20,085 matches
-
nu orașul amintirilor mele cu strălucirea sa, formau obiectul real al interesului și atenției mele, ci eu însumi, eu cel de altădată, cel care am fost și care nu mai sunt, cel pe care-l caut ca pe un mort drag, printre ruine, după o catastrofă. Eu pretind încă și acum că ceea ce am afirmat întâi e adevărat... Totuși, dacă mă-nșel? Dacă sunt, și de data aceasta, ca de atâtea alte ori, victima unei iluzii? Sau dacă ambele supoziții sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adresa aceasta. E o frumusețe de compoziție, un model de stil birocratic, o capodoperă a genului. Vorbesc fără cea mai mică umbră de pasiune, ca despre lucruri care nu m-ar privi. Vorbesc pe seama unor oameni care mi-au fost dragi, despre Penescu, bunăoară. Dar nu pot reciti actul acesta fără să nu văd renăscând în mine veselia zgomotoasă care ne-a cuprins când l-am citit pentru întâia dată. Revista a fost respinsă, "pentru motive că nu are nici o valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Bădărău. ("Evenimentul" din 1 Ianuarie 1905). În jurul mesei suntem o mână de oameni, douăzeci, poate treizeci în totul. Pe toate fețele aceeași umedă fericire, în toate inimele același înălțător entuziasm; căci ceea ce ne-a adunat laolaltă e sărbătorirea unui prieten drag și a unui ales de soartă. Și n-aș minți dacă aș zice că ne e mai drag acum, când e ales și înălțat, pe câtă vreme înălțarea lui face mândria noastră, și ne dă mulțumirea izbânzei pentru care ne-am strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Pe toate fețele aceeași umedă fericire, în toate inimele același înălțător entuziasm; căci ceea ce ne-a adunat laolaltă e sărbătorirea unui prieten drag și a unui ales de soartă. Și n-aș minți dacă aș zice că ne e mai drag acum, când e ales și înălțat, pe câtă vreme înălțarea lui face mândria noastră, și ne dă mulțumirea izbânzei pentru care ne-am strâns în jurul lui. Cu cât privesc mai mult, din colțul meu, în cordiala intimitate care înmoaie inimele oțelite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pescărești și o altă ambarcațiune cu numele de „Speranța”. Atunci acest nume îmi era total necunoscut, doar că mi-a plăcut acea corabie și i-am reținut numele. După două săptămâni, cu părere de rău, cântând trist „La revedere tabără dragă”, cu bagajele în mână, ne-am îndreptat spre calea ferată unde ne aștepta trenul abia sosit. Pe drum ne-am întâlnit cu cei care atunci soseau în tabără. Ne-am salutat pionierește. La plecarea din tabără știam că trebuia să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
simplă statistică și sunt luați în considerare pur și simplu, ca ființe umane. (Nu asta ar trebui să facă presa tot timpul?) (2009) Ohtatul poeticesc Ohtatul poeticesc - duios și lăcrămos sau grav și plin de importanța proprie - este încă foarte drag realizatorilor de emisiuni din TVR. Ar mai fi el drag și altora, de la alte posturi, dar acolo spiritul comercial și insensibilitatea patronilor (sensibili doar la audiențe și la bani) ucid orice urmă de poezie. Acum, e adevărat că de ceva
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pot fi și inventate. Un astfel de exercițiu imagi nativ al jurnaliștilor analiști poartă benignul nume de speculație. În perioada de după alegeri, televiziunile noastre de știri au fost întro adevărată frenezie a descoperirii „negocierilor secrete“. Când ți era lumea mai dragă, anunțau victorioase că nu știu ce lideri politici au fost văzuți la un restaurant și că au mâncat pui la ceaun. Din când în când, discuțiile din studio erau întrerupte de Breaking news și ne erau arătate ușile unui local, dincolo de care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Stalin, a plâns din toată inima. Era elevă și, bombardată cu discursurile de la radio în care i se spunea că dispăruse un om providențial, tatăl care avusese grijă de toți copiii lumii, era convinsă că pierduse pe cineva foarte drag. De data aceasta, la durerea populară indusă eficient sa mai adăugat un element. Este vorba de necesitatea canonizării lui Adrian Păunescu și așezarea lui nu alături de Ștefan cel Mare (și Sfânt), acolo undeși dorea din timpul vieții să