KorAP: Find »[drukola/base=autonomie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...721 722 723 ...761 >

19,017 matches

Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615

pe un teren comun? Testul „patului de moarte” este cel mai bun arbitru pentru a decide care dintre cele două definiții ale libertății este mai aproape de realitate. Să comparăm o persoană care și-a petrecut viața strângând posesiuni și urmărind autonomia, cu una care și-a petrecut-o explorând relații În căutarea intimității. Care dintre aceștia se poate spune că a exploatat Întregul potențial al ființei sale, devenind astfel mai liber? Comerțul de rețea are consecințe care se extind dincolo de modelul

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
lor crește din ce În ce mai mult14. CID-urile ar putea deveni modelul dominant de locuință la jumătatea secolului. Noi, americanii, am ajuns, În numai două secole, să ne confruntăm cu o contradicție care stă În Însuși centrul visului american. Am căutat atât autonomia, cât și mobilitatea și credem că cele două se Întăresc una pe alta. În prezent, milioane de americani au transformat porțiuni mari din spațiul public În comunități private, negând altor milioane de americani accesul la (și dreptul la tranzit prin

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
putere de manevră În interiorul națiunilor lor. Acum, subculturile locale, legate de regiuni geografice specifice, pot adeseori să ocolească constrângerea statului-națiune și să stabilească legături politice, comerciale și sociale la nivelul Uniunea Europeană, obținând astfel un grad mai sporit de independență și autonomie, decât cel pe care Îl aveau sub domnia statului-națiune. Arhitecții Uniunea Europeană au Început să sesizeze un aliat potențial printre grupurile culturale și au deschis canale politice directe cu subculturile locale ca o modalitate de a diminua influența statului-națiune. Antonio Ruberti

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
Ruperti, „În majoritatea situațiilor diversitatea europeană reprezintă un atu”12. Grupările pentru drepturi și cele etnice se suprapun adeseori și au agende comune. De exemplu, organizațiile pentru drepturi umane universale sprijină lupta poporului tibetan pentru a-și menține identitatea și autonomia În fața invaziei politice și represiunii chineze, care amenință Însăși existența sa. Dar, Într-un număr egal de situații, grupurile pentru drepturi și cele etnice sunt În conflict unele cu altele. Aceasta deoarece primele reprezintă interesele globale ale indivizilor liberi, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
crea o nouă sferă politică planetară conectând direct indivizii și natura la acorduri și convenții globale. OSC care reprezintă subculturile locale erodează suveranitatea națională din cealaltă direcție. Ele sunt În mod continuu În căutarea de noi modalități de a obține autonomie regională și locală sporită și o voce mai independentă În luarea deciziilor care afectează comunitățile lor. Statele-națiune simt că obiectivele OSC, atât cele din domeniul drepturilor, cât și cele orientate spre subculturi, le amenință uneori suveranitatea și hegemonia și, prin

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
pare puțin contradictoriu, chiar este. Uniunea Europeană este prinsă Între vechea politică a teritoriului cu hotare bine definite și noua politică a spațiului global. Încearcă să Împace noile realități politice și comerciale globale cu constrângerile impuse de membrii săi, a căror autonomie și legitimitate sunt legate de teritorialitate. Nu este de mirare că Jacques Delors, fostul președinte al Comisiei europene, s-a referit la Uniunea Europeană ca la „un obiect politic neidentificat”68. Confuzia Uniunii Europene cu privire la noțiunea de geografie În era diasporelor

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
dialogul continuu Între părți pentru a promova viziunea conștiinței planetare. Vechea viziune iluministă și noul vis european reflectă două concepții foarte diferite despre libertate. Așa cum am menționat În capitolele anterioare, În vechiul vis libertatea era definită În mod negativ ca autonomie. A fi liber Însemnă să nu depinzi de alții. Pentru a fi auto-suficient era nevoie de o cantitate suficientă de proprietate. Prin intermendiul proprietății, te puteai bucura de exclusivitate și erai ferit de amestecul celorlalți. Nu este surprinzător că lupta

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
să-și Împlinească ambițiile. Pentru a fi inclusă, o persoană are nevoie de acces. Cu acces sporit, poate intra În mai multe relații și se poate bucura de mai multă libertate. Dacă drepturile de proprietate sunt esențiale pentru a obține autonomia, drepturile universale ale omului joacă un rol fundamental În obținerea includerii. Drepturile omului fac trimitere În primul rând la includere, referindu-se la drepturile femeilor, minoritățior, grupurilor culturale, persoanelor cu disabilități, copiilor și a celorlalte ființe vii, pentru ca interesele tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
diferite de a trata cu adversarii. Soluția americană combină paternalismul de modă veche cu mâna-forte. Ne răsplătim prietenii și ne pedepsim inamicii. Pentru a Înțelege cu adevărat rădăcinile politicii externe americane, europenii trebuie să aprecieze obsesia generală a americanilor În privința autonomiei. Pentru țara noastră, mărginită de două mari oceane, libertatea a Însemnat autonomie Într-o lume dușmănoasă și puțin predictibilă. A nu fi dependent de (și Îndatorat către) alții, ci, mai degrabă, autosuficiența a fost laitmotivul politicii externe și de securitate

