18,068 matches
-
Wild Swan" au continuat avacuarea restului forțelor rămase pe țărm. În acest timp, forțele germane au intrat pe poziții de unde puteau supraveghea portul și au deschi focul unitățile de gardă și vasele aliate, care la rândul lor au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS "Venetia" de intrarea în port a fost respinsă de artileria germană, care a incendiat vasul. Echipajul britanic a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
luptele de la Amiens și Abbeville, cât și existența unei garnizoane aliate puternice la Arras, au justificat întârzierea atacului blindatelor germane de pe 22 mai. Precauția generalului von Kleist nu a fost excesivă, de vreme ce aliații aveau posibilitatea continuării contraatacului de la Arras. Istoricul naval S. W. Roskill a scris în 1954 că luptele de apărare a orașului Boulogne au dus la întârzierea înaintării Corpului XIX spre Dunkerque, aliații reușind să se [[bătălia de la Dunkerque|apere pentru o perioadă mai lungă]] (26 mai - 4 iunie
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Română și la Teatrul Național. In 1942 pleacă cu Celibidache în Germania și dansează la "Freie Volksbühne" și "Hebbel Theater", și participă la cabaretul interdisciplinar "Die Badewanne", alături de artiști din alte zone de creație. In 1951 sosește în America pe cale navală, cu vaporul General M B Stewart (www.eillisisland.org, accesat in 28.12.2016). Pentru un an este "speaker instructor" la Cornell University, după care se dedică din nou dansului. Mai târziu va sosi și partenerul ei de dans, Vergiu
Iris Barbura () [Corola-website/Science/337360_a_338689]
-
C. Brătianu a fost un monitor fluvial din înzestrarea marinei militare române, din perioada Primului Război Mondial. A făcut parte - alături de monitoarele Lascăr Catargiu, Ioan Lahovary și Mihail Kogălniceanu - dintr-o serie de patru nave similare, comandate de statul român la șantierele navale din Trieste și ansamblate la Șantierul Naval Galați, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 680 tone, fiind înzestrată cu trei tunuri de 120 mm Skoda, patru tunuri de 47 mm Skoda, două mortiere de 120 mm Skoda, și
Ion C. Brătianu (monitor) () [Corola-website/Science/337382_a_338711]
-
din înzestrarea marinei militare române, din perioada Primului Război Mondial. A făcut parte - alături de monitoarele Lascăr Catargiu, Ioan Lahovary și Mihail Kogălniceanu - dintr-o serie de patru nave similare, comandate de statul român la șantierele navale din Trieste și ansamblate la Șantierul Naval Galați, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 680 tone, fiind înzestrată cu trei tunuri de 120 mm Skoda, patru tunuri de 47 mm Skoda, două mortiere de 120 mm Skoda, și două mitralier Maxim de 6,5 mm
Ion C. Brătianu (monitor) () [Corola-website/Science/337382_a_338711]
-
alături de vedetele torpiloare Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan, Maior Constantin Ene, Maior Dimitrie Giurescu, Maior Gheorghe Șonțu, Maior Nicolae Grigore Ioan, Locotenent Dimitrie Călinescu și Căpitan Walter Mărăcineanu - dintr-o serie de opt nave similare, comandate de statul român la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 51 tone, fiind înzestrată cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. La declararea
Căpitan Mihail Romano (vedetă torpiloare) () [Corola-website/Science/337384_a_338713]
-
parte - alături de vedetele torpiloare Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan, Căpitan Mihail Romano, Maior Dimitrie Giurescu, Maior Gheorghe Șonțu, Maior Constantin Ene, Locotenent Dimitrie Călinescu și Căpitan Walter Mărăcineanu - dintr-o serie de opt nave similare, comandate de statul român la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 51 tone, fiind înzestrată cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. La declararea
Maior Nicolae Grigore Ioan (vedetă torpiloare) () [Corola-website/Science/337385_a_338714]
-
Război și Marele Stat Major japonez, unde au fi informați concret despre contextul politic și militar din zonă. De asemenea, cei doi au avut în capitala Japoniei întrevederi cu colonelul Filippi, șeful Comisiei Militare Italiene din Siberia și cu atașatul naval englez - amiralul Lay. În luările sale de cuvânt, conducătorul Comisiei - Victor Cădere, a solicitat intervenția oficialităților japoneze și engleze pe lângă reprezentanții acestora din zonă, spre a i se facilita misiunea. Este de menționat că la momentul tranzitării Japoniei de către cei
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
urmă, în timp ce Ioan a respins cererile lui Ivan, și războiul s-a reluat. Fricțiunile între Danemarca și Suedia duseseră la , izbucnit în 1563 și încheiat în 1570 prin . Desfășurat în principal în sudul și vestul Scandinaviei, războiul a implicat bătălii navale majore duse în Marea Baltică. Când danez a capitulat în fața forțelor suedeze în 1565, 150 de mercenari danezi au scăpat de masacrul care a urmat trecând de partea Suediei. Printre aceștia, se număra și , care avea să devină un important comandant
