18,834 matches
-
pătrate. 4.12. Într-o singură serie pot fi aplicate doar 2 lovituri de pedeapsă redirecționate, cu condiția că ele sunt executate cu atingerea ambelor linii laterale, respectiv o lovitură - cu linia laterală de stânga și cealaltă lovitură - cu linia laterală de dreapta. 5.1. Golul se consideră marcat numai atunci când prin mișcare se întretaie linia porții, nefiind atinsă bara porții, astfel pătrunzându-se în interiorul porții cel puțin cu un pătrat. 5.2. Dacă prin mișcare se atinge sau se suprapune
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
elaborat în iulie 1939, prevedea asedierea clădirii din două direcții. Un atac cu scop de diversiune trebuia să aibă loc la intrarea din față, în timp ce principala forță urma să spargă zidul dinspre biroul aflat în vecinătate și să atace din lateral. La 1 septembrie 1939, milițienii polonezi au apărat clădirea timp de aproximativ 15 ore împotriva atacurilor "SS Heimwehr Danzig" (trupele SS ale orașului Danzig), formațiunilor locale SA și unităților speciale ale "Ordnungspolizei" (poliția din Danzig). Toți apărătorii, cu excepția a patru
Oficiul Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327710_a_329039]
-
elaborat în iulie 1939, prevedea asedierea clădirii din două direcții. Un atac cu scop de diversiune trebuia să aibă loc la intrarea din față, în timp ce principala forță urma să spargă zidul dinspre biroul aflat în vecinătate și să atace din lateral. La ora 4 germanii au tăiat liniile telefonice și electricitatea din clădire. La 04:45, în același timp în care cuirasatul german "Schleswig-Holstein" a început bombardarea avanpostului militar al Armatei Poloneze de la Westerplatte, forțele germane au început asaltul asupra Poștei
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
fost edificată de către coloniștii sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal și al căror sediu fortificat se afla aici. Bolțile inițiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor incursiune în Țara Bârsei. Urmele vechii biserici au identificate cu ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârșitul secolului
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal și al căror sediu fortificat se afla aici. Bolțile inițiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor incursiune în Țara Bârsei. Urmele vechii biserici au identificate cu ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească crește
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
în jurul anului 1280 în interiorul fortificat al teutonilor. Numele inițial al bisericii a fost "Heling Kreuz Kirche", în traducere Biserica Sfintei Cruci, numele fiind sugerat de forma bisericii de cruce latină care avea axa centrală mai lungă ca cea a brațelor laterale. Ulterior hramul bisericii a fost schimbat, edificiul religios fiind închinat Sfintei Maria. Prima mențiune documentară cu acest hram este datată în anul 1447 într-un document în care se spune că Iancu de Hunedoara a donat bisericii veniturile unei mori
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
ianuarie 1786. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Lăcașul de cult, cunoscut ca „Biserica Mare”, a fost construit în intervalul 1761-1785. Are plan trilobat, cu altar, naos, pronaos și turn vestic. Arce puternice sprijină altarul și absidele laterale, iar cupolele naosului și pronaosului sunt despărțite prin arce de susținere. Pictura murală a fost realizată în intervalul 1787-1791. Decorul exterior este alcătuit din arcade oarbe, încheiate în partea superioară cu arce în formă de segment de cerc.
Biserica Înălțarea Domnului din Săliște () [Corola-website/Science/327773_a_329102]
-
pe timpuri a fost închisoare. Deasupra porții era o capelă cu două etaje. În această parte a castelului se află camera pentru oaspeții cu titlu. De asemenea aici a trăit, guvernatorul și capelanul. Cavalerii și soldați au trăit în aripile laterale ale castelului. În curtea castelului a fost o fântână ce furniza îndestulat oamenilor apă. În colțul de sud-est se prezenta un turn rotund. Scările în spirală ale turnului conduceau spre cabinele de locuit ale aripei de est. Partea din față
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
antice descoperite pe teritoriul României.) Cea din spate, despărțită în două registre, înfățișează în registrul superior figuri de oameni fantastici, cu picioarele în formă de șerpi, iar în cel inferior animalele fantastice urmărindu-se unele pe altele. Cele două plăci laterale reprezintă scene de sacrificiu, cu preoți purtând pe cap tiare. După alți autori, pe cele două obrăzare fixe dreptunghiulare, care au fiecare câte un orificiu la bază, este reprezentată aceeași scenă de sacrificiu: un războinic înjunghiind un berbec. Coiful de
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
