19,534 matches
-
cu structurile Marelui Stat Major, fie desființate. La aceeași dată, Generalul Constantin Prezan și-a prezentat demisia din armată, fiind pensionat a doua oară. Plecarea lui Prezan a fost mai degrabă una forțată, după cum arăta unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, generalul Ion Antonescu: „"Amărât și scârbit generalul și-a dat demisia, care i-a fost primită cu iuțeala cu care se primește aceea a unui rău rândaș. Ca ultimă și supremă recompensă, ministrul de război i-a trimis
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
1930, care a depus jurământul noului rege, Carol al II-lea. Președinte al Consiliului de Miniștri - "septembrie 1940" Constantin Prezan avea să refuze încă o dată, în septembrie 1940, să devină prim-ministru, chiar dacă această propunere venea de la cel mai apropiat colaborator al său, ajuns acum conducător al statului, generalul Ion Antonescu; acest refuz avea să ducă la o răcire a relațiilor dintre cei doi. După cum arată în memoriile sale generalul Constantin Pantazi, ministru de război în guvernul Antonescu, „"relațiile între bătrânul
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
de cei doi amorezi."<br> "- A influențat această legătură amoroasă cariera militară a lui Ion Antonescu?"<br> "- Câtuși de puțin! Am putea spune că dimpotrivă. Prezan nu a ținut seama de cancanurile lumii, l-a prețuit enorm pe tânărul său colaborator, despre care se spunea că trăiește cu soția sa, i-a încredințat misiunile cele mai importante, dar la grade l-a avansat cu încetinitorul. Poate tocmai pentru a nu se bârfi că a fost înaintat în grad la intervențiile amantei
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Sala Teatru³ (Teatru la Cub), Sala Pod Pogor Fiul, Sala Studio "Teofil Vâlcu" și Sala Uzina cu Teatru. Trupa este alcătuită din 36 de actori, 2 regizori și 2 scenografi alături de compartimentele manageriale, administrative și tehnice, și de alți numeroși colaboratori și invitați pe proiect teatral. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), lor adaugându-li-se reluările spectacolelor de succes. Repertoriul, alcătuit pe baza valorii artistice a textelor propuse, pe baza criteriilor de utilizare a trupei, în urma ofertelor regizorale și a testelor
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași () [Corola-website/Science/299858_a_301187]
-
cunoștințe, de nerăbdare. Emotiv și sincer, simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat uneori ca un apostol sau profet prin gura căruia a grăit Duhul Sfânt cum n-a mai făcut-o de la Sf. Ap. Pavel încoace (Joule. Kostlin), alte ori ca
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
de ani, scriitorul se poate exprima cu talent și lejeritate, într-o formă ușor de publicat în presă. Povestirile apar prima oară în "La Revue du Mois", revista literară și artistică a lui Géry Legrand, cu care Zola a fost colaborator la presa din Lille. Volumul, tipărit de editorul Pierre-Jules Hetzel, a apărut în o mie cinci sute de exemplare în noiembrie 1864. Câștigând mai degrabă respect de sine decât avantaje materiale, Zola reușește totuși să își joace bine cartea relațiilor
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
comportat ca un suveran absolut. Purta diadema solară, purpură și veșimente bogate ca după obiceiul regilor orientali, s-a autointitulat "Dominus et Deus". A guvernat fără senat care a pierdut și dreptul de a bate monedă de aramă alegându-și colaboratorii dintre cavaleri. Personalitate inteligentă și energică, Aurelian întărește autoritatea imperială și întreprinde o serie de reforme administrative și economice vizând consolidarea statului în vederea depășirii crizei din secolul al III-lea. Cultul zeului soare, "sol invictus", este ridicat la rangul de
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
ierarhiei care nu sunt unite într-un mod vertical pot fi unite între ele într-un mod "orizontal" printr-o cale care merge în sus până la primul superior comun și apoi înapoi în jos. Acest concept este ilustrat de către doi colaboratori, unde nici unul nu este șeful celuilalt, însă ambii au un superior în comun pe un rang mai înalt.
