18,838 matches
-
77.4.3 (Taffy III) formată din: a luptat cu Forța Centrală japoneză net superioară formată din: Piloții de pe portavioanele de escorta ale grupării lui Sprague au pus pe fugă cuirasatele și crucișătoarele Forței Centrale, pentru care Sprague a fost distins cu Navy Cross. În data de 19 februarie 1945 Sprague a primit comandă Diviziei de Portavioane 26 pentru invazia insulei Iwo Jima, unde comandând de pe portavionul USS Natoma Bay (CVE-62) a sprijinit debarcarea trupelor americane. În luna următoare și-a
Clifton Sprague () [Corola-website/Science/325458_a_326787]
-
Dr. Varia este un leader în prezervarea și conservarea artei moderne, și fără eforturile sale unele dintre cele mai importante opere ale lui Brâncuși ar rămâne necunoscute generațiilor viitoare”. Thomas Krens Director, The Solomon R. Guggenheim, New York “Dr. Varia se distinge prin cariera sa dedicată operei lui Constantin Brâncuși, interpretând în lucrări de importanță majoră operele acestui artist revoluționar. Inițiativa sa de restaurare a Coloanei fără Sfârșit e o importantă contribuție la prezervarea moștenirii lăsate de Brâncuși”. Nicholas Serota Director, The
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
vremurilor sale. Cu ajutorul lui Francesc de Borja Moll, a reușit să dea tiparului El Diccionari Català-Valencià-Balear, o operă rămasă unică în Europa până în ziua de azi. Pentru această realizare și pentru imensa sa capacitate de muncă, prin care s-a distins în toate domeniile pe care le-a abordat, a ajuns să fie numit Apostolul Limbii Catalane. A murit la Palma, pe 8 ianuarie 1932. Basmele mallorquine ale lui Antoni M. Alcover „Rondalles” sunt narațiuni populare care îmbină elemente fantastice cu
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
(cunoscut de asemenea ca Danelagh, adică "Domeniul legislației daneze"; în engleză veche "Dane lagu", în daneză "Danelangen") este numele unui teritoriu istoric, din nord-estul Angliei, care s-a distins prin sisteme juridice și sociale speciale, moștenite de la vikingii norvegieni și danezi, care au cucerit acest teritoriu în secolul al IX-lea. După restabilirea puterii regilor anglo-saxoni asupra , la începutul secolului al X-lea, dreptul scandinav și tradițiile totuși s-
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
cu gradul de locotenent-colonel. În 1987, la cinci ani după ce fiul său Michael, care a fost și el handbalist de performanță, a rămas în Occident (cu ocazia unui meci al echipei Dinamo în Olanda), a emigrat în RFG. A fost distins cu Ordinul Sportiv Cl. II-a cu baretă.
Michael Redl () [Corola-website/Science/326008_a_327337]
-
împreună cu cimpanzeul comun ("Pan troglodytes"). Deși numele de "cimpanzeu" este uneori folosit pentru a desemna ambele specii împreună, aceasta este de obicei folosit pentru a-l desemna pe cimpanzeul obișnuit, în timp ce cimpanzeul paniscus este, de obicei menționat ca "bonobo". Se distinge prin picioarele relativ lungi, buzele roșii, fața închisă la culoare și coada în formă de smoc la maturitate, părul lung cu cărare de pe capul său. se găsește într-o zonă 500,000 km² din bazinul fluviului Congo, în Republica Democrată
Bonobo () [Corola-website/Science/324873_a_326202]
-
licențiat la nivel internațional de compania olandeză Talpa Media Group. Formatul rivalizează cu "Idols", "Rising Star" și "The X Factor". John de Mol, creatorul formatului "Big Brother", a creat conceptul "The Voice" împreună cu cântărețul olandez Roel van Velzen. Emisiunea se distinge de formate precum "The X Factor" și "Idols", concentrându-se în special pe interpretarea vocală și abilitățile artistice ale concurenților. "The Voice of Holland" a avut premiera pe 17 septembrie 2010 la RTL 4, cu Angela Groothuizen, Roel van Velzen
The Voice (emisiune) () [Corola-website/Science/324915_a_326244]
-
Ioana Radu - 70 de ani desfășurat în studioul de concerte „Mihail Jora”. Acolo acesta s-a reîntâlnit cu mari glorii ale muzicii ușoare românești și ale operetei, printre care Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Dorin Teodorescu sau Cleopatra Melidoneanu. A fost distins cu medalia "Ordinul „Meritul Cultural”" (1968). Moare în luna ianuarie a anului 1993 în București, fiind găsit mort în fotoliul din locuința sa din Vatra Luminoasă.
