18,262 matches
-
să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat de Galsworthy) încă mai nădăjduiește să-i fie pe plac cititorului. Forsyte Saga e o arhitectură perfectă de procedee convenționale, de la cronologia impecabilă la intrigă și personaje. Legea de căpătâi e logica. Călăuza lectorului e înțelegerea, care călătorește pasiv prin întâmplări, toate legate între ele și ridicate cu tâlc într-o piramidă încununată de un viitor la îndemână. Orizontul de așteptare al acestor romane e același de douăzeci de veacuri și mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noștri. Trecutul eroului se confundă cu trecutul literaturii, și e veșnic parodiat de prezent. Saltul secolului XX este trecerea de la ordinea cronologică (mod de ordonare a imaginarului, timp de cel puțin nouăsprezece secole) la acceptarea accidentalului ca regulă a realului. Logica are alte coordonate odată cu Einstein și Freud, inteligența umană se eliberează de pașii mărunți pe care-i făceau curentele literare anterioare, refuză micile revolte și începe să multiplice refuzul în progresie geometrică. După Fluxul conștiinței, a doua etapă a refuzului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
revin din coșul de gunoi, de pildă), banii (mai demult plătiți) revin celui care cere ca serviciul să-i fie făcut, vehicolele refac drumul înapoi la punctul de plecare, pacienții (eroul e medic) sunt readuși la viață din propriile cadavre. Logica e contrazisă cu încântare iar cronologia (pe care eul interior o păstrează pe când contemplă întoarcerea la începuturi) devine sursa multor efecte comice. Toate cele făcute se desfac lent sub ochii noștri, iar acea parte a eroului care e prinsă înăuntru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar are puterea de a gândi, e mereu uimit de ce se petrece, de întoarcerea drumului de la capătul la începutul lui. Ideea de început și sfârșit se aplică doar la eul fizic, cel mut. Eul interior, cel care gândește, are o logică total diferită de a noastră; el se naște într-un trup îmbătrânit și moare ca bebeluș revenit în pântecele mamei. Pentru eul interior, fără nume, nașterea înseamnă moarte, iar mama e călăul. Cititorul e nedumerit. Logica lui e greu pusă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care gândește, are o logică total diferită de a noastră; el se naște într-un trup îmbătrânit și moare ca bebeluș revenit în pântecele mamei. Pentru eul interior, fără nume, nașterea înseamnă moarte, iar mama e călăul. Cititorul e nedumerit. Logica lui e greu pusă la încercare. Pare uneori că, pentru a fi atât de consecvent în narațiune, autorul și-a filmat mai întâi scenariul și apoi l-a urmărit derulându-se invers, transcriind exact ce vede, fiecare incident, de la ultimul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar prezentul generează viitor, ne confruntăm cu concluzii hilare, care ar fi comice dacă n-ar avea conotații de o disperare tragică. Titlurile capitolelor nu capătă sens decât după ce terminăm cartea. Ele trebuiesc citite abia după ce ne-am familiarizat cu logica răsturnată a textului. What goes around comes around (Ce trece vine) vrea să spună că vârsta poate fi dată înapoi și cel în vârstă poate fi iar tânăr, viața poate contrazice firea lucrurilor: cu toate că avem de-a face doar cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-avem că a fost doctor SS în lagăre. Nu știm decât că e doctor, ginecolog pare-se, și abia mai târziu aflăm că tot așa a fost și în lagăre, unde a făcut experiențe pe evreice. Titlul capitolului respectă logică inversată a eroului: e doctor, deci în lagăre nu putea face altceva decât să dea viață (să reînvie femeile moarte, cum vedem pe imaginile derulate invers), deci tot ce face el vindecă. You do what you do best, not what