Ierarhie () [Corola-website/Science/299897_a_301226]
-
În același an, la Congresul al-V-lea al partidului, ținut în URSS, la Gorikovo, este ales în Comitetul Central. La acel moment, secretar general al partidului era Alexander Ștefanski. În 1932 intră în polemică cu grupul "Criterion", el împreună cu colaboratorul lui, Belu Zilber, apărând o viziune stalinistă a lui Vladimir Lenin în fața convingerilor unor scriitori adepți ai dreptei, Mircea Vulcănescu și Mihail Polihroniade. Pătrășcanu a continuat să reprezinte PCdR la Comintern în 1933 și în 1934, după care a rămas
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
populare ale Europei de Est și spunea că România are un „caracter birocratic și militarist”. Spre sfârșitul anilor '40, se descoperă opoziția lui Pătrășcanu față de politicile staliniste. El este de asemenea suspectat pentru abordarea sa intelectuală a socialismului. Gheorghe Apostol, colaborator al lui Gheorghiu-Dej, avea să declare despre Pătrășcanu: În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele " Înainte de a fi comunist, sunt român". Aceste cuvinte nu vor fi convenind colegilor de partid, care
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanșarea bolii SIDA. SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) este cauzat de virusul imunodeficienței umane (HIV), un retrovirus din familia lentivirusurilor, familie rămasă necunoscută până în anul 1983. În acel an, cercetătoarea franceză Barré-Sinoussi și colaboratori ai acesteia izolează de la pacienții cu adenopatie (creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici din zonele axilare, inghinale, cervicale), un virus pe care îl denumesc "virus asociat limfadenopatiei" (LAV - Lymphadenopathy Associated Virus). Tot în acel an, în S.U.A., Gallo și colaboratori
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
colaboratori ai acesteia izolează de la pacienții cu adenopatie (creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici din zonele axilare, inghinale, cervicale), un virus pe care îl denumesc "virus asociat limfadenopatiei" (LAV - Lymphadenopathy Associated Virus). Tot în acel an, în S.U.A., Gallo și colaboratori ai săi izolează un virus pe care îl denumesc HTLV-III (Human T-cell Lymphotropic Virus type III). LAV și HTLV se dovedesc în final ca fiind același tip de virus, virus care primește numele de HIV. Începând de la acea dată s-
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
infectând milioane de persoane. Rezultatul infectării cu HIV este distrugerea sistemului imunitar, iar din această cauză toate persoanele infectate sunt predispuse la infecții ocazionale și complicații neoplazice. Retrovirusurile sunt incapabile să se reproducă în afara celulelor cu ADN. Luc Montagnier și colaboratorii săi descoperă în Africa de Vest un al doilea virus generator de SIDA, pe care îl denumesc LAV-II. Din aceeași zonă, se izolează de către cercetătorii americani un virus HTLV-IV, care se dovedește a fi identic cu LAV-II. Acum virusul LAV-II/HTLV-IV este
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
arhitecți americani, firmă ce a devenit în timp una dintre cele mai bine cunoscute și respectate firme în domeniu. Printre altele, stilul promovat de TAC, dar și de Gropius însuși, a fost adeseori numit The New Bauhaus. Printre arhitecții și colaboratorii săi inițiali se numără și Norman C. Fletcher, Jean B. Fletcher, John C. Harkness, Sarah P. Harkness, Robert S. MacMillan, Louis A. MacMillen și Benjamin C. Thompson, toți deveniți ulterior nume cunoscute în arhitectura americană și de pretutindeni. Walter Gropius
Walter Gropius () [Corola-website/Science/299958_a_301287]
-
și, astfel, George Guțiu a fost promovat economist și avansat mai târziu economist principal, calitate din care a fost pensionat în anul 1986, la împlinirea vârstei de 62 de ani, de la aceeași întreprindere. În activitatea bisericească s-a remarcat în calitate de colaborator al mitropolitului Alexandru Todea, lucrând un timp în calitate de vicar general arhidiecezan. La data de 3 martie 1990 preotul George Guțiu a fost numit de către papa Ioan Paul al II-lea în funcția de episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, iar la
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
12 august) trece în revistă perioada anilor 70, cu filmările de la televiziune. Au fost intervievați: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Costin Petrescu, Ovidiu Lipan-Țăndărică, textierul Șerban Foarță, ziariștii Petru Umanschi, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, George Stanca și Daniela Caraman-Fotea, actorul - colaborator Florian Pittiș, cercetătorul Andrei Oișteanu, operatorul și DJ-ul Adrian Valentir. Tot în 2002 casa de discuri EMI Electrola scoate pe piață un disc-pirat intitulat „Music Heritage”. Acesta cuprinde piese de pe CD-urile Vremuri, anii 60... (1998) și Mugur de
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