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
veche cu mâna-forte. Ne răsplătim prietenii și ne pedepsim inamicii. Pentru a Înțelege cu adevărat rădăcinile politicii externe americane, europenii trebuie să aprecieze obsesia generală a americanilor În privința autonomiei. Pentru țara noastră, mărginită de două mari oceane, libertatea a Însemnat autonomie Într-o lume dușmănoasă și puțin predictibilă. A nu fi dependent de (și Îndatorat către) alții, ci, mai degrabă, autosuficiența a fost laitmotivul politicii externe și de securitate americane Încă din primele zile ale tinerei republici. Politica externă americană, Înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
bine servite - chiar subminate - de participarea guvernului În tratate globale multilaterale, alianțe și angajamente care ne legau de voința altora, ale căror interese nu rezonau Întotdeauna cu ale noastre. Conservatorii favorizau o reîntoarcere la vechea politica externă americană bazată pe autonomie și sprijinită pe forța militară. Ei argumentau că ne-a servit bine În protejarea intereselor noastre vitale În emisfera americană În secolele al XIX-lea și XX și ar putea să ne servească din nou pe scara globală datorită superiorității

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
loc sigur de trai. Fiecare nuvelă și film american western glorifică această poveste. Aceasta este ideea despre noi Înșine: oameni simpli, buni la suflet, care ne opunem răului și luptăm pentru dreptul fiecărei persoane de a fi liberă - definit ca autonomie și independență. De ce am urma o politica externă care să difere de concepția de bază despre noi Înșine? Chiar Înainte de atacurile teroriste de la turnurile WTC și Pentagon, Administrația George W. Bush Începuse să Îndrepte politica externă americană Înapoi către mai

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
state care formează Uniunea Europeană. Aceste țări s-au eliberat Într-o măsură din ce În ce mai mare de moștenirea istorică a suveranității statului-națiune În favoarea acțiunii concertate, În acord cu legile internaționale, la care au subscris. Visul european este unul al includerii, nu al autonomiei. Europenii Încearcă să trăiască Într-o lume guvernată de consens. Politica go it alone a Statelor Unite ale Americii este un blestem pentru ei deoarece amenință să anuleze toți pașii, dureroși de mici, pe care i-au făcut pentru a-și uni interesele

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
intervenție externă. Nu ne convine nici atunci când propriul guvern ne spune ce putem și ce nu putem să facem. De ce ar fi mai dispuși americanii să permită unei puteri străine să le dicteze comportamentul? Sentimentul nostru de autosuficiență și de autonomie este profund, ajungându-ne până În măduva oaselor. Însăși ideea de a fi constrânși de voința altora se opune spiritului american. Limitele nu sunt punctul nostru forte. De fapt, lipsa de constrângere, caracterul deschis al modului de viață american, sunt cele

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
În anul 1999. El le-a spus parlamentarilor că Comandamentul European „nu poate exista cu adevărat până când nu va avea capacitatea autonomă de a acționa În domeniul apărării”79. Britanicii totuși au fost Îngrijorați că o Încercare de a obține autonomie militară europeană ar submina NATO și l-ar deranja pe aliatul american. Angajamentul britanic față de Uniunea Europeană a fost Întotdeauna mai precaut decât cel al altor țări UE. Prinsă Între o relație specială cu Statele Unite ale Americii și vechile legături cu

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
patentelor pentru a răsplăti dibăcia inventatorilor americani. El a sperat că aceste legi vor Încuraja democratizarea spiritului inovator. Acest lucru s-a și Întâmplat. În timp ce americanii au adoptat visul iluminist european al progresului material, al urmăririi interesului personal și al autonomiei individuale, urmându-l În forma lui cea mai pură, atașamentul european era mai mult experimental, asemenea noținunii iluministe de știință și tehnică. Britanicii se aseamănă cel mai mult cu americanii din punctul de vedere al credinței neclintite În urmărirea științei

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
mult mai dezvoltată În Europa. Aceasta se datorează, În parte, faptului că europenii nu au acceptat complet niciodată noțiunea iluministă a individului autonom, cu totul responsabil pentru soarta sa. Europenii au continuat să mențină un echilibru - uneori puțin precar - Între autonomia individuală și responsabilitatea colectivă pentru asumarea riscurilor. Este moștenirea doctrinei catolice, aranjamentelor feudale și a orașelor fortificate. Chiar Reforma Protestantă, cu centrarea ei aproape obsesivă pe individ, nu i-a putut separa pe europeni de o afiliație comunală mai veche

