19,515 matches
-
amprentă distinctă. Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune era unul dintre instrumentele prin care Cisleithania și Transleithania au fost prinse legal împreună după compromisul din 1867. ("Consiliul Ministerial" trebuie înțeles ca întruniri la care participau cei trei miniștri comuni, imperiali și regali, și cei doi prim-miniștri ai Cisleithaniei și Transleithaniei; Consiliul Ministerial nu era o instituție sau un organ al statului.) Reprezentanții Regatului Ungariei au dat mare importanță faptului că acest Consiliu Ministerial nu trebuie să pară a fi guvernul Dublei
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
să pară a fi guvernul Dublei Monarhii și au avut grijă ca titlul de „cancelar al imperiului” (Reichskanzler), pe care Beust îl păstrase, să nu mai fie folosit după 1871. În Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune, "Ministrul Casei Imperiale și Regale și al Externelor" deținea președinția atunci când monarhul nu participa personal. Președintele Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune era ministrul de externe al Austro-Ungariei. După 24 oct. 1918 nu a mai existat nici un minister comun, deoarece Compromisul din 1867 și, odată cu el
Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918) () [Corola-website/Science/337488_a_338817]
-
Landwehr" nu trebuie confundat cu Landsturm. După războiul pierdut al Imperiului Austriac împotriva Regatului Prusiei, Regatul Ungariei și-a dobândit parțial suveranitatea prin Compromisul austro-ungar din 1867. Ungaria dorea acum ca, pe lângă Armata comună și Marina de război imperială și regală, care erau subordonate doar Împăratului și Ministerului de război imperial și regal, să posede și o forță militară proprie, care trebuia să se subordoneze guvernului maghiar. Compromisul a cuprins prin urmare și dreptul Ungariei de a-și întemeia o Forță
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
împotriva Regatului Prusiei, Regatul Ungariei și-a dobândit parțial suveranitatea prin Compromisul austro-ungar din 1867. Ungaria dorea acum ca, pe lângă Armata comună și Marina de război imperială și regală, care erau subordonate doar Împăratului și Ministerului de război imperial și regal, să posede și o forță militară proprie, care trebuia să se subordoneze guvernului maghiar. Compromisul a cuprins prin urmare și dreptul Ungariei de a-și întemeia o Forță de apărare regală maghiară, "Király Honvédség", numită colocvial cel mai adesea "Honvéd
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
subordonate doar Împăratului și Ministerului de război imperial și regal, să posede și o forță militară proprie, care trebuia să se subordoneze guvernului maghiar. Compromisul a cuprins prin urmare și dreptul Ungariei de a-și întemeia o Forță de apărare regală maghiară, "Király Honvédség", numită colocvial cel mai adesea "Honvéd". Contraponderea cisleithanică a apariției honvezilor a fost înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
este o garnitură de tren cu încărcătură istorică, destinată deplasărilor Familiei Regale a României și invitaților ei români și străini. Trenul se compune dintr-o locomotivă cu aburi (momentan nefuncțională, aflată în curs de restaurare) și cinci vagoane: Vagonul-Sufragerie, Vagonul-Regelui, Vagonul-Reginei, Vagonul Invitaților și Vagonul Casei Majestății Sale Regelui (personalul). a fost
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
Regele Ferdinand I al României în anul 1926 la uzinele "Ernesto Breda Construzioni Meccaniche" din Milano. Garnitura a fost livrată în 1928, la un an după moartea Regelui Ferdinand; până în 1947 a fost folosit constant de către membrii următori ai Familiei Regale: Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regina mamă Elena și Regele Mihai. Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
și Regele Mihai. Pe 3 ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
ianuarie 1948, după lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie 1947 care a determinat abdicarea forțată a Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
Regelui Mihai, acesta a fost silit de noile autorități să părăsească România. Plecarea s-a făcut din Gara Regală de la Sinaia, în Trenul Regal, după detaliate și umilitoare controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat). Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
controale de valori ce s-au făcut asupra bagajelor, asupra membrilor Familiei Regale și asupra personalului (singurele bunuri de valoare permise au fost patru automobile, proprietatea personală a Regelui, care au fost încărcate pe un vagon separat). Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
fost încărcate pe un vagon separat). Pe peron, Familia Regală și însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. Bill Lawrence, corespondentul ziarului "New York Times" în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. Bill Lawrence, corespondentul ziarului "New York Times" în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu. Pistolul care a fost confiscat de către
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu. Pistolul care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat. Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat în
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat în vagon, salutâd pe Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne. În perioada comunistă, Trenul Regal a fost utilizat ocazional de către liderii de atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej (în special) și Nicolae Ceaușescu. Recent, trenul s-a aflat într-un proces intens de restaurare și este deschis, în ocazii relativ frecvente, vizitelor publicului. Locomotiva cu aburi originală se