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să ucidă, dar Odilo nu are remușcări. Se simte martir fiindcă a lucrat în împrejurări cumplite, și-a sacrificat familia (a devenit impotent, nevasta a încetat să-l iubească, fiica i-a murit când era foarte mică). Titlul acesta urmează logica noastră obișnuită, reușind să ne convingă că, deși privim derularea inversă, am aflat adevăratul înțeles. Here is no why (Aici nu există de ce) evocă ideea că lagărele nu au nicio scuză. Nu există motiv pentru atrocitățile comise. Ni se arată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de afecțiune. Trupul doctorului criminal e epuizat. Sexul e pentru el un act mecanic. Lectorul e dezgustat de lipsa lui de sensibilitate. Retrospectiv, trecutul eroului (viitorul lui literar) e de înțeles odată ce-i aflăm viitorul (trecutul real). Regrupăm incidentele după logica proprie lecturii (derularea firească) și găsim explicația. Dar această explicație nu schimbă faptul că Amis a decis să scrie o carte care refuză iubirea ca temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dinainte de război, dar se încheie cu mânie și disperare. Ono formulează numai fraze cu subînțeles, specifice stilului subtil al lui Ishiguro. Amintirile par să se înșiruie firesc, fiecare episod e conturat în detaliu ca o stampă, dar înșiruirea are o logică ascunsă. Ono urmărește să-și justifice acțiunile, deși el știe foarte bine că nu are justificări fiindcă istoria l-a trădat. Suntem copleșiți de iritarea lui crescândă. Simțim că așteaptă să ne declarăm de partea lui, însă ne trezim stârniți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se împarte în mici fragmente impecabile, care pot părea minuscule, dar au o semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce ne împinge să facem drumul înapoi pe bâjbâite pentru a descoperi adevăratul tipar al ironiei este mânia finală, "iritarea" povestitorului, ca să folosim de fapt un eufemism pentru starea lui de spirit din final. Avem de-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii. Toate aceste versuri flecare se încheie cu rime ireproșabile, și niciun cuvânt nu pare folosit doar de dragul muzicalității. Există o logică perfectă în spatele fiecărei vorbe. Eliot merge până-ntr-acolo că rima, deși extrem de importantă în aceste poeme lipsite de zel inovator, pare întâmplătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu ne uimește în permanență inventivitatea lui Eliot de a născoci rime. Aflăm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului trecut. LV. Ești eminamente citabil, fiecare frază cere să fie ținută minte. Rațiunea îi e insuficientă celui care vrea să te înțeleagă. Lectorul trebuie să meargă dincolo de înțelegere. Îl înveți să lase logica și să redescopere lirismul. Cum te situezi față de Joyce și Woolf (care au înecat proza în poezie) pe de o parte, și T.S. Eliot (care și-a rezemat lirismul pe narațiune), pe de alta? PA. M-aș plasa mai degrabă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unei tradiții. În alte cazuri, cum ar fi Nicholas Hawksmoor, de care aminteai, ori Dan Leno, am căutat "prezentul trecutului", ca să zic așa, adică modul în care istoria Londrei se prelungește în prezent. Așa că, evident, alegerile mele au avut o logică, cum ziceai. Student: Există tipare existențiale repetabile în The Great Fire of London? PA: Da, sunt tipare, sunt ritmuri, sunt aglomerări de experiențe semnificative, teme legate de timp. În unele cărți am numit aceasta "imperativul topografic", prin care vreau să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vreme sunt citit. Student: Unii eroi ai Dvs, cum ar fi Nicholas Dyer, recurg la ocultism pentru a comunica cu trecutul, cu spiritul morților. E oare vorba de vreo influență literară, ori sunteți pasionat de cunoașterea de dincolo de rațiune, de logică? PA: Într-adevăr, cunoașterea de taină apare în multe dintre romanele mele. Nu mă prea preocupă acest subiect în viața reală. În scris, însă, se pare că e o obsesie... Nu știu cum să explic acest fapt. Mă gândesc că, dacă împărțim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