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1565, 150 de mercenari danezi au scăpat de masacrul care a urmat trecând de partea Suediei. Printre aceștia, se număra și , care avea să devină un important comandant suedez în Războiul Livonian. Livonia a fost și ea afectată de campania navală a amiralului danez Peter sau , care a bombardat de pe mare Revalul suedez în iulie 1569. Conform tratatului de la Stettin, Danemarca a devenit puterea supremă și dominantă în Europa de Nord, dar nu a reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
locul unde a fost încheiat un pact de scurtă durată între Octavian (moștenitorul lui Iulius Cezar, care a devenit mai târziu împăratul Augustus) și rivalul său Sextus Pompeius. În cele mai vechi timpuri, Misenum a fost cea mai mare bază navală a Flotei Romane, din moment ce portul său (Portus Julius) a fost baza flotei Classis Misenensis, cea mai importantă flotă romană. Ea a fost înființată ca bază navală în 27 î.Hr. de Marcus Agrippa, mâna dreaptă a împăratului Augustus. Având un decor
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
Sextus Pompeius. În cele mai vechi timpuri, Misenum a fost cea mai mare bază navală a Flotei Romane, din moment ce portul său (Portus Julius) a fost baza flotei Classis Misenensis, cea mai importantă flotă romană. Ea a fost înființată ca bază navală în 27 î.Hr. de Marcus Agrippa, mâna dreaptă a împăratului Augustus. Având un decor natural superb aflat în apropiere de baza navală și în împrejurimi importantele orașe romane Puteoli și Neapolis, Misenum a devenit locul unde au fost construite numeroase
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
Julius) a fost baza flotei Classis Misenensis, cea mai importantă flotă romană. Ea a fost înființată ca bază navală în 27 î.Hr. de Marcus Agrippa, mâna dreaptă a împăratului Augustus. Având un decor natural superb aflat în apropiere de baza navală și în împrejurimi importantele orașe romane Puteoli și Neapolis, Misenum a devenit locul unde au fost construite numeroase vile romane luxoase. Plinius cel Bătrân a fost "praefectul" responsabil al flotei navale de la Misenum în anul 79 d.Hr., la momentul
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
un decor natural superb aflat în apropiere de baza navală și în împrejurimi importantele orașe romane Puteoli și Neapolis, Misenum a devenit locul unde au fost construite numeroase vile romane luxoase. Plinius cel Bătrân a fost "praefectul" responsabil al flotei navale de la Misenum în anul 79 d.Hr., la momentul erupției vulcanului Vezuviu, vizibil la sud peste Golful Napoli. Văzând începerea erupției, Pliniu a plecat să o vadă mai de aproape și să realizeze o salvare a celor de acolo, dar
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
povestea lui Maciej Tomczyk, fiul lui Mateusz Birkut, protagonistul filmului "Omul de Marmură", pe care Wajda îl realizase anterior. Maciej este aici un tânăr muncitor implicat în protestul muncitoresc anticomunist, fiind descris ca „omul care a declanșat greva de la șantierul naval din Gdańsk”, iar un ziarist care lucrează pentru postul de radio al regimului comunist primește sarcina de a-l calomnia pe Maciej. Tânărul este în mod clar o trimitere la Lech Wałęsa (care apare în film în propriul său rol
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
care apare în film în propriul său rol). "" clarifică sfârșitul ambiguu al "Omului de Marmură", care nu a detaliat cauza morții lui Mateusz Birkut. "Omul de Fier" afirmă în mod explicit că Mateusz a fost ucis în greva de la șantierul naval din Gdańsk din 1970. Filmul a fost realizat în scurta perioadă de dezgheț a cenzurii comuniste, care a avut loc între formarea sindicatului Solidaritatea în august 1980 și desființarea lui în decembrie 1981 și, ca atare, este extrem de critic la adresa
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Or și Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de Film de la Cannes din 1981. El a fost, de asemenea, nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Acțiunea filmului se petrece la Gdańsk în 1980. Greva muncitorilor de pe șantierul naval continuă, iar un rol important îl are activistul grevist Maciej Tomczyk (interpretat de Jerzy Radziwiłowicz). Directorul adjunct al Radiodifuziunii Poloneze (Janusz Gajos) îl trimite acolo pe redactorul radiofonic Winkel (Marian Opania) pentru a strânge informații compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
elita conducătoare nazistă. Alte două expediții au fost planificate în Antarctica în anii 1939-1940 și 1940-1941, dar au fost anulate datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Cea de-a doua expediție avea ca scop fezabilitatea instituirii de baze navale, pentru a da posibilitatea Germaniei a se impune pe continent și pentru a controla o parte din Oceanul Indian și Strîmtoarea Drake. În anul 1943, britanicii au desfășurat în Antarctica operațiunea Tabarin, pentru înființarea unei baze permanente.