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
aflat într-un proces intens de restaurare și este deschis, în ocazii relativ frecvente, vizitelor publicului. Locomotiva cu aburi originală se află încă în proces de restaurare, de către o organizație non-guvernamentală de voluntari. După 2012, plecând din Gara Băneasa, Trenul Regal a fost utilizat periodic de către ASR Principesa Margareta a Românei și de către invitații români și străini ai Familiei Regale pentru efectuarea unor călătorii-simbol, care s-au bucurat de o largă popularitate și participare publică, la opririle în gări:
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
originală se află încă în proces de restaurare, de către o organizație non-guvernamentală de voluntari. După 2012, plecând din Gara Băneasa, Trenul Regal a fost utilizat periodic de către ASR Principesa Margareta a Românei și de către invitații români și străini ai Familiei Regale pentru efectuarea unor călătorii-simbol, care s-au bucurat de o largă popularitate și participare publică, la opririle în gări:
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
lor. Cea mai grea de consecințe hotărâre a Consiliului Ministerial a fost recomandarea dată în iulie 1914 împăratului și regelui de a declara război Regatului Serbiei. Declarația de război a fost înaintată în numele monarhului de ministrul de externe imperial și regal. În Primul Război Mondial a domnit un contrast între ritmul rapid al desfășurării războiului și lentoarea, pasivitatea structurii constituționale a monarhiei. În cursul târziu al războiului, sub împăratul Carol I, Consiliul Ministerial comun a fost limitat la consiliere și la
Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune al Monarhiei Austro-Ungare () [Corola-website/Science/337485_a_338814]
-
Consiliului Imperial și Dietei Ungariei; compromisul financiar era realizat de două delegații mai mici care se întruneau din zece în zece ani pentru a negocia procentele cu care Cisleithania și Transleithania participau la bugetul celor trei ministere comune imperiale și regale. Fiecare dintre cele două delegații cuprindea 60 de membri din care o treime făceau parte din Camera Domnilor, respectiv din Camera magnaților și două treimi din Camera Reprezentanților Cisleithaniei, respectiv a Transleithaniei. Proiectele de lege (în privința acordului financiar) cu care
Constituția din decembrie () [Corola-website/Science/337486_a_338815]
-
era dependent. Între 1878-1918 era numit "Landeschef" și guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat la propunerea guvernului cezaro-crăiesc. În cazul în care țara se confrunta cu relații politice încordate (cum a fost mai mereu cazul Regatului
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
Politica". A revenit în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian Bell" la „Convorbiri literare", „La Roumanie nouvelle”, „Viața literară", „Revista Fundațiilor Regale", „Le Moment", „Contimporanul" și a semnat cronici literare intitulate „Interviuri”, „Problemele criticii dramatice”, „Premiere bucureștene”, „Cronica dramatică”, „Arabescuri”, „De vorbă cu...”, „Caleidoscopul zilei”, „Politica teatrală, artistică și culturală”, „Siluete”, „Scrisori din Paris”. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
Tite Kubo. din Bleach, serie de anime, este regizat de Noriyuki Abe și produs de Studioul Pierrot și TV Tokyo și a avut premiera pe data de 22 decembrie 2007 la cinema în Japonia. Puși pentru a proteja o procesiune regală care transporta un artefact puternic numit „Ouin”, Brigada 10 se adună în lumea umană împreună cu Căpitanul Toshiro Hitsugaya și locotenentul Rangiku Matsumoto având o zonă cu precauție. Cu toate acestea, caravana este lovită brusc de un grup de atacatori care
Bleach Filmul: Rebeliunea Prafului de Diamant () [Corola-website/Science/337464_a_338793]
-
responsabil pentru finanțarea, organizarea și administrarea Forțelor de apărare regale maghiare (în maghiară: "Magyar Királyi Honvédség") și a componentei lor croato-slavone fondate în 1868 în jumătatea transleithanică a monarhiei austro-ungare. a existat din 1868 până la începutul lui noiembrie 1918. Ministerul regal maghiar al apărării era unul dintre cele trei ministere ale forțelor armate ale Dublei Monarhii, care, în vremuri de pace, erau oficial independente unul de altul. Celelalte două ministere (cu sediul la Viena) erau:
Ministerul regal maghiar al apărării () [Corola-website/Science/337483_a_338812]
-
dobândirii statutului de autonomie, parlamente provinciale atît în Tirolul de Sud, cât și în Trentino. Parlamentul Regatului Ungariei, care până în 1867 a fost o "dietă a țării", deci o dietă provincială, a redevenit după compromisul austro-ungar din 1867 o dietă regală. Parlamentul Regatului Croației și Slavoniei, o țară a coroanei maghiare, s-a numit mereu Sabor. Până în 1848, dietele țărilor erau tradiționalele adunări ale stărilor. După revoluția de la 1848, acestea au fost desființate de către împăratul Francisc Iosif I și au fost
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
pentru bărbați la alegerile din 1907, nu a fost imitat de dietele regionale până în 1918. Un caz particular era cel al Bosniei și Herțegovinei care nu aparținea nici de Cisleithania, nici de Transleithania, ci era administrată de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe. Aici, prima dietă proprie a fost constituită în 1910, după ce teritoriul, deja ocupat din 1878, a fost oficial anexat în 1908. Dieta provincială avea dreptul de a elabora și emite legislație în privința politicilor sociale, economice și de educație
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]