18,288 matches
-
Primăvară / Chun Mei, Abundența, Laur, Șarpele din Iarbă / Lu Hua, Iubirea Lunii, Aroma, Argint /Wu Lanling Xiaoxiao Sheng / Cărturarul Mucalit de pe Măgura cu Magnolii, Lotus de Aur, Vaza și Prunișor de Primăvară / Jin Ping Mei Identitatea autorului primului mare roman inspirat din viața cotidiană, frescă a epocii dinastiei Ming, capodoperă a literaturii clasice chineze Lanling Xiaoxiao Sheng, în traducere metaforică, Cărturarul Mucalit de pe Măgura cu Magnolii, este neclară. Cercetătorii au presusupus că în spatele acestui pseudonim se află mai mulți scriitori, printre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dar și-a câștigat faima prin romanul Manon Lescaut, publicat în anul 1731, încadrat de critici în curentul preromantic. Este un roman sentimental ce prezintă destinul unui tânăr nobil care-și ruinează viața și averea pentru o curtezană ce a inspirat două opere muzicale celebre ce aparțin compozitorilor Jules Massenet și Giacomo Puccini. Prizonierul unei iubiri fatale este cavalerul des Grieux pe care autorul l-a cunoscut în portul Le Havre unde douăsprezece femei, legate câte șase, printre care și iubita
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
maestru de scrimă din Viena, la Curtea de Habsburg. Din instinct a acceptat să-i pozeze lui Manet, dar a impus o relație strict profesională. A aflat că Manet, respectat de cei asemenea lui, când descoperă o femeie care-l inspiră, se îndrăgostește de ea, cea în carne și oase, dar și de cea din tablou. Cu Manet a fost sinceră, i-a spus că este dintr-un sat din Alsacia, că mama i-a murit la naștere, că nu-și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost încununată de primirea Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1921. Cartea ce creează atmosfera alexandrină din primele secole ale creștinătății, Thaïs, publicată în 1899, a fost foarte bine primită, ca și alte cărți ale scriitorului francez. L-a inspirat pe Louis Galeet s-o dramatizeze și pe Jules Massenet să compună o operă ce s-a bucurat de mare succes. Un părinte iezuit a ripostat în presă pentru inadvertențele istorice. Documentat cu minuțiozitate din Viețile Părinților din Deșerturi, cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
O închiria negustorilor bogați la ospețe. Frumoasă și seducătoare, Thais ținea companie oamenilor bogați. Cu timpul a intrat într-o trupă de actori și apariția ei pe scenă a fost un triumf. Frumusețea și puterea ei de seducție i-au inspirat pe poeți care i-au dedicat volume de versuri. Thaïs devenise cea mai cunoscută comediană și una dintre cele mai râvnite femei. Fiind și în compania filosofilor, a citit cărți de filosofie pe care însă nu le înțelegea. După ce și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
presupunea costuri mari pe care nu și le permitea oricine. Frumoasă, inteligentă și cultă, în salonul ei se întâlneau, alături de oameni bogați, literați, filosofi și artiști plastici. În compania Fiammetei se aflau și poeți ca Pietro Aretino, autorul unor poezii inspirate din viața curtezanelor, sonete, considerate de unii vulgare, artiști ca Giulio Romano ce a ilustrat versurile lui Aretino prin gravuri, etichetate ca fiind vulgare, pornografice, și a căror circulație a generat scandal, pictorul Tizian. Celebrul pictor a fost inspirat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
poezii inspirate din viața curtezanelor, sonete, considerate de unii vulgare, artiști ca Giulio Romano ce a ilustrat versurile lui Aretino prin gravuri, etichetate ca fiind vulgare, pornografice, și a căror circulație a generat scandal, pictorul Tizian. Celebrul pictor a fost inspirat de frumusețea unei curtezane (Angela del Moro) și a realizat frumosul tablou Venus din Urbino, expus în muzeul Uffizi din Florența. Deși știa că nu trebuie să se îndrăgostească de vreun client, Fiammeta a făcut, ceea ce în lumea lor se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată scriitorului columbian de lectura lucrării lui Yasunari Kawabata, Casa frumoaselor adormite, și este o meditație melancolică, subtilă asupra iubirii. La 90 de ani, la apusul vieții, un jurnalist, alter ego-ul autorului, și-a oferit în dar o noapte de dragoste