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
și dificil de măsurat. Vechile metode de a determina riscurile, datorită caracterului lor reducționist, mecanistic și liniar, nu pot lua În considerație subtilitățile relațiilor din natură, care sunt dificil de cuantificat și puțin predictibile. Deoarece americanii pun mare preț pe autonomie, sunt cu mult mai puțin inclinați să sesizeze legăturile dintre lucruri. Au tendința să privească lumea ca pe un grup de containere, fiecare izolat de Întreg și capabil să funcționeze autonom. Legăturile, pentru americani, se relaționează cu noțiunile de dependență

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
obiecte, noua știință o privește ca pe un ansamblu de relații. Vechea știința era angajată să facă natura productivă, cea nouă să o facă sustenabilă. Vechea știința căuta dominația naturii, cea nouă - parteneriatul cu natura. Vechea știință pune preț pe autonomie față de natură, cea nouă - pe reparticipare cu natura. Noua știință ne conduce de la o viziune colonială a naturii - asemenea unui inamic care trebuie jefuit și Înrobit, la o nouă viziune, pentru care natura este o comunitate care trebuie Îngrijită. Dreptul

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
doriți, insule de ordine artificială, impenetrabile de către natură. Agricultura organică este organizată pe un set total diferit de principii. Ideea este să se folosească o varietate de practici agricole pentru a reintegra producția fermelor În mediul local. Țelul nu este autonomia, ci, mai degrabă, implantarea. Pentru a realiza acest lucru, fermierii folosesc o abordare sistemică a agriculturii bazată pe stabilirea de relații simbiotice și care se Întăresc reciproc Între recolte, insecte, păsări, microorganisme și sol. Fermele organice Înlocuiesc Îngrășămintele petrochimice cu

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
personal. Într-adevăr, În limba chineză, ne reamintește Nisbett, „nu există un cuvânt pentru individualism. Cel mai apropiat este cuvântul pentru egoism”17. Imaginați-vă mintea asiatică Încercând să Înțeleagă esența visului american, care pune accent pe individualitate, progres personal, autonomie și exclusivitate. Nisbett rezumă diferența dintre modul de a gândi asiatic și cel vestic astfel: Estasiaticii trăiesc Într-o lume interdependentă În care eul este partea unui Întreg mai mare; occidentalii trăiesc Într-o lume În care eul este un

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
călătorie comună și, În același timp, să poată permite fiecărei persoane și fiecărui grup să-și urmeze propria cale. Filosoful britanic Owen Barfield a meditat asupra acestei chestiuni. Ideile sale ajută la formarea unei noi sinteze Între noțiunea americană de autonomie și inițiativă individuală și cea asiatică de consens colectiv și gândire contextuală. Această sinteză ar putea oferi un context istoric potrivit pentru promovarea conștiinței globale și adoptarea noului vis european În Întreaga lume. Barfield vede istoria ca pe o dezvoltare

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
oliță, al orarelor și al altor constrângeri externe. Copilul compensează sentimentele de pierdere, anxietatea și lipsa de putere pe care le simte, sublimând trăirile fizice și substituind instinctul vital cu „instinctul morții”. El neagă separarea originară detașându-se și căutând autonomia. Încearcă să controleze evenimentele, să-și domine mediul Înconjurător și să-și afirme individualitatea proprie. Fiecare părinte cunoaște „teribila vârstă de doi ani” când copilul Începe să se afirme și să pretindă un sens al autonomiei sale În lume. Instinctul

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
detașându-se și căutând autonomia. Încearcă să controleze evenimentele, să-și domine mediul Înconjurător și să-și afirme individualitatea proprie. Fiecare părinte cunoaște „teribila vârstă de doi ani” când copilul Începe să se afirme și să pretindă un sens al autonomiei sale În lume. Instinctul morții continuă să Însoțească fiecare copil prin adolescență și maturitate. Oamenii se Înconjoară cu substitute În Încercarea de a recapta sentimentul unității oceanice pe care l-au avut În pruncie. Freud a crezut că povestea lui

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
În efortul de a ne extinde ființa noastră individuală În lume. știința iluministă, relațiile de piață și guvernarea statului-națiune, toate lucrează pentru a crea iluzia individului autonom, independent față de lumea naturală. Din ce În ce mai mult ne trăim viețile Într-un cocon de autonomie tehnologică și economică. Nu mai suntem Înconjurați de natura vie, ci, mai degrabă, de obiecte moarte. Tragedia constă În faptul că am crezut că, devenind din ce În ce mai autonomi și independenți de natură, ne vom putea asigura mai bine securitatea și ne

[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]