18,073 matches
-
glob. "Warfighter" a fost un eșec atât în fața criticilor, cât și unul comercial. Din această cauză, EA a pus seria "Medal of Honor" în așteptare. Gameplay-ul în Warfighter conține diferite aspecte față de predecesorii săi, precum trasul cu ochiul, cererea de muniție de la coechipieri (acum nelimitată) și alunecarea. În poveste, sunt adăugate spargerile de ușă dinamice și micro-distrugerea. Modul single-player urmărește povestea a mai multor soldați din Unitatea de Misiuni Speciale (Nivelul 1). Locațiile includ Bosnia, Pakistan, Filipine și Somalia. Modul multiplayer
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
de mâna a doua." "Game Informer" i-a acordat o notă de 5/10, spunând: "această serie odată îndrăgită poate fi aproape de final." GameSpot i-a acordat jocului o notă de 6/10, notând că gameplay-ul liniar nu aduce tensiune, muniția este prea multă, inamicii sunt previzibili, povestea este slabă și există prea multe buguri. Ben "Yahtzee" Croshaw de la "Zero Punctuation" a spus în recenzia sa că: "Warfighter face FPS-urile moderne să pară nenorocit de mizerabile", criticând povestea, momentele extravagante
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
La 19 iunie, o altă armată rusească, Armata Donului condusă de Peter de Lacy, cu 28.000 de oameni, a luat Azovul cu ajutorul flotilei Donului. Turcii s-au apărat cu vigoare, dar asediul a fost scurtat de distrugerea depozitului de muniții al cetății. Comandantul turc a convenit o capitulare condiționată de libera trecere, pe care a primit-o în sunetul fanfarei armatei lui Lacy. În garnizoană trăiau 3.500 de bărbați și 2.500 de femei și copii. În iulie, Lacy
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
tătarilor cu o armată de 40.000 de oameni. Simultam, Münnich a trecut Niprul cu 80.000 de oameni în câmpiile Ucrainei, suprinzând din nou cetatea Oceacov, pe care a cucerit-o în urma unei alte norocoase explozii a depozitului de muniții. Au reapărut apoi însă aceleași probeleme ca în campania din anul precedent; lipsa de provizii și epidemiile l-au forțat să se întoarcă din nou spre nord-est. Imperiul Otoman și Rusia au întreținut în continuare negocieri de pace. Emisarii Austriei
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
infanteriștilor din majoritatea armatelor contemporane. A fost utilizată pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până la sfârșitul secolului XX a devenit arma de serviciu standard pentru cele mai multe dintre armate din lume. Se deosebește de pistolul-mitralieră prin muniția utilizată și distanța de tragere maximă („bătaia”), iar de pușca-mitralieră prin dimensiuni și capacitatea magaziei (încărcătorului). Ca orice pușcă automată, poate executa atât trageri în regim automat, arma utilizând energia de recul a gazelor rezultate din arderea încărcăturii cartușului, cât
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
destul de grea, incomodă pentru tragerea din poziția culcat (din cauza încărcătorului de mari dimensiuni) și prezentat o anumită fragilitate la nivelul patului puștii. De asemenea, cadența mare a tirului avea și unele inconveniente: încălzirea rapidă a țevii armei și consumul excesiv de muniție. AK-47, cu variantele sale ulterioare modernizate (AKM - „automatul Kalașnikov modernizat”), este cea mai utilizată armă de asalt din lume, fiind adoptată de Armata Sovietică încă din 1949. A fost inventată de Mihail Kalașnikov în 1947 și folosită în timpul Războiului Rece
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
fiind adoptată de Armata Sovietică încă din 1949. A fost inventată de Mihail Kalașnikov în 1947 și folosită în timpul Războiului Rece ca armă standard a infanteriei de către armatele statelor din Blocul Estic și ale altor țări aliate cu acesta. Ca muniție, folosește cartușe 7,62x39 mm, având o cadență de tragere de 600 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilului este de 715 m/s, iar încărcătorul poate avea 20, 30, sau 40 de cartușe. La nivelul anului 2010 fuseseră fabricate în
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de Sud în anul 1963, a devenit ulterior (până în 1969) principala armă de foc individuală a trupelor americane, înlocuind pușca automată M14. M16 folosește ca muniție cartușe 5,56x45 mm, având o cadență de tragere de 700-950 gloanțe/minut (în regim de tragere automat) sau 45-60 gloanțe/minut (în regim semiautomat). Viteza inițială a prioectilului este de 948 m/s, iar încărcătorul are 20 de cartușe
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
