181,106 matches
-
1980 și a noilor mijloace de informare în masă (în , care se poate traduce aproximativ "media tehnică"). Proiectul central al lui Kittler urmărește „să dovedească științelor umane [...] mijloacele lor tehnologice "a priori"” (Hartmut Winkler), sau, după propriile sale cuvinte: „eliminarea umanului din științele umanistice”, un titlu pe care l-a dat unei lucrări pe care a publicat în 1980. Kittler constată o autonomie a tehnologiei și, prin urmare, nu este de acord cu abordarea mass-mediei ca "extensii a omului" de către Marshall
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
dat unei lucrări pe care a publicat în 1980. Kittler constată o autonomie a tehnologiei și, prin urmare, nu este de acord cu abordarea mass-mediei ca "extensii a omului" de către Marshall McLuhan: „Mass-media nu este un pseudopod pentru extinderea corpului uman. Ea urmează logica de creștere care lasă o istorie scrisă în urma ei”. (Kittler în "Geschichte der Kommunikationsmedien". În: Jörg Huber, Alois Martin Müller (editori): "Raum und Verfahren".) În consecință, el consideră că literatura scrisă se va manifesta prin scrierea de
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Alois Martin Müller (editori): "Raum und Verfahren".) În consecință, el consideră că literatura scrisă se va manifesta prin scrierea de programe de calculator și prin inscripționarea continuă pe circuite integrate: „După cum știm și pur și simplu nu spunem, nici o ființă umană nu mai scrie. [...] Astăzi, scrierea umană reprezintă inscripții arse în siliciu prin litografie electronică [...]. Ultimul act istoric al scrierii se poate să fi avut loc la sfârșitul anilor '70, când o echipă de ingineri de la Intel a proiectat arhitectura hardware
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Verfahren".) În consecință, el consideră că literatura scrisă se va manifesta prin scrierea de programe de calculator și prin inscripționarea continuă pe circuite integrate: „După cum știm și pur și simplu nu spunem, nici o ființă umană nu mai scrie. [...] Astăzi, scrierea umană reprezintă inscripții arse în siliciu prin litografie electronică [...]. Ultimul act istoric al scrierii se poate să fi avut loc la sfârșitul anilor '70, când o echipă de ingineri de la Intel a proiectat arhitectura hardware a primului lor microprocesor integrat.” (Kittler
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
această temă a recunoașterii va fi punctul central al filosofiei continentale . Kojève urmărește mișcarea de formare a filosofiei, de la Hegel la Aristotel și la Platon, și înțelege dialectica lui Hegel ca pe o creșterea a dezvoltării produselor obiective ale culturii umane, mai mult decât rezultatul lucrării Spiritului, această interpretare fiind aceea a lui Hegel. Kojève insistă pe problema sfârșitul istoriei și faptul că nimic nou nu mai poate ieși în lume - realitatea este de a deveni cu adevărat rațional. Putem crede
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
dualități umano-divine, orice abordare a ei de pe una din cele două poziții fiind lacunară și deformată: „frumosul a intrat în conștiința europeană asemenea lui Ianus bifrons: cu o față luminată de sacralitatea divină, așa cum se cuvine celei mai importante invenții umane, arta, dar cu cealaltă spre raționalitatea agresivă și arogantă. Lucrările de specialitate elaborate până-n prezent sunt prea adesea scrise de pe poziții partizanale, individualiste, tendențioase și, de aceea, lacunare, deformante”. Criticul Gheorghe Grigurcu îl considera un reper moral într-o lume
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
École des Beaux Arts”) din secolul al 19-lea. Renașterea pornită din Italia în perioada anilor 1450 și 1600, a dus la revitalizara caracteristicilor culturilor antice (greacă și romană) în artă, ceea ce a dus și la impulsionarea studiilor de anatomie umană. Practica de a diseca corpul uman a fost interzisă timp de multe secole, datorită convingerii că trupul și sufletul sunt de nedespărțit. După ce a fost ales papă Bonifaciu al VIII-lea, practicile de disecție au fost din nou permise pentru
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
al 19-lea. Renașterea pornită din Italia în perioada anilor 1450 și 1600, a dus la revitalizara caracteristicilor culturilor antice (greacă și romană) în artă, ceea ce a dus și la impulsionarea studiilor de anatomie umană. Practica de a diseca corpul uman a fost interzisă timp de multe secole, datorită convingerii că trupul și sufletul sunt de nedespărțit. După ce a fost ales papă Bonifaciu al VIII-lea, practicile de disecție au fost din nou permise pentru observații. Mulți pictori și artiști au
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