Petre Gusti () [Corola-website/Science/324920_a_326249]
-
de anul 1832, incizat la intrare. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la cumpăna secolelor 18 și 19, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
și încheind cu altarul, mai îngust și poligonal. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit. Lăcașul și-a păstrat o ferestră originală pe latura de sud, restul fiind lărgite sau adause ulterior. Din punct de vedere decorativ, se distinge tradiționala atenție acordată intrării, prin sculptura pridvorul și a portalului din jurul ușii de intrare. Biserica este încinsă pe din afară de un brâu sculptat în relief, cu treceri atente de pe o bârnă pe alta. De remarcat consolele cu capete de cai
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
85 de ani, la Cercul Militar Național, a vernisat o expoziție de pictură în acuarelă. La 11 noiembrie 1994, prin HCL nr. 68 , lui Ion Murariu i-a fost conferit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani. Mai este distins și cu titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Dorohoi". O stradă din Dorohoi îi poartă numele. Trupul neînsuflețit a fost depus la Biserica Domnița Bălașa, pentru ceremonia religioasă, iar înmormântarea a avut loc vineri 23 martie 2012 la Mănăstirea
Ion Murariu () [Corola-website/Science/324986_a_326315]
-
Antarctica la strâmtoarea McMurdo, Golful Balenelor și la Polul Sud. Byrd a murit de inimă, în somn, la 11 martie 1957, în casa sa din Brimmer Street din Boston. A fost înmormântat la Cimitirul Național Arlington. Până la moartea sa, fusese distins de douăzeci și două de ori, din care de nouă ori pentru curaj și de două ori pentru eroism extraordinar în salvarea vieților altora. În plus, el a primit Medalia de Onoare, Lifesaving Medal, Navy Distinguished Service Medal, Distinguished Flying
Richard Byrd () [Corola-website/Science/324384_a_325713]
-
de rezervă a lui d'Hautpoul să ajute la îndepărtarea lor. A început o luptă înainte și înapoi pentru cătunele Tading, Wetting, Kreiling și Kronacker, aflate pe o linie pe direcția nord-sud. Regimentul austriac de infanterie 55 "Murray" s-a distins în luptele pentru Kronacker, sat aflat la doar 1,3 km nord de Hohenlinden. În extremitatea flancului nordic, divizia FML arhiducele Ferdinand a început să intre în acțiune împotriva lui Legrand lângă Harthofen. Latour, înaintând pe poteci forestiere pline de
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
arhiducele a oprit înaintarea lui Lecourbe într-o acțiune reușită cu ariergarda. Într-o serie de acțiuni de la Neumarkt am Wallersee, Frankenmarkt, Schwanenstadt, Vöcklabruck, Lambach și Kremsmünster, însă, în săptămâna următoare, armata austriacă și-a pierdut coeziunea. Richepanse s-a distins în mod deosebit în urmărire. La 17 decembrie, când arhiducele Carol l-a înlocuit pe fratele său Ioan, armata austriacă era deja redusă la o gloată fără țintă. Cum trupele franceze erau deja la 80 km de Viena, Carol a
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
primele unități ale „armatei pământene” - trei regimente mixte de infanterie și cavalerie în Țara Românească și un regiment mixt în Moldova. Unul dintre acestea este Regimentul 2 înființat la București din vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu. Regimentul 2 se distinge încă de la început având cinstea ca în tabăra de la Craiova, unde a cantonat întreaga armată a Țării Românești, să defileze primul în fața marelui spătar Dimitrie Ghica. Compunere: 2 batalioane x 4 companii („roate”) x 2 plutoane x 6 grupe („despărțituri
Regimentul 2 Linie Infanterie () [Corola-website/Science/324438_a_325767]
-
glorie, astfel încât 8 dintre fiii săi au plecat în sudul Italiei pentru a-și găsi rostul. Cei mai vârstnici dintre cei 12 frați, Guillaume și Drogo, au fost primii care au ajuns în sud în jurul anului 1035. Ei s-au distins imediat în luptele împotriva stăpânirilor bizantine din sudul Italiei, așa încât Guillaume a devenit conte de Apulia și de Calabria și senior de Ascoli, iar Drogo a fost numit senior de Venosa. În 1047, Drogo a primit confirmarea din partea împăratului romano-german
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
morfologia zonei (înclinarea versantului, gradul de fragmentare, profunzimea nivelului de bază local) și de gradul de împădurire a acesteia. De la nord la sud Subcarpații Argeșului se evidențiază prin concordanța trăsăturilor morfologice subcarpatice determinate de tipul și forma de relief. Se disting astfel zone deluroase înalte, culoare de vale coborâte și depresiuni axate pe culoarele de vale. Depresiunile submontane apar imediat la contactul cu zona cristalină de care este unită prin glacisuri deluviale de aceea fiind numite depresiuni de contact sau depresiuni