Haynau a atacat din nou cu 14 unități de cavalerie și i-a trimis un ordin lui Liechtenstein să avanseze la Sânandrei și să atace flancul drept maghiar. Artileria lui Bem a fost prea entuziastă și și-a consumat repede munițiile. Când el a trimis ostași pentru a aduce muniții noi, Bem nu știa că Dembiński mutase deja munițiile de rezervă la Lugoj, astfel încât a trebui să-i ordone lui Kmety să avanseze pe flancul stâng. Kmety a trimis cavaleria împotriva
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
cavalerie și i-a trimis un ordin lui Liechtenstein să avanseze la Sânandrei și să atace flancul drept maghiar. Artileria lui Bem a fost prea entuziastă și și-a consumat repede munițiile. Când el a trimis ostași pentru a aduce muniții noi, Bem nu știa că Dembiński mutase deja munițiile de rezervă la Lugoj, astfel încât a trebui să-i ordone lui Kmety să avanseze pe flancul stâng. Kmety a trimis cavaleria împotriva austriecilor, dar ei s-au apărat eroic. O altă
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
să avanseze la Sânandrei și să atace flancul drept maghiar. Artileria lui Bem a fost prea entuziastă și și-a consumat repede munițiile. Când el a trimis ostași pentru a aduce muniții noi, Bem nu știa că Dembiński mutase deja munițiile de rezervă la Lugoj, astfel încât a trebui să-i ordone lui Kmety să avanseze pe flancul stâng. Kmety a trimis cavaleria împotriva austriecilor, dar ei s-au apărat eroic. O altă unitate maghiară i-a înconjurat pe austrieci și i-
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
pe austrieci și i-a determinat să se retragă. În acest moment se aflau pe câmpul de luptă 120 de tunuri maghiare și 108 de tunuri austriece. Lupta de artilerie s-a oprit curând deoarece maghiarii nu au mai avut muniții. Haynau a înțeles acest lucru și a ordonat austriecii să înainteze în speranța că întăririle lui Liechtenstein vor sosi în curând. Acest lucru s-a întâmplat în jurul orei 17, dar nu a fost cum și-a imaginat Haynau pentru că armata
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
militare cu Axa în cazul unor contramăsuri ale Aliaților. Cu toate acestea, Weygand a colaborat cu germanii livrând pentru trupele Afrika Korps comandate de Erwin Rommel cam 1.200 de camioane și alte vehicule franceze, piese de artilerie grea și muniție pentru acestea. Se pare că Weygand era favorabil unei colaborări discrete cu Germania. Motivul pentru care s-a opus folosirii bazelor franceze de către germani nu pare să fi fost păstrarea neutralității sau de ajutorarea Aliaților, ci dorința de salvare a
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
ul (numit de asemenea patron) este un tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsulă de amorsare, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ. Producătorii militari și comerciali, fac, de asemenea, muniție fără cartuș. Un cartuș fără glonț se numește „cartuș gol”, iar unul care este complet inert (nu conține grund activ și nici material exploziv) este numit „inactiv”. În utilizarea
Cartuș () [Corola-website/Science/332438_a_333767]
-
numit de asemenea patron) este un tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsulă de amorsare, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ. Producătorii militari și comerciali, fac, de asemenea, muniție fără cartuș. Un cartuș fără glonț se numește „cartuș gol”, iar unul care este complet inert (nu conține grund activ și nici material exploziv) este numit „inactiv”. În utilizarea populară, termenul „glonț” este adesea utilizat în mod abuziv pentru a
Cartuș () [Corola-website/Science/332438_a_333767]
-
Structura Hwacha este similară cu a unui cărucior având în partea superioară o rampă de lansare mobilă confecționată din lemn. Aceasta conține de la 100 la 200 de orificii cilindrice în care se plasează aprinzătoare cum ar fi sajeonchongtong (사전 총통) Muniția constă în săgeți de 1,1 metri similare cu vechile săgeți chinezești de foc. Acestea au atașat sub vârf un tub din hârtie umplut cu praf de pușcă. Aproximativ 100 de proiectile sunt aruncate la o singură salvă. Raza lor
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului 147 a fost trimis în arest pentru că a ordonat trageri cu muniție reală pentru instuirea servanților tunurilor antitanc de 25 mm. Comandantul diviziei, generalul Lafontaine, considera că mai importante decât instruirea de luptă sunt fortificațiile care, în opinia sa, ar fi compensat slăbiciunile soldaților săi. Moralul militarilor din divizie era scăzut, acestora
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