mult mai palidă a liniei trasate de "Vremea". Noul proiect are o viață de aproape un an, marcată de eșecuri. Mihail Dostoievski moare în 1864. La fel și soția lui Feodor Dostoievski, Maria Dmitrievna, și Apollon Grigoriev, cel mai cunoscut colaborator al ziarului. Îndurerat și împovărat de datorii, scriitorul nu își găsește forța necesară pentru a salva "Epoca" de la faliment. La fel ca mulți alți intelectuali ruși ai epocii, Dostoievski încearcă să definească identitatea poporului rus prin intermediul călătoriilor în Europa. La
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
unui scriitor". Următoarele cincisprezece articole sunt detalii autobiografice, polemici cu alți scriitori (precum Leskov și Nekrasov), opinii estetice despre pictură și teatru, comentarii politice sau chiar lucrări de ficțiune (povestirea "Bobok"). Tot în acești ani, scriitorul reia legătura cu vechiul colaborator Nikolai Strahov și îi cunoaște pe frații Vsevolod și Vladimir Soloviov sau pe Constantin Pobedonosțev, instructorul personal al țareviciului Alexandru. Pobedonosțev, care va deveni mai târziu ober-procurorul Sfântului Sinod, influențează mult traseul politic al lui Dostoievski spre conservatorism. Între 1873
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
sa față de noul prim-ministru, împiedicând completarea noului cabinet. Toate personalitățile politice ale momentului au acceptat voința reginei, nevrând să intre în disgrațiile acesteia. Astfel, lordul Melbourne a fost numit în funcția de prim ministru, iar Peel a devenit doar colaborator al cabinetului nou format. Lordul Melbourne, care deține funcția de prim-ministru, o "instruiește" în tot ce înseamnă educația politică și sarcinile ei. Coroana trebuie să aibă moștenitori, deci trebuie să se mărite. Energică și destul de autoritară, Victoria își dovedește
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
sovietici. El a afirmat în cursul negocierilor că, dacă Moscova nu oferă ajutorul militar cerut, trebuie să se întoarcă în Egipt și să spună concetățenilor săi că URSS-ul i-a abandonat, după care ar trebui să demisoneze în favoarea unui colaborator capabil să negocieze cu americanii. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, americanii ar fi devenit puterea dominantă în regiune, o situație pe care sovieticii nu o puteau accepta. Unul dintre obiectivele nedeclarate ale Egiptului în timpul războiului de uzură a fost
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
Mitropoliei Clujului. Instalarea sa în funcție a avut loc în data de 25 martie 2011 în prezența unui sobor de ierarhi ai BOR și a unui numeros public din aparatul de stat. În anul 2007 a fost deconspirat ca fost colaborator al Securității, cunoscut cu numele de cod "Ionică". Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități a stabilit în ședința sa din 13 septembrie 2007 faptul că Andrei Andreicuț a făcut poliție politică. În data de 9 octombrie 2007 plenul CNSAS
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
CNSAS, a reiterat pentru agenția Mediafax că acesta semnase angajamentul în anul 1983 ca urmare a unui șantaj, sub amenințarea întocmirii unui dosar penal pentru dare de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o carieră în Securitate. Andrei Andreicuț a declarat într-o conferință că a semnat angajamentul cu Securitatea sub amenințarea cu închisoarea și a vorbit despre perioada în care ar fi fost urmărit de
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
1934. Nicolae Malaxa s-a îngrijit și de problemele sociale ale muncitorilor, asigurându-le salarii mai mari decât în alte uzine, asistență socială și medicală, echipamente de lucru și masă la cantină. La construcția uzinelor Malaxa, l-a luat drept colaborator pe arhitectul Horia Creangă, astfel uzinele construite după indicațiile lui Malaxa reprezintă o contribuție importantă la aplicarea arhitecturii moderne în domeniul construcțiilor industriale. În anul 1945, a fost fabricat la Reșița un automobil românesc cu numele de Malaxa, de către fabricile
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
trecutului său politic (fiind acuzat că a colaborat cu Garda de Fier), autoritățile americane au încercat să-l expulzeze, însă fără succes. Nicolae Malaxa a decedat în anul 1965, în New Jersey (S.U.A.). Malaxa a fost caracterizat de un fost colaborator astfel: ""A fost omul și inginerul care a avut cutezanța, priceperea și simțirea patriotică să demonstreze lumii vocația industrială a românilor pe care străinii îi considerau sau îi vedeau a fi numai plugari și păstori"". Fiica lui Nicolae Malaxa, Irina
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
Confiscări de patrimoniu privat au avut de altfel loc nu numai în țările conduse de regimuri pe model sovietic, ci și în Occident acolo unde populațiile și adminstrația postbelică i-au perceput pe deținătorii de capital ca fiind "dușmani", "străini", "colaboratori cu regimurile de ocupație" sau doar "profitori de război"; în Franța este de exemplu bine cunoscut cazul naționalizării-confiscării a companiei Renault; confiscarea sediului companiei I.G.Farben de către armata americană de ocupație și de către statul german post-nazist (care o va transforma
Legea naționalizării () [Corola-website/Science/299403_a_300732]