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
operă, s-a dedicat scrisului și a devenit celebru cu lucrările: Negru cu mintea albă, Al patrulea perete, Visul leului, Lumea, Capitulare. Pentru romanul În ochii Luciei, publicat în anul 2003, a primit Premiul pentru Literatură "Libris". Autorul s-a inspirat dintr-o povestire a lui Giacomo Casanova care a călătorit, sub numele Seingalt, în Olanda, unde și-a găsit prima lui mare iubire într-un bordel din Amsterdam. Lucia / Galathée de Pompignac este o tânără cu o experiență de viață
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
căci, introducând cultul eroului, teatrul favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
duce la furie, la violență, la mânie, la durere și la alte o sută de patimi asemănătoare, care sunt incompatibile cu îndatoririle religiei noastre. Vreau chiar ca o persoană să asiste la spectacole cu gravitatea și modestia pe care le inspiră în mod obișnuit o demnitate onorabilă sau o vârstă avansată sau o fire fericită; totuși, este foarte greu ca sufletul să nu resimtă atunci vreo neliniște, vreo pasiune secretă. Nu poți asista la aceste divertismente fără nicio afecțiune; și nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
săi care, din dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase voluptăți" care invada publicul. Genul acesta de spectacol îi inspira, în realitate, dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor sale, l-au dus cu o blândă violență până la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să existe nimic irațional în fapte; sau dacă este cazul, să fie în afara tragediei, ca în Oedip a lui Sofocle". (cap. 15)18 Aristotel nu admite elementele iraționale decât dacă sunt conținute deja în istoria preexistentă din care se inspiră scriitorul. "Subiectele nu trebuie să se compună din părți iraționale, și chiar, în măsura posibilului, ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii povestite de exemplu faptul că Oedip nu știe cum a murit Laius
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
necesarului pare singura susceptibilă să câștige adeziunea publicului. Pe lângă asta, eficacitatea efectului de surpriză (thaumaston) este de netăgăduit. Evenimentul care se produce "împotriva oricărei așteptări", creează, prin irupția unei iraționalități, o puternică emoție. "Reprezentația are drept obiect (...) niște evenimente care inspiră spaimă și milă, emoții deosebit de puternice când o înlănțuire cauzală de evenimente se produce împotriva oricărei așteptări; surpriza va fi atunci mai puternică decât dacă ele s-ar fi produs de la ele însele sau din întâmplare, pentru că noi găsim loviturile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
distanță creată, în celelalte piese ale sale, prin îndepărtarea în timp. Reacțiile spectatorilor nu s-au schimbat deloc astăzi. Ne amintim de scandalul stârnit în Franța de reprezentarea postumă a ultimei piese a lui Bernard-Marie Koltès, Roberto Zucco. Koltès se inspiră în ea dintr-un fapt divers care de-abia stârnise comentariile presei, omorurile perverse ale unui criminal fără Dumnezeu, Succo, căruia de-abia dacă-i schimbă numele. Piesa, creată în 1990 în Germania, este apoi interzisă în Franța, cu ocazia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să-și ucidă copiii în fața publicului, ca abominabilul Atreu să frigă în fața tuturor carne de om, să-l vedem pe Procneu transformându-se în pasăre sau pe Cadmus în șarpe. Tot ceea ce mi se arată de felul acesta nu-mi inspiră decât neîncredere și revoltă." Arta poetică nu aduce nicio nouă lămurire în materie de dramaturgie. Dacă Horațiu are ochii îndreptați exclusiv spre Grecia clasică și nu se interesează de teatrul timpului său, cauza o reprezintă faptul că teatrul latin nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o