că trupul și sufletul sunt de nedespărțit. După ce a fost ales papă Bonifaciu al VIII-lea, practicile de disecție au fost din nou permise pentru observații. Mulți pictori și artiști au efectuat disecții ei înșiși, efectuând observații atente ale corpului uman. Printre ei au fost Leonardo da Vinci și Andreas Vesalius, doi dintre cei mai influenți artiști în ilustrații anatomice. Leonardo da Vinci, în special, a fost foarte detaliat în studiile sale, astfel încât a fost recunoscut sub numele de „artist-anatomist" datorită
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
unei noi științe și anume anatomia reprezentativă. Studiile anatomice ale lui Leonardo au contribuit la explorarea artistică a mișcării mușchilor, articulațiilor și oaselor. Scopul lui a fost de a analiza și de a înțelege instrumentele din spatele postúrilor și gesturilor corpului uman. Imaginile plastice pentru studiul anatomic au devenit populare printre academiile medicale din Europa în secolele 17 și 18, mai ales că atunci a existat o lipsă de corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
sa, derivată inițial din metodism, a celei de-a doua lucrări a harului care ar permite "sfințirea deplină": Creștinii care trăiesc în strânsă unire cu Hristos ar putea rămâne liberi de păcat prin Duhul Sfânt. Buchman a afirmat că "natura umană se poate schimba". Standardele morale absolute țin de Sfințenie, chiar dacă formula utilizată de Buchman a fost formulată anterior de către misionarul prezbiterian american Robert Elliott Speer. Numele de "Oxford Group" a apărut în Africa de Sud în 1929, după ce un ușier de cale
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
de comportament, și care se traduce printr-un act de consum, precum și codurile de recunoaștere socială. Această mișcare duce la o uniformizare a percepției realității la scară intercomunitară. Una dintre principalele caracteristici ale acestui fenomen este raționalizarea relațiilor și schimburilor umane în jurul sferei economice. Potrivit lui Alain Corbin, "timpul liber este egalat de timpul comercial, care îl integrează într-o economie preocupată înainte de orice de raționalitate și de productivitate ". În acest sens, cultura de masă pare să lucreze în favoarea democrației, prin inserarea
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
paradigmă cabalistică-hasidică a contracției, a restrângerii, a autolimitării - în ebraică Tzimtzum, care, după opinia sa, poate avea implicații semnificative în tratamentul psihologic. Conform acestei paradigme, restrângerea lui Dumnezeu pentru a face loc lumii servește drept model pentru comportamentul și interacția umană. Modelul Tzimtzum de „psihologie iudaica” promovează o orientare unică centrată pe comunitate, pe care autorul o opune limbajului psihologic „occidental”. Plecând de la cartea sa despre fundamentalismul religios, în 1999 Rotenberg a întreprins câteva dialoguri unice în Egipt pentru a explora
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
prin aderarea la principiul pluralistic al interpretării. După 2002 el a participat la dialoguri intercofesionale similare în Israel, în Croația și Turcia. 1999 *The Yetzer: A Kabbalistic Psychology of Eroticism and Human Sexuality (Instinctul:psihologie cabalistica a erotismului și sexualității umane) 1999 - *Creativity and Sexuality: A Kabbalistic Experience 2001 - *The Trance of Terror, Psycho-Religious FundaMentalism: Roots and Remedies (De la Mikdash (Templu) la Midrash - Fundamentalism psihologic și iudaismul)
Mordechai Rotenberg () [Corola-website/Science/337180_a_338509]
-
este structurată în funcție de diferitele etape de progres social și de dezvoltare a civilizației umane: Ideile politice exprimă interesele, aspirațiile diverselor grupuri sociale, implicate adesea în lupta pentru putere. Primele elemente ale gândirii politice apar încă din Antichitate, de care se leagă etimologia termenului "politică" (în greacă "polis" - "cetate", "oraș", "stat"). De-a lungul timpului
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Primele elemente ale gândirii politice apar încă din Antichitate, de care se leagă etimologia termenului "politică" (în greacă "polis" - "cetate", "oraș", "stat"). De-a lungul timpului, acest termen a cuprins diverse semnficații, cum ar fi: artă de guvernare a societățillor umane, de conducere religioasă, până la accepția modernă de istorie activă și filozofie politică participativă. Dacă în Antichitate nu exista o delimitare clară a științelor care studiau societatea, în Evul Mediu asistăm la dezvoltarea influenței Bisericii asupra societății. Mai târziu, Renașterea și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
