21,512 matches
-
leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai mult să fie stîncă. Nemurirea stîncii m-ar sili să renunț la fericirea mea de om pe care o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă pe corabia mea? Iți repet, mă tem de moarte, dar mă tem și mai mult să renunț la stropul de fericire pe care l-aș putea ține În palmă. Țărmul meu Înseamnă și moarte și speranța acestui strop de fericire. Ce-mi folosește o fericire care renunță
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă pe corabia mea? Iți repet, mă tem de moarte, dar mă tem și mai mult să renunț la stropul de fericire pe care l-aș putea ține În palmă. Țărmul meu Înseamnă și moarte și speranța acestui strop de fericire. Ce-mi folosește o fericire care renunță să fie trează și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai poate fi repetat. Soarele va ieși azi umed și strălucitor deasupra mării, ca un miracol nou. Îmi răspund că pentru elini toate muzele, nu numai Mnemosyne, erau divinități ale memoriei și, desigur, nu Întîmplător. Totuși, nu vreau să mă tem să-mi imaginez ce i-ar fi putut spune lotofagii lui Ulise... (...Noi ne-am pierdut trecutul, Ulise, Am renunțat la el. SÎntem goi și liberi În fața mării și a celor care vin pe țărmul nostru. N-avem nimic de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un cer care amintește puritatea marmurilor grecești. Nu voi găsi, probabil, un simbol mai bun pentru a spune că focul furat de Prometeu a ars totdeauna jos, În partea care ne deosebește de zei, care moare și speră, care se teme și ridică piramide, care suferă și iubește. Heraclit și-a scris opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să le cer zeilor iertare. Dar n-am furat focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Aș simți numai soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se face una cu piatra pe care doarme. Căci nu vulturul, ci stînca amenință să mă devore. Ea Îmi sfîșie memoria și Încearcă s-o ucidă. De ea mă tem, nu de vulturul care coboară să mă apere cînd În Încleștarea cu stînca sînt pe punctul să fiu Învins. Simțind gheara ascuțită a vulturului, mă năpădesc amintirile ce-mi redau libertatea față de cerul indiferent de deasupra mea. Cunosc un secret
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are Îndrăzneala să-l omoare. Un Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mîndrie. O toropeală Îl cotropește uneori pe titan
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De data aceasta sfinxul a luat perfid chipul victimei și formula știută de Oedip nu-i mai era de nici un folos. La ce mai folosește o Înțelepciune care nu Îngăduie măcar un dram de fericire? Întrebarea sună retoric, dar mă tem de ceea ce Îi urmează. Dacă nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un licăr de dragoste
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pînă la capăt. Ca și Oedip. Ei nu se pot lepăda de ei Înșiși. Fiul lui Dedal a renunțat la ultima ezitare... Eroarea sa este și riscul său și geniul său... (...SÎnt născut pentru zbor și nu vreau să mă tem să-mi trăiesc destinul. Dimpotrivă, zbor spre destinul meu. Sufletul meu freamătă tot În această greșeală care mă va costa viața; lumina e ca vinul zeilor; și simt cum mă Îmbată, apropiindu-mă de soare. Și-mi dau seama că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și să se ridice apoi mai drept și mai decis. Dacă n-ar simți nevoia să se apere astfel, ne-am mulțumi, poate, să-l comparăm cu un personaj de Rubens (iată un pictor care avea timp și nu se temea de apropierea morții, dovadă nudurile lui unde somptuozitatea cărnii nu mai lasă loc pentru emoții)... Îmi opresc privirea pe epava Înroșită de rugină și deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aduceau lui Pluton sacrificii numai pe Întuneric și numai victime negre; acestea erau transformate În Întregime În cenușă și preotul nu rezerva nimic pentru el; lumina iui Apolo cere să-i rezervi totul și să surîzi; surîsul de care mă tem și care, totodată, mă atrage, astfel Încît va trebui, probabil, mereu să mă dezic de el și să mă Întreb apoi dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot imita pe Ulise. Să ascult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de a aspira mirosul de iarbă Înflorită nu mă mai Împiedică să mă Îndoiesc de entuziasmul cu care Dionysos aleargă după bucurii imediate. Undeva În preajmă, sfinxul dă tîrcoale iarăși... Mă tem că nu voi avea niciodată Întreagă bogăția unei clipe, risipind-o cînd trebuie s-o apropiu de buze. Rostesc deci numele lui Dionysos cu regretul de a nu-mi fi de ajuns. Apolo și Dionysos reprezintă, fiecare, eșecul celuilalt, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aminte ce i-am răspuns sfinxului, el așază În centrul universului o statuie care se Însuflețește, ale cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii. SÎnt liber, ar putea să replice Pygmalion, pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri... (...La ce mi-ar folosi o statuie care ar rămîne piatră nesimțitoare, cînd buzele mele cer dragoste și mîinile mele tînjesc să atingă fericirea, cînd inima mea vrea să ia parte la taina lumii? Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
justificări. În amiaza care curge pe mine ca rășina caldă Îmi aud numai bătăile inimii lîngă respirația mării. De ce mi-aș aminti de surîsul sfinxului cînd eu Însumi am Început să surîd, dar fără dispreț și fără indiferență? Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa. Lipit de nisip, sînt ca Midas căruia Bacchus i-a satisfăcut dorința de a preface În aur
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În aur tot ce atingea pînă cînd a constatat că și alimentele se. transformau În aur; exasperat, l-a rugat pe Bacchus să-i ia darul Înapoi. Marea Îmi dă senzația că tot ce ating se preface În lumină. Mă tem de elini, chiar cînd ne fac daruri, ar trebui să spun și eu vorbele lui Laocoon. Dar nu le spun... Nimic mai normal pe acest nisip dogoritor de care trupul se lipește liber decît să spui: iată un adevăr greu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura dulceagă sub muzica veselă a flautelor care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
le-ar trebui sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumina ce i-a Încălzit sufletul mai devreme. El merge cu o iluzie În spate. Nu memoria Îl copleșește și Îi atîrnă ca un imens mormînt de picioare, trăgîndu-l Înapoi, ci gîndul că amintirile sale nu sînt adevărate. Orfeu se teme că ceea ce „a fost” „n-a fost niciodată” și că, de fapt, În spatele său se cască un abis și nimic altceva; are groaza neantului nu În fața pașilor săi, ci În urma sa; iar destinul său e să transforme Într-adevăr orice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trebui să socotesc detașarea de orice emoție o formă necesară de modestie și de adevăr. Dar nici un adevăr nu mă răscolește dacă nu-l Înțeleg și cu inima. Nu vreau să ascund că mă refer la moarte tocmai pentru că mă tem de ea, după cum dragostea Îmi Îngăduie să mă uit la lucruri cum simt că mă voi uita la mare În ultima zi. Și dacă m-aș sui, cînd va răsări soarele, pe dîmbul din capătul golfului, acolo unde o stîncă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]