19,622 matches
-
exagerat în tentativa de identificare cât de cât a formelor picioarelor ei.“ Dialogurile dintre personaje sunt concepute și mai ales comentate în aceeași manieră hilar oficioasă: „— E plăcut afară... - veni dinspre Ana debutul unei conversații. — Iau asta ca pe o invitație la o plimbare... - găsi el pe loc spuselor ei o tălmăcire în spiritul a ceea ce tocmai plănuise ceva mai devreme. — Dar sunt sigură că până acasă mi se va face frig... - se grăbi Ana, prin invocarea frecventei ei stări de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
polițist de mâna a doua: Destine întortocheate (Vestala, București, 2006). Protagonistul romanului este, în mod previzibil, un reporter român din New York, care colaborează la publicații de limba română din SUA și trimite corespondențe unor ziare din România. El devine, la invitația unui polițist american, O’Brien, un fel de detectiv fără voie, angajat în descâlcirea ițelor unor acțiuni criminale care debutează cu uciderea lui Fane Zugravu, alias Dick, membru al unei rețele mafiote din Statele Unite. Romanul este scris în stilul ostentativ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în 2006, de ed. MJM din Craiova): „Perimetrul copilăriei poartă sigiliul incantației. Din acest orizont emană suflul energetic, ce urcă, în legănare evanescentă, spre bolțile sfințeniei. Complexul material al acestui perimetru constituie matricea ce-i păstrează inalterată configurația de unde răzbat invitațiile perene la meditație. În acest ambient originar, totul se înscrie proporționărilor simfonice.“ Un premiu pentru umor involuntar merită însă mai curând autoarea postfeței, dr. Sorina Negruț, care consideră că drama personajului principal este o problemă de O.R.L. Ea are
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se Întrebe dacă această volupté nu era una dintre cele mai aprige și mai ciudate poveri ce puteau fi puse să apese sufletul femeii. Văzu femeia (prin propia ei mărturie erotică) de parcă s-ar fi aflat chiar În dormitor. La invitație se afla acolo, un martor ocular perplex. Evident, ea considera necesar ca el să știe ce se petrece În America. Nu avea nevoie chiar de atât de multe informații. Dar mai bine un surplus decât ignoranță. Atât SUA cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Un chinez ar fi În mod similar sensibil la asta. Orice națiune de mulțimi vaste. Suntem Înghesuiți ca sardelele acum, și ființele umane trebuie să simtă că au o ieșire și că puterea intelectuală și iscusința propriei specii deschid drumul. Invitația la călătorie, dorința baudleriană de a scăpa - de a scăpa de circumstanțe omenești - sau dorința de a fi o luntre beată sau un suflet care râvnește să spargă și să deschidă un univers Închis e Încă reală, doar că impulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vreme de un ceas. Dar, după optsprezece ani de domnie, mărturisesc că lecțiile de spadă ale prietenului meu Cosmin m-au ajutat În toate bătăliile. E un secret... - Am să-l păstrez cu sfințenie, măria ta, spuse Alexandru. Mulțumesc pentru invitație. Vom veni negreșit. Voievodul se Îndreptă spre spătăria mică, unde era așteptat de curieri sosiți din Imperiul Otoman. Tânărul deschise ușa sălii și Îl văzu pe tatăl său așezând În panoplia din stânga ferestrei două săbii cu mânere de argint, primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era vorba doar de vornicul Isaia, care avea moșii În Țara de Jos, ci și de slujitori ai palatului, de curieri care duceau mesajele la Dunăre, de oameni care le transmiteau până la Istanbul. Apoi, Împrejurările făcuseră ca voievodul să accepte invitația pârcălabului Cetății Albe de a petrece sărbătorile de Crăciun În locurile care cu un an În urmă fuseseră distruse din cauza invaziei otomane. Era un semn că oamenii care porniseră atunci În pribegie au sprijinul și recunoștința domnească pentru sacrificiul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor sultanului li se permite intrarea! Dar și mai potrivit este ca Însuși sultanul să ne onoreze, acceptând invitația de a veni printre noi, cât mai curând cu putință. Comandantul gărzilor de ieniceri reflectă o clipă, apoi socoti că este mai important să-și Înștiințeze stăpânul că este așteptat la palatul Ak Sarai. De fapt, mesajul din subtext era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de dat și nu mai rămăseseră decât două filme să „concureze“. Nu