stăpâni știința politică. În "Analectele", Confucius, cel mai mare gânditor al Chinei antice, afirmă necesitatea studierii profunde a tradiției, pe care o consideră baza rațională a construirii unei legitime ordini sociale și politice. Conducerea statului este condiționată de autoperfecționarea personalității umane, deci doctrina lui Confucius nu este un sistem filozofic propriu-zis, ci o doctrină etico-politică. Pe lângă formularea idealului omului superior, confucianismul a instituit modelul adecvat de guvernare și noi principii ale politicii și moralei, fiind adoptat ca filozofie oficială de stat
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pe legi. Un alt curent politico-filozofic a fost cel daoist. Apărut din îmbinarea filozofiei clasice cu operele spirituale ale lui Lao Zi (dintre care cea mai importantă este "Tao Te Ching"), promova cooperarea omului cu tendințele lumii naturale. Astfel, activitatea umană trebuia să țină cont de "jocul" circumstanțelor. Un alt curent filozofic, ce a evoluat practic în paralel cu confucianismul, daoismul și legalismul, a fost moismul (mohismul). Fondatorul Mozi (c. 470/479-391/400 î.Hr.) susținea ideea unui guvern meritocratic, a cărui
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
direct sau prin consilii) la guvernarea polisului, deci la controlul afacerilor publice, ceea ce a condus ulterior la apariția conceptului de democrație. Sofiștii au pus omul în centrul preocupărilor și au accentuat relativitatea cunoașterii, fiind primii care au dezbătut problemele spiritului uman, spre deosebire de predecesori care aveau ca obiectiv problemele legate de natură. În acea perioadă polisul atenian implica participarea la guvernare a "cetățenilor-guvernatori". Arta politică nu mai era apanajul unei minorități, deoarece putea fi învățată de orice cetățean. Sofiștii au evidențiat deosebirea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
oamenii sunt egali de la natură și că legile sunt create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice care au evoluat după sofism sunt: Concepțiile acestor școli conțineau elemente de dialectică sau de metafizică și de materialism. Deși în privința relativității legilor umane se situa în tradiția sofiștilor, Socrate respinge ideea dreptului celui mai tare și considera cunoașterea ca fiind obiectivul suprem al omului politic. Astfel, marele filozof critica tiranii sau demagogii care comiteau nedreptatea. După Socrate, politica este "arta de a comanda
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
filozof erudit. Statul ideal era preconizat sub forma unui organism perfect și în care fiecare cetățean se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este mediul propice de apariție a "tiraniei". Abuzul de putere este definit prin neglijarea legii ("nomos") de către cei care
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
responsabilitatea pentru alegerea făcută. Interesul suprem era atingerea plăcerii și a fericirii. Utilitarismul este vizibil și în concepția despre stat. În opoziție cu doctrinele lui Platon și Aristotel, statul nu mai are un caracter natural, ci este rezultat al activității umane și trebuie să fie rezultatul unui contract prin care se obligă să realizeze beneficiul comun al oamenilor (care este scopul principal), lichidarea războiului, lipsit de sens, siguranța persoanei. Astfel, epicureismul poate fi considerat precursor al "contractualismului social". Vocabularul politic a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
care se confruntă aceasta, motiv pentru care poate fi considerat unul dintre primii viitorologi antici. În scrierile sale ("De republica", "De legibus" și "De officiis"), Cicero ierarhizează datoriile cetățeanului astfel: față de patrie, față de semeni și în ultimul rând față de genul uman. Stoic în concepție și respingând acel "otium" al epicurienilor, Cicero este adept al teoriei lui Polybius despre guvernarea mixtă, susținând necesitatea echilibrului în stat și prevenirea răsturnărilor, schimbărilor de regim, care creează în cetăți dezordine și pagube. Spre deosebire de greci, consideră
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante, a considerat că la baza statului este un contract ipotetic între indivizi și stat, contract care să asigure libertatea individului și garantarea proprietății private. Societatea este necesară atît ca întreg, cît și ca elemente-indivizi, devenind un întreg
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
personalități ale culturii universale, Johann Wolfgang von Goethe, în capodopera "Faust", arată că sensul vieții stă în faptă, în activitatea creatoare. Marele scriitor susținea ideea unității dintre teorie și experiență, iar principiul său de bază în tratarea lumii, a societății umane era "La început a fost fapta". Convins de caracterul obiectiv al legilor naturii, este adeptul teoriei evoluționiste, subliniind ideea unității lumii. În acest sens, el considera că munca este forța transformatoare a societății și culturii, pe care ea le poate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]