stea, ci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de amănunte contează mai puțin. Principalul e rezultatul: între acest soi de saltimbanc și televiziune se realizează o legătură trainică, dacă nu chiar o căsnicie. Este ca atunci când, copil fiind, observi că un bărbat necunoscut apare când ție lumea mai dragă în viața ta și a mamei tale. Ba vă întâlniți cu el întâmplător la cumpărături, ba se oferă să vă ajute cu bagajele, ba să vă scoată la iarbă verde, ba să repare robinetul stricat etc. Și uite-așa ajungi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de emisie din „Curtea miracolelor“, iar poporul nu se satură să privească. Neam întors, oare, în Evul Mediu, când diformii exercitau o fascinație asupra maselor, erau „unși“ bufoni și oamenii se înghesuiau să le atingă cocoașa? (2009) Președintele se abține! Dragi telespectatori, urmăriți principala emisiune de știri a zilei. Ca în fiecare zi a concediului prezidențial, ne facem o datorie de onoare din a prezenta câte pahare de suc a băut președintele la terasă, pe unde sa mai scărpinat și câți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oamenii de televiziune îl invită în continuare să ne lumineze calea. Care să fie explicația faptului că suntem astfel prostiți pe față, fără nici o tresărire? Poate pentru că și nouă ne place starea aceasta de dulce amnezie? (2010) Scrisoare de amor Dragă Domnule Felix, Deși numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu miați fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din când în când la televiziunile dumneavoastră, în cadrul știrii zilnice despre nu știu ce mare brânză a mai făcut Partidul Conservator, și credeam că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
centrul atenției. Ca moderator de talk show este aproape o catastrofă: vorbește lent șiși formulează ideile destul de greu, pune întrebări prea lungi și multiple, încât invitatul nu mai știe la ce să răspundă, își întrerupe interlocutorul când ție lumea mai dragă ca să dea glas câte unui panseu personal, este „prevăzător“ și ancilar cu cei puternici etc. Dar nu despre acest Mihai Gâdea vom vorbi în cele ce urmează - el este, deocamdată, doar un tânăr de viitor (cum se spune pe la noi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rolul lui Tarzan, cu chica lui aranjată frumos și corpul perfect epilat. Ca să nu mai vorbim de cât de ridicol near părea celebrul lui strigăt ca un iodler, pe carel producea cu mâinile pâlnie la gură când țiera lumea mai dragă. Sau de trucajele puerile și evidente, de film făcut în anii ’30... Peatunci, eram atât de nerăbdător să vină ora la care era programat serialul, încât încercam să fur startul, dând limbile ceasului înainte. Apoi urmăream episodul cu sufletul la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Susține al doilea examen de bacalaureat din acel an, cel pentru licee teoretice, singura formă care permitea atunci înscrierea la un concurs universitar de admitere. A profesat ca învățătoare doar șase luni. Și-a urmat îndemnul interior și sfaturile unor dragi dascăli astfel încât, în martie 1947, a devenit studentă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. După absolvirea studiilor cu calificativul „excepțional“ și Diploma de merit, în 1950 a fost încadrată ca asistent la Catedra
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cere multe sacrificii, nu vroia să treacă prin viață cu ochii acoperiți. Își așeză capul pe o pernă, își puse mâinile de o parte și de alta a capului și își zise: „Unde-i soțul meu de altădată, jumătatea mea dragă, omul pe care l-am iubit mai mult decât orice pe lume? În ce s-a transformat oare? Nu-și mai aduce aminte cum m-a cerut de soție și m-a cucerit cu săruturi?” Și-ar fi dorit să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mediului în care se afla. Trebuia să se descopere unul pe altul, iar dacă va fi posibil vor învăța chiar să se iubească pe parcurs și să nu mai fie cine sunt acum. Din desfășurarea acestui eveniment ne vom convinge dragi cititori, că viața este ca un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
