivă despre un trecut comun, suficient de convingătoare pentru a capta imaginația oamenilor și a-i convinge că au o identitate și un destin comun. Arhitecții statului-națiune modern au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pe care Îl au pe piețe. Ele trebuie să folosească cunoștiintele În comun, să-și transparentizeze operațiile și să le permită partenerilor lor să știe mai mult despre felul În care Își conduc afacerile. Pe scurt, ele Își cedează din autonomia pentru a deveni parte a unei activități comerciale extinse. În acest proces, ele vor fi expuse și vulnerabile. Pe piață, În schimb, a Împărți În mod egal cunoștiințele și a realiza operații transparente ar fi o eroare de judecată, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Astăzi, a acționa singur este o manieră sigură pentru a fi eliminat de pe piață. Numai punând Împreună resursele și Împărțind În mod egal riscurile și câștigurile În cadrul relațiilor de rețea, companiile pot să supraviețuiască. Aceasta implică cedarea unei părți din autonomie În schimbul avantajelor antreprenoriale și securității care derivă din acordurile stabilite În rețea. În timp ce competiția Între firme Încă există - piețele nu vor dispărea În viitorul apropiat -, cooperarea sub forma folosirii contractorilor externi, folosirea În comun a contractorilor și Împărțirea În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Înlocuită cu noțiunea radicălă potrivit căreia cooperația este mai vitală pentru supraviețuire și progres. Dacă așa stau lucrurile, atunci ce implicații survin În definirea libertății individuale? Posesiuni versus Apartenență Să ne reamintim că În era pieței, libertatea era definită ca autonomie. O persoană este liberă În măsura În care nu este dependentă sau Îndatorată față de altcineva. Pentru a fi independentă, o persoană are nevoie de proprietăți. Odată cu proprietatea, vine exclusivitatea și libertatea. Cum obține cineva proprietate? În competiție cu alții În cadrul concurențial al pieței
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]