suplimenteze atacul aerian, Guderian a retras cea mai mare parte a pieselor de artilerie ale diviziilor de sub comanda sa, artilerie pe care a concentrat-o mai apoi în fața orașului Gaulier. Pe de altă parte, regimentele de artilerie duceau lipsă de muniție. Sprijinirea atacului infanteriei de către artilerie prin bombardamente susținute era imposibilă. "Luftwaffe" trebuia să aibă rolul principal în sprijinirea atacului forțelor terestre. Guderian a raportat că avea la dispoziție doar 141 de piese de artilerie, față de cele 174 ale francezilor. La
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în regiune. Procedând la fel cu Divizia a 2-a, Divizia a 10-a Panzer își detașase artileria grea în sprijinul vecinilor. Divizia a mai rămas cu doar 24 obuziere ușoare de 105 mm. În plus, obuzierele duceau lipsă de muniție. "Luftwaffe" nu a ajutat atacul Diviziei a 10-a, principalul atacuri ale aviației germane fiind date în zona de lupte a Diviziei I, în sectorul central. Din acest motiv, artileria și pozițiile de mitraliere franceze puteau lupta la capacitate maximă
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a scufundat, incendiat sau împiedicat deplasarea vedetelor destinate transportării soldaților britanici debarcați. Comandourile au fost obligați să lupte ca să își croiască drum spre interiorul teritoriului. Ei au fost obligați să se predea atunci când au fost încercuiți și și-au terminat muniția. După raid, doar 228 de soldați din cei 622 debarcați s-au mai reîntors în Anglia. 169 dintre ei au fost uciși iar 215 au căzut prizonieri. Germanii au numărat peste 360 de morți, cei mai mulți uciși după raid, când "Campbeltown
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
erau neevacuați aproximativ 100 de membri ai comandourilor. El i-a adunat pe toți și le-a dat trei ordine: Să facem tot e posibil să ne întoarcem în Anglia;<br> Să nu ne predăm până când nu ni se termină muniția;<br> Să nu ne predăm dacă putem să fim de ajutor. Newman și Copland au condus un atac dinspre orașul vechi peste podul măturat de focul mitralierelor spre orașul nou. Comandourile au încercat să se strecoare pe străzile înguste și
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
orașul vechi peste podul măturat de focul mitralierelor spre orașul nou. Comandourile au încercat să se strecoare pe străzile înguste și să iasă în zona rurală din vecinătate, dar au fost în cele din urmă încercuiți. După ce și-au terminat muniția, militarilor britanici nu le-a rămas decât opțiunea capitulării. Nu toți membrii comandourilor au fot luați prizonieri. Cinci dintre ei au reușit să ajungă în Spania neutră, de unde s-au reîntors în Anglia. Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Nobel și fii”, traversa o perioadă de prosperitate datorată izbucnirii Războiului Crimeei, în care țarul Rusiei Nicolae I era angrenat. În 1856 războiul s-a încheiat, iar în anul 1859 compania a dat faliment, întrucât nu mai exista cerere de muniție. Astfel că Immanuel Nobel împreună cu soția sa au hotărât să revină acasă în Suedia. Cei trei copii au rămas însă în Rusia încercând să repună pe picioare afacerea.În această perioadă Alfred a început să se gândească la o metodă
Alfred Nobel- omul și cele mai importante premii din lume - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102276_a_103568]
-
pentru că aici avem abuz în serviciu, vânătorul acela nu a avut aprobarea Agenției de Mediu, vorbim de cruzimi față de animale și de ucidere cu intenție, sancționată cu închisoare până la trei ani, dar și de folosirea ilegală a armelor și a muniției într-o localitate. În plus, purtătorul de cuvânt al Poliției a spus că ursulețul ăla nu a pus viața nimănui în pericol, dar pe de altă parte au spus că pușca cu tranchilizant nu a avut efect. Istoria s-a
Furtună după uciderea ursului din Sibiu! Imagini șocante cu barbaria autorităților () [Corola-website/Journalistic/104862_a_106154]
-
în răsturnarea lui Ceaușescu, dar ipoteza "teroriștilor" și a "turiștilor ruși" prezenți în România acelor vremuri nu are niciun fundament. Cel puțin nu unul logic. Presupunând că teroriștii au venit din afara țării, ei aveau nevoie de dispozitive de armament, de muniții, de alimente, de case conspirative. Putea trece neobservată de Securitate o asemenea acțiune de amploare? Evident, întrebarea este retorică. Călin Cernăianu, în lucrarea sa, "Diplomația Lupilor" (1997) povestește cum în 1996, Șerban Săndulescu (1932-2000) pe atunci senator PNȚCD anunța cum
Decembrie 1989, sângeroasa libertate și diversiune de la Revoluție by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102645_a_103937]