de echipare. Modelul Aspen a fost disponibil cu 5 sau 7 locuri cu motorul pe benzină 2.0 DOHC sau 1.9 TD cu intercooler alături de cutia manuală 5 trepte. caracteristicile standard au fost închiderea centralizată dublă, grinzi de impact laterale, geamuri electrice față și 2 puncte suplimentare de 12V în portbagaj. Tapițeria GLX a fost disponibil doar în formatul de 7 scaune cu vârful gamei de motorizare 2.8i CD V6. Modelul GLX oferea ABS, oglinzi și uși încălzite, airbag
Ford Galaxy () [Corola-website/Science/327159_a_328488]
-
Gott"". "Biserica Evanghelică-Lutherană" este un valoros monument gotic, construit în jurul anului 1380, sub influența Bisericii Sf.Maria din Sibiu. La început, biserica avea un cor închis pe trei laturi și o navă centrală cu tavan plat, care comunica spre navele laterale prin trei arcade ogivale. Mai avea și o clopotniță deasupra părții de vest a navei centrale, cu ferestre ogivale, care au fost astupate mai târziu. În turnul clopotniță s-au păstrat două clopote datate în secolul al XV-lea, dintre
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
, comuna Mireșu Mare, județul Maramureș, datează din anul 1700. Are hramul „"Cuvioasa Paraschiva"”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul . Din șoseaua Șomcuta Mare-Ulmeni, se ramifică un drum lateral care duce în satul Iadăra, iar după alți șapte kilometri de drum forestier se ajunge în mica localitate Stejera. Scriptic sunt 30 de locuitori, în realitate, numărul locuitorilor permanenți este mai mic. Localitatea este atestată pe la 1405. Peste locuitori au
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
și turn. Biserica din lemn, de mici dimensiuni, are un pridvor prevăzut cu o arcadă frontală, sprijinită direct pe patru stâlpi, sculptați în partea superioară, din care se mai păstrează doar trei, cu o deschidere centrală arcuită si două deschideri laterale, fiecare având câte două arce ornamentate cu o linie simplă pe margini, prinse în locuri decupate direct în grindă. Turla bisericii care nu depășește 13 m înălțime, este prevăzută cu un foișor modest, cu câte două arcade laterale, sprijinite pe
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
două deschideri laterale, fiecare având câte două arce ornamentate cu o linie simplă pe margini, prinse în locuri decupate direct în grindă. Turla bisericii care nu depășește 13 m înălțime, este prevăzută cu un foișor modest, cu câte două arcade laterale, sprijinite pe stâlpi, ce se îmbină în partea superioară în același stil specific, cu arce unite de un ic central sub formă de potir, element simbolic de esență creștin-ortodoxă. Cununa care susține șarpanta prezintă o particularitate, fiind susținută de icuri
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
în același stil specific, cu arce unite de un ic central sub formă de potir, element simbolic de esență creștin-ortodoxă. Cununa care susține șarpanta prezintă o particularitate, fiind susținută de icuri crestate în cinci trepte, fixate în cuie de lemn, lateral, pe colțuri și centru, imitând îmbinările în trepte a grinzilor superioare în scopul evazării streșinii acoperișului, o soluție ingenioasă a meșterilor locali. Pictura, realizată în manieră naivă de un anumit pictor Adalbert, în 1843, în timpul păstoririi preotului Cosma Vasile și
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
Vechea biserică catolică, distrusă de către armatele turcești în 1493, făcea parte din grupul unui vechi tip de bazilici construite în secolul al XIII-lea, stil foarte răspândit în zona Sibiului. Avest fapt este confirmat de prezența absidiolelor estice ale navelor laterale, oarecum asemănătoare cu cele din Cisnădioara, Cisnădie și mai ales a celei de la Gușterița. Bazilica romanică avea hramul Fecioarei Maria. Construcția este deosebit de lungă, ea având în capătul vestic al navei centrale o clopotniță cu trei etaje. Clopotnița este deschisă
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
și cristelnița din marmură din 1758. Deasupra corului există o fereastră care are, în partea superioară a ei, o inscripție care atestă terminarea primei reconstrucții în anul 1497. Clopotnița a fost separată de interiorul bisericii și traveele vestice ale navelor laterale au fost eliminate. Accesul la catul al treilea se făcea prin intermediul unui turnuleț alipit laturii sudice. S-a construit, de asemenea, o boltă în cruce la nivelul al doilea, pentru o protectie eficientă contra incendiilor. Tot acum, s-au adăugat
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
Caspică și Marea Azov, de unde migrează periodic în fluvii (Dunăre, Nistru etc) și lacurile litorale. Este un relict ponto-caspic. Lungimea corpului este de 8-13 cm, rar 20 cm; greutatea de 6 g, rar 15 g. Are corpul scurt, puternic comprimat lateral, spinarea dreaptă, abdomenul curbat cu o carenă zimțată acoperită cu 24-29 spini ventrali. Este acoperit cu solzi relativ mari, care cad repede. Botul este ascuțit, cu gura oblică în sus și cu dinți rudimentari. Înotătoarea anală este alungită, cu marginea
Gingirică () [Corola-website/Science/330622_a_331951]
-
recunoscută și ca osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman. Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară, prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]