m-am dus la Costinești, în ciuda încurajărilor organizatorului, secretar de stat în Ministerul Culturii: domnul Bălășoiu. El a avut cea mai nostimă remarcă la adresa celor care au onorat invitația, însă s-au plâns la fața locului de selecția precară și condițiile improprii de desfășurare. Întâlnindu-i la masa de dimineață, domnul Bălășoiu le-a zis: „protestați, protestați, da’ mâncați“. Anul acesta, din fondurile Ministerului s-a mai organizat încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cerând azil politic în Suedia. După o perioadă la Göteborg și în fruntea Orchestrei Simfonice Radio Suedeze, urmată de direcția Operei din Kiel, Tennstedt a condus între 1979 și 1982 prestigioasa orchestră NDR de la Hamburg. A urmat, via Toronto, o invitație în 1974 la Boston și un adevărat triumf cu orchestrele americane în programe Beethoven, Bruckner și Mahler (unele devenite disponibile astăzi, la aniversarea sa, pe site-ul poate cel mai popular de schimburi de înregistrări al melomanilor, Operashare). În 1983
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ce știi despre conferința care a avut loc În ’55, chiar aici, În Indonezia! Nu știi? Bine, să te-ajut! A avut loc la Bandung. Tot nimic? Ascultă la mine: conferința noilor state independente din Asia și din Africa, la invitația președintelui nostru. Începutul noii ordini mondiale, pe care noi o controlăm. Dar despre mișcarea țărilor nealiniate știi ceva? Nu? Înțelegi ce vreau să spun? Adam se simțea pierdut și nemulțumit că nu era În stare să Înțeleagă ceea ce i se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un camion blindat de care se sprijineau alți soldați. Fumau și priveau mulțimea care trecea. Bill a coborât fereastra, dar nici un soldat nu s-a simțit destul de curios ca să se apropie. Noi trebuie să trecem, a strigat Bill. Avem o invitație la Palat. Lăsați-ne imediat să mergem mai departe, pentru a nu fi În Întârziere! Bill vorbea indoneziana afectat, profesoral. Margaret Își Închipuise mereu că era o limbă care i se potrivește, dar nu mai era la fel de sigură. Soldații s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privit tabloul peste umărul lui. Era, fără Îndoială, mult Gauguin În el, petele vii de culoare, capul fetei cu ochi de căprioară, cu nelipsita floare de plumeria la ureche, privirea sfioasă și tainică În căutarea șovăielnică a unui spectator, o invitație incertă pentru amatorii occidentali. Poate doar pentru bărbați, și-a spus Margaret, care nu se simțea nici atrasă și nici respinsă, ci numai plictisită. și-a adus aminte de maică-sa, care Îi arăta albume cu reproduceri după Gauguin. Avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în fiecare zi ziarele publicau știri despre otrăviri colective după petreceri familiale: alcool metilic în țuică falsificată, asta era cauza. Noi însă ciocneam tot mereu în sănătatea noastră și a familiei miresei și-i înjuram cât ne ținea gura pe invitații absenți. Până la urmă ne-am prăbușit toți patru în patul conjugal. E drept că nu orbiți, dar orbește. Ce a rezultat până la urmă între atâta carne, nu a vrut și nu vrea să știe nici o coajă de ceapă. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încercare să-i ceară o întâlnire unei dintre surorile care îl îngrijeau și, abia externat ca vindecat, chiar să o invite pe sora Gertrud la o cafea și la o prăjitură, mie nu-mi venea în minte nici o formulă de invitație. Eu rămâneam accesoriul tragicomic al unei capre recalcitrante cu ugeru-n vânt. Oskar știa să șlefuiască vorbe frumoase; eu eram parcă picat din lună. El, care a reușit chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să apară un prilej de a-i cere îngăduitoare iertare lui, lui Wilhelm Lehmbruck, care, la scurt timp după Primul Război Mondial, și-a pus capăt vieții. Ah, de-aș putea totuși să-mi încerc metoda mea uneori eficientă de invitație imaginară și să-l poftesc pe el, cel pe care Lilli Kröhnert mi-l ridicase în slăvi ca pe un maestru fără egal, împreună cu pictorii Macke și Morgner, care au căzut de tineri la Perthes-les-Hurlus și Langemarck, să-i adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eram încă în drum spre Steinplatz sau când, venind de la atelier, puneam piciorul în curtea interioară a facultății. Cabina îmi venea în întâmpinare, fugea după mine. Pentru subchiriașul din Schlüterstraße, ea era goală și în somn, cu ușa deschisă a invitație. Mă transforma în locatarul ei, ademenit de discul ei, de cifre. În vis eșuam din cauza de tonului permanent de ocupat. Și numai în vis mi se răspundea și se lega, fericindu-mă, o convorbire mai lungă. Să mă fi declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bărbat pe nume Hans Werner Richter. Acela îl îndemna pe tânărul poet, cu puține cuvinte, în stil telegrafic, să vină de îndată pe malul altui lac, mult mai mare, pe Wannsee și în Casa Rupenhorn, fiindcă acolo se întrunea, la invitația lui, Grupul 47. Textul redactat cu concizie se încheia cu un ordin: „Aduceți poezii!