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cu rol de epitaf pentru rolul soldații polonezi uciși pe toate fronturile din cel de-al doilea război mondial, inclusiv înființarea de formațiuni poloneze în Occident, despre care a fost interzis anterior să se vorbească. În 1957 el a fost distins cu Premiul criticilor de film polonezi "Sirena de Aur" pentru filmul "Wyspa wielkiej nadziei". În 1963, el a regizat filmul "Daleka jest droga", în care era vroab de soldații generalului Stanisław Maczek. Timp de câțiva ani nu i s-a
Bohdan Poręba () [Corola-website/Science/327503_a_328832]
-
Polska Wspólnota Narodowa. Este membru de onoare al Frontului Popular al Muncii. A fost decorat cu Crucea de Cavaler a Ordinului Polonia Restituta, Medalia " Pentru serviciile aduse Varșoviei" și titlul de "Lucrător Emerit al Culturii". În 1978, el a fost distins cu Medalia " Pentru serviciile de apărare a țării" și în 1983 a primit Crucea de Comandor al Ordinului Polonia Restituta. Pentru filmele realizate, Bohdan Poręba a obținut Premiul criticilor de film polonezi "Sirena de aur" (1957) și Marele Premiu la
Bohdan Poręba () [Corola-website/Science/327503_a_328832]
-
Întâlnire cu Hebe") , participând la activitatea cenaclurilor de anticipație din Timișoara În memorialistică, Mircea Șerbănescu s-a evidențiat prin evocarea itoriei literare și culturale a orașului Timișoara ("Timișoara, memorie literară 1919-1947" și "[...] 1949-2000"). Pentru activitatea sa literară, scriitorul a fost distins cu premiile Asociației Scriitorilor din Timișoara în 1972 (pentru volumul "Misterioasa sirenă") și 1976 (pentru volumul "Descoperirea de sine"), precum și cu Premiul special al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor (2000), Diploma de excelență a Direcției județene pentru Cultură, Culte și
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
semitică locală. Fiecare împrumutând celeilate diverse valori materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit și stăpânul zeilor locali. De asemenea, grecii au fost șocați de practica semitică a circumciziei. Zona Decapolisului se distingea de împrejurimi, datorită culturii greco-semitice. Epoca elenistică se sfârșește odată cu supunerea Regatului Hasmonean de către Pompei în 63 î.Hr., populația Decapolisului întâmpinându-i cu mult fast pe romani. După cucerirea Iudeei și Siriei de către romani, Roma a dorit dezvoltarea culturii romane
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
stația de radio WQXR. Din anul 1939 a fost violonist al orchestrei simfonice a NBC (1939-1954). După desființarea acesteia a cântat între 1954-1956 ca prim-violonist în Orchestra „Symphony of the Air”. În anii 1950 Galimir a început să se distingă ca pedagog în domeniul muzicii, fiind profesor , din 1952 la facultatea de muzică de la City College din New York, din 1962 la Școala Julliard și [în paralel,la Institutul Curtis de Muzică din Philadelphia, unde, din 1972, a condus departamentul de
Felix Galimir () [Corola-website/Science/326938_a_328267]
-
Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Variațiuni” (București, în limba slovacă) „Vatra”, „Apostrof” (Cluj), „Arca” (Arad), „Oglinzi paralele (Nădlac), „Familia” (Oradea). A fost redactor asociat la revista „Arca” și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă „Oglinzi paralele”. A fost distins de mai multe ori cu premii ale filialelor Uniunii Scriitorilor. Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru romanul "Tangaj", 1980. Premii ale Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor: pentru volumele "Oameni și lupi, biserici și tei" (1995), "Despre arta burlanieră" (1997); premiul
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]
-
articole ample acestui „remarcabil succes internațional al tinerilor cercetători români în domeniul Fizicii”. Stimulat de succesul Denisei Cosmescu, S. I. Georgescu a continuat să pregătească elevi până în anul 2005; dintre lucrările coordonate de acesta, un număr de zece au fost distinse cu „Mențiuni de Onoare” în cadrul competiției „Primul pas spre Premiul Nobel în fizică”. Profesorul Sever Iosif Georgescu s-a retras din activitatea pedagogică în toamna anului 2005, însă a continuat să se implice în proiecte didactice până în 2008. Împreună cu soția
Sever Iosif Georgescu () [Corola-website/Science/327007_a_328336]
-
a Crucii Roșii, care au ajutat la plasarea ei în afara familiei, în Elveția și apoi în Olanda. După reîntoarcerea la Budapesta i s-a dat posibilitatea să urmeze Școala de Comerț pentru fete (Kereskedelmi Leányiskola). Ca adolescentă, ea s-a distins prin cunoașterea de limbi străine, obsesia pentru curățenie și frumusețea ei deosebită. După moartea tatălui ei, în 1931, Katalin Kanczler a devenit soția lui Rezső Vargha, un funcționar superior vamal, cu treizeci de ani mai în vârstă decât ea. Din
Katalin Karády () [Corola-website/Science/327002_a_328331]