listă de subiecte ce nu sunt susceptibile să declanșeze emoții tragice de milă și teamă. Moartea celui rău, care merită să fie pedepsit pentru crimele sale oribile, cum este Goliath "dușman al lui Israel și al religiei noastre", nu inspiră nicio compasiune, ci mai degrabă "ușurare și mulțumire"; cea a celui drept, cum ar fi moartea lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care nu se produce, ca sacrificiul lui Avraam "în care această prefăcătorie de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale vieții sfântului, și tragedia clasică care, nealegând decât ultimele momente pentru a le sublinia caracterul exemplar, restrânge acțiunea și o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de mâna întâi, de care ne leagă simpatia. Nenorocirea unuia rău ne poate plăcea prin aversiunea pe care o resimțim pentru el, însă cum aceasta nu este decât o pedeapsă justă, ea nu ne face nicidecum milă și nu ne inspiră nicio teamă, cu atât mai mult cu cât noi nu suntem atât de răi ca el, pentru a fi capabili de crimele sale, și să ne fie teamă de un sfârșit atât de funest. Trebuie deci de găsit o cale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Racine sunt o dovadă în acest sens. Unii i-au reproșat că l-a reprezentat pe Nero "prea crud". Pentru a se justifica, Racine se ascunde după spusele lui Tacit, "cel mai mare pictor al Antichității", din care s-a inspirat pentru a-și crea personajul. El se mai justifică prin faptul că tratează aici mai mult despre o dramă privată decât despre o dramă politică. "Nero este aici în mediul său privat și în cadrul familiei sale, iar ei (docții) mă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acesta să nu fie în întregime odios. Marja sa de manevră era îngustă. Creând Fedra în 1677, Racine are sentimentul de a fi atins perfecțiunea în registrul pateticului. El își subliniază datoria față de Euripide, care în Hipolit încoronat i-a inspirat personajul eroinei sale. Ea are "toate calitățile cerute de Aristotel unui erou de tragedie și care sunt capabile să provoace compasiunea și teroarea. Fedra, într-adevăr, nu este nici de tot vinovată, nici de tot nevinovată", scrie el în Prefață
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
salută ca fiind părintele comediei moderne. Influența lui Lope de Vega asupra teatrului francez este imensă, atât asupra autorilor dramatici, cât și asupra teoreticienilor baroci, până ce se va impune Clasicismul. Teatrul său este un rezervor de situații din care se inspiră din abundență autori preclasici precum Alexandre Hardy, Boisrobert, Rotrou. Pe vremea când Clasicismul triumfa, Corneille și Molière se mai inspiră din intrigile sale. Corneille, în Don Sancho de Aragon, își amintește de El Palacio confuso, cum explică chiar el în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cât și asupra teoreticienilor baroci, până ce se va impune Clasicismul. Teatrul său este un rezervor de situații din care se inspiră din abundență autori preclasici precum Alexandre Hardy, Boisrobert, Rotrou. Pe vremea când Clasicismul triumfa, Corneille și Molière se mai inspiră din intrigile sale. Corneille, în Don Sancho de Aragon, își amintește de El Palacio confuso, cum explică chiar el în Examenul din 1660: Această piesă este complet inventată, dar nu este cu totul a mea. Ceea ce primul act are fastuos
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
special de legi; evenimentele se petrec aici și se înlănțuie altfel decât în lumea morală. Personajele acționează din alte motive decât cele care determină acțiunile oamenilor, vorbirea lor nu seamănă nicidecum cu aceea pe care interesul, pasiunea, adevărul situațiilor o inspiră; întreg sistemul tragediei moderne este un sistem de convenție și de fantezie care nu are niciun model în natură." Personajele tragice, regi, prinți, zei sau semizei, nu mai sunt în stare să-l emoționeze pe spectator. "De aceea, strălucirea rangului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]