place să îmbogățesc textul cu nume sugestive din Scoția ori din alte literaturi. Dar proza mea (excepție făcând Logopandoncy) e în principal alcătuită din vorbe scurte și simple. LV. O altă trăsătură Desperado a romanelor tale este faptul că ignoră logica, își creează reguli narative proprii. Care e regula esențială a lumii tale imaginare? AG. Legea de bază a narațiunilor mele e să plasez ființe convingătoare în situații realiste sau mitice și să arăt cum se descurcă. Cred că mai toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Între empirism și asistența medicală științifică, se înscrie dorința omenirii de sănătate și efortul medicinei de a răspunde acestui deziderat. Cei mai mulți istorici ai medicinei, localizează începuturile ei în Grecia, în înflorirea Heladei. Sunt destui cercetători însă, care situează gândirea, înțelepciunea, logica medicală cu mult înaintea elenilor, afirmând că au fost medici și chiar un început de gândire medicală, cu multe mii de ani înainte de a fi apărut primul medic grec. în acest sens, Karl Gustav Carus, medicul lui Goethe, interpretează statuia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înțelepciune“. Această mărturie este excepțională, ca și concepția medicală dacică. Întâi, pentru că a lăsat-o Socrate prin Platon dar și prin faptul că Socrate a preluat-o pentru logica ei completă privind integritatea ființei umane și pentru atenția acordată psihicului în sănătatea omului. În acest temei putem afirma că afectarea psihicului poate condiționa sau determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează, pe lângă certitudinea științifică o deosebită originalitate conceptuală și metodologică. Multe concluzii s-au dovedit profetice asigurând durata operei sale. Cu Morgagni, Anatomia patologică intră în logica medicală a stabilirii stării de boală și de sănătate. Timpul a invalidat toate malițiozitățile la adresa operei sale, care desigur a stârnit și invidii. Un adversar al experimentelor: Georges Ernest Stahl (1660 - 1740) medic, fiziolog, chimist, filosof, profesor la Halle, medic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
liposolubile. între primele se înscriu cele din grupa B, primul descoperitor fiind Christian Ejkman (1858 - 1930) medic fiziolog olandez și deținător al Premiului Nobel (1929). El a observat că porumbeii de Java, mâncând orez decorticat se îmbolnăvesc. Deducția a fost logică: principiul vital este în învelișul boabelor (1897). A. Takaki observase deja (1882) că boala Beri-beri o au și cei care consumă graminee decorticate. Dar cercetătorul japonez n-a avut iluminația lui Ejkman, descoperitorul primei vitamine B. Precizarea o face biologul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Maloine din Paris ca și în cataloagele unificate ale aparițiilor anuale de carte în Franța. în plus, în 1941, S. M. Strong o prezintă în „Psychological Abstracts.“ 181 ștefan Odobleja publică mai târziu Psihologia consonantistă și cibernetica(1978) și Introducere în logica rezonanței (1984), cu o prefață de Constantin Noica. Se înființează la Lugano în Elveția, Academia de Cibernetică Generală „ștefan Odobleja“. Apare traducerea în limba română a capodoperei sale. Se formează centre consonantiste la Iași, Timișoara, Turnu Severin, Craiova, București, Cluj
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
instituțional. A doua activitate de bază este cea pedagogico - instituțională. Aceasta este reglementată de norme ce decurg din natura proceselor de predare - învățare, implicând raporturi specifice ale elevilor și profesorilor cu știința (devenită obiect al transmiterii și asimilării în școală). Logica acestei activități își are sursa în premise psihologice și pedagogice. Premisele psihologice constau în: particularitățile dezvoltării generale a elevilor de diferite vârste; caracteristicile proceselor de învățare la anumite vârste; resursele afectiv - emoționale implicate în învățare etc. Premisele de natură pedagogică
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
să domine activitatea pedagogică. Astfel rezultă o altă caracteristică a organizației școlare și anume prezența în mai mare măsură a aspectelor informale și expresive. Această manifestare este determinată atât de prezența elevilor, care au propria cultură, dar și faptului că logica pedagogică solicită din partea cadrelor didactice creativitate și imaginație în activitatea lor, dar și în comportament. Școala, mai mult decât alte organizații, oferă membrilor săi libertate de manifestare și prezintă flexibilitate față de atitudinile mai puțin conformiste. desigur, această libertate se manifestă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]