“. Pentru a face basmul mai credibil, să adăugăm: Unul dintre membrii juriului concursului de poezie mă numise talentat și mă recomandase bărbatului pe nume Richter ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păruse, după înfățișare, suspect. Motiv pentru care fusese obligat să mă vadă ca pe un flăcău cu intenții necurate, de la care ar fi fost de așteptat ceva rău, provocator, poate chiar tulburarea întrunirii scriitoricești. Abia când am netezit telegrama cu invitația și i-am prezentat-o, a mai pierdut ceva din aerul sever. „Care va să zică, dumneavoastră sunteți. Corect, pentru după-amiaza asta ne mai lipsea un poet.“ Apoi, bărbatul pe nume Richter, care și-a făcut apariția în basm precum un alt rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărui fiică se cuplează cu un tip de aceeași vârstă cu el? Îngrozitor, dar nu prea poate să se opună. Dar și mai nasol e dacă îl și știe pe ăla de-i fute fata. Turbează credul întotdeauna am refuzat invitațiile fetelor mai mici decât mine, mult mai mici decât mine, de a le cunoaște familia. Cum ar fi să intri în casă, ea să-ți spună "uite, ți-l prezint pe tata", și tu să spui "salut n-am făcut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca din greșeală, am ciocnit-o în recepție lăsând intenționat să-mi cadă pașaportul plin de parai și cărți de credit ca să se vadă că sânt plecat din țară. Nu știu dacă din cauza "căzăturilor" a acceptat și scuzete mele, și invitația la o cafea, dar cert e că seara după o cină romantică, Monica s-a dovedit a fi cea mai directă fată pe care am cunoscut-o în România după întoarcerea mea. Și mă întorsesem deja de câteva ore. Mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-i Excelenței sale, ministrul Afacerilor externe al Celui Mai Mare Imperiu ― începu ambasadorul, foarte ferm că abia am sosit și că... Se opri, fără a-și formula clar refuzul. Mai mult decât oricui altcuiva, agenților Ligii le era imposibil să refuze invitațiile seniorilor în funcție, numiți de un Imperiu de 60.000 de sisteme stelare, mai ales când era vorba de o misiune necesitând un tact considerabil. Astfel încât ambasadorul încheie cu un ton mult mai amabil: ― ...voi fi gata la ora prevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
căutare de stropi de liniște și pace la casa cu livadă ce se îngemăna cu fagii și stejarii falnici ai pădurii din preajmă. Când pregătirile fură încheiate până la ultimul amănunt, s-au hotărât să lanseze, pe la începutul lui mai, și invitațiile obișnuite: Soții Ana și Vasile Berechet au onoarea și plăcerea să vă invite la nunta lor de aur ce se va celebra în zilele de 14-15 mai a.c. la domiciliul de la Pătrăuții Sucevei. Rugăm a ne confirma participarea până pe 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pașnică între cele două sisteme, cum ți s-a părut? Oare care dintre ele va triumfa dacă nu se va ajunge la trăgaci! Vom trăi și vom vedea! Dar sunt convins că ceea ce a determinat pana de curent a fost invitația de a vizita America pentru documentare la fața locului precum și intenția de a prezenta filmul despre viața tinerimii americane, având același scop ilustrativ. Fii atent, Serghei Ivanovici! Să nu-mi spui dumneata mie Grigoriy Kuzmici dacă în maximum două-trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
învelitoare de mătase roșie pe care o depuse în fața musafirului. - N-aveam de gând să stau. Cu Iorgu, despre care v-am spus, ne cunoaștem de ani verzi... - Dar ce rău poate fi să cunoașteți și alți bulibași? Avocatul primi invitația starostelui și se așeză asemenea lui, turcește. Nu i se păru a fi prea comod, dar ca oaspete, trebui să accepte. - Așa domnule, să ne stea pețitorii! - Ce pețitori, bulibașă? - Am stricat și eu o vorbă, dar nu chiar în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]