facă. Biata sa mamă murind de timpuriu, la 31 de ani iar în urma ei rămase patru vlăstare mici. Epuizată emoțional, se întinse în pat fără a se mai dezbrăca, acoperindu-și ochii cu brațele încolotăcite, încercând să retrăiască acele clipe dragi. Apoi, învăluită într-o stare de bine ca un dar de la Dumnezeu, adormi. B. Bucuria iubirii Când se trezise, soarele era destul de sus. Se simțea ca un muribund care își revine la viață atunci când cineva îi umezește buzele cu apă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Soarele îi va apărea în mii de culori și mai cald ca de obicei. Va reuși oare să-și deschidă poarta inimii să lase straja serioasă deoparte, sau își va strivi inima și va rămâne cu sufletul gol? Vom vedea dragi cititori pe parcursul acestei povești ce întorsături și ce surprize ne rezervă viața. Fiecare dintre noi avem câte o poveste a vieții noastre. Cine nu o are? Viața ne pune în față multe schimbări, obstacole și așteptări... Carlinei, intrând în casa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi băgă un degețel în guriță, apoi începu să îl dezbrace, să îl descalțe de papucei. La privirea acestui tablou rămăsese suprinsă, iar gestul lui nu știa cum să îl califice. Era atât de trist să constați cum o ființă dragă, o ființă atât de mică, nevinovată, să o vezi cum cade în jos, iar tu să rămâi uitându-te în gol la căderea ei ca de pe marginea unei prăpăstii și nu ai cum să o salvezi. Dintre toate lucrurile pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nemaifiind în stare să lege o vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit și nedorit de mine cu tot cu copilașul meu drag? Se apropie de o fereastră parcă așteptând cu înfrigurare ca cineva de acolo de sus, un chip cunoscut de ea să o îmbărbăteze și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va afla de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
corpul ei încercat cu loviturile vieții. Pentru o clipa, toate simțurile incetară să mai funcționeze. Ochii i se umeziseră, dar nu plânse. În străfundul sufletului se auzi un geamăt, iar ea îl ignora încercând să-și continuie drumul. Închipuiți-vă dragi cititori că vă aflați întro țară străină, pentru prima oară, fără a cunoaște limba, fără a ști istoria și obiceiurile acestei tări, fără a avea moneda necesară, fără nici un braț de care să te sprijini, fără nici o cunoștință. Ei bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
flăcări, să facă scrum tot ce încerca să uite și nu reușea. Dar cine poate șterge sau uita trecutul? Nimeni, nimeni nu-l poate scoate din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele când îți este lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa cu ochii deschiși, ca mulți alții, cum călătorește în jurul lumii, în locuri interesante, suind și coborând vârfuri de munte, traversând râuri, admirând frumusețile naturii împreună cu copiii ei și alte lucruri tainice. Nu era deloc caraghios, era un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
existe între un bărbat și o femeie. Când s-a apropiat de acest tânăr a crezut că va cunoaște fericirea și încântarea pură fără să se gândească vreodată că ar putea sfârși într-o aprigă durere. Dar să spuneți, voi dragi cititori, câți dintre cei care află iubirea știu întregul adevăr despre existența ei? Cine poate ști ce secret ascunde ziua de mâine? Poate divinitatea? Ea nu-și puse nici o clipă această întrebare ca să poată afla adevărul. Era prea tânără și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
șoim pentru a putea ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta moartea. Dorința lor îi împinsese la extreme. Își luaseră măsuri de precauție legându-se unul de altul cu o frânghie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de aprilie își aminti că era aniversarea lui taică-său. Îl sună și îi ură „La mulți ani!”. Numai el putea ști cum se simțise și prin câte trecuse în tot acest timp în care stătuse departe de toți cei dragi. Era un tip foarte calculat și chibzuit. Se putea spune că reușise ce-și pusese în plan și acum se întorcea ca un om realizat, un om matur. Aici se împrietenise cu mulți conaționali, în afară de cei cu care venise. Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]