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]
-
târziu în războaiele împotriva maurilor și cucerirea Granadei în 1492. În 1503 a fost numit ca prim-guvernator și Vice-Rege al coloniei portugheze India (în . Almeida este creditat cu stabilirea hegemoniei portugheze în Oceanul Indian, ca urmare a victoriei din bătălia navală de la Diu, din 1509. Și-a pierdut viața în 1510 în timpul călătoriei de întoarcere în Portugalia. s-a născut la Baía de Saldanha lângă Lisabona, se presupune că în anul 1450, ca fiu al primului Conte de Abrantes (în ), Dom
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
și să-i elibereze pe portughezii ajunși prizonieri în urma bătăliei de la Chaul, a refuzat să recunoască acreditările lui Albuquerque, iar mai târziu l-a arestat. În 1509, Almeida a devenit primul portughez care a ancorat în Bombay. A urmat bătălia navală de la Diu, în Marea Arabiei, în data de 3 februarie 1509, între flota portugheză, formată din 23 de vase și o coaliție formată din flota sultanatului mameluc din Egipt, a Zamorinului din Calicut și a Sultanului din Gujarat, cu sprijin
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
Diu, în Marea Arabiei, în data de 3 februarie 1509, între flota portugheză, formată din 23 de vase și o coaliție formată din flota sultanatului mameluc din Egipt, a Zamorinului din Calicut și a Sultanului din Gujarat, cu sprijin logistic naval din partea otomanilor, dar și a Republicii Venețiene și Republicii Ragusa (Dubrovnik), care își vedeau amenințate de către portughezi interesele comerciale în Orient. Victoria lui Almeida a fost decisivă: otomanii și egiptenii au părăsit Oceanul Indian, lăsându-le portughezilor monopolul asupra comerțului în
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
() este un ofițer de marină retras și politician român. Până la începutul anului 2016 rectorul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, iar în 2016 s-a retras din Marină cu grad de amiral, s-a înscris în Partidul Național Liberal și a candidat la funcția de primar al Constanței la alegerile locale 2016, fără a fi ales. În
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
În decembrie 2016, a fost primul în lista de Senat a aceluiași partid pentru alegerile legislative, și a fost ales senator de . În perioada septembrie 1981 - iunie 1986 a urmat cursurile Universității din Galați, Facultatea de Nave, cu specializarea "Arhitectură navală". În perioada 1992-1999 a urmat cursuri doctorale în specializarea "Hidromecanică Navală și Structuri Navale" tot în cadrul Universității din Galați. În anul 1999 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Comportarea pe mare agitată a navelor multicocă” și a obținut
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
aceluiași partid pentru alegerile legislative, și a fost ales senator de . În perioada septembrie 1981 - iunie 1986 a urmat cursurile Universității din Galați, Facultatea de Nave, cu specializarea "Arhitectură navală". În perioada 1992-1999 a urmat cursuri doctorale în specializarea "Hidromecanică Navală și Structuri Navale" tot în cadrul Universității din Galați. În anul 1999 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Comportarea pe mare agitată a navelor multicocă” și a obținut titlul de doctor inginer. este absolvent al cursului postuniversitar de perfecționare
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
alegerile legislative, și a fost ales senator de . În perioada septembrie 1981 - iunie 1986 a urmat cursurile Universității din Galați, Facultatea de Nave, cu specializarea "Arhitectură navală". În perioada 1992-1999 a urmat cursuri doctorale în specializarea "Hidromecanică Navală și Structuri Navale" tot în cadrul Universității din Galați. În anul 1999 și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Comportarea pe mare agitată a navelor multicocă” și a obținut titlul de doctor inginer. este absolvent al cursului postuniversitar de perfecționare „Probleme actuale ale
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]