18,834 matches
-
mici, cu multă vegetație și mâlite. Este o specie endemică a bazinului hidrografic al Dunării și Nistrului. Are o talia până la 10-11 cm. Corpul este ovalar, ușor comprimat lateral, cu spatele gros și este acoperit cu solzi mari. Capul comprimat lateral cu gura mică dispusă terminal care este prevăzută cu dinți mărunți. Ochii sunt apropiați de profilul frunții. Înotătoarea dorsală se află în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea caudală are marginea rotunjită. Coloritul corpului este negru pe spate; laturile sunt cafeniu-închis, iar
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
Europäische Hundsfisch; Rus.: Умбра; Ung.: Lápi póc. Spatele este aproape negru, flancurile (laturile) cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum 11,5 cm (la femele s-a observat chiar și 17 cm). Greutatea este de 5-8 g, cel mult 27 g Corpul masiv este alungit, cilindric, ușor comprimat lateral, cu spatele gros. Înălțimea corpului este egală cu lungimea capului și se cuprinde de 3,8—4,0 ori în lungime. Corpul și capul cu excepția botului și bărbiei este acoperit de solzi mari cicloizi, lipsiți de striuri radiare, însă prevăzuți
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
și bărbiei este acoperit de solzi mari cicloizi, lipsiți de striuri radiare, însă prevăzuți cu cercuri concentrice fine (circuli). Solzii sunt sferici, netezi și se desprind ușor. Capul este mare și constituie o treime din lungimea corpului; el este comprimat lateral și este acoperit cu solzi pe lături și deasupra. Gura mică este dispusă terminal și ușor îndreptată în sus. Falca superioară este mai scurtă decât cea inferioară și se extinde până la mijlocul ochiului. Pe maxilarul inferior, premaxilar, vomer și palatine
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
dinți mărunți, viliformi, slab dezvoltați, de aceeași mărime. Maxilarul superior și limba fără dinți. Botul este scurt și intră de 4,0—4,1 ori în lungimea capului. Ochii sunt foarte apropiați de profilul frunții. Nările mici, fără prelungiri. Linia laterală lipsește. Înotătoarea dorsală, mult mai lungă decât cea anală, începe direct deasupra originii înotătoarelor pelviene și se extinde până la originea înotătoarei anale. Razele sale au aceeași lungime, astfel încât înotătoarea apare aproape dreptunghiulară. Înotătoarea anală foarte scurtă, ultima ei radie fiind
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
aproape dreptunghiulară. Înotătoarea anală foarte scurtă, ultima ei radie fiind sub ultima radie a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală are marginea rotunjită Formula înotătoarelor este "D" III—IV 12—13; "A" II—III 5—6; "V" I 5; "P" I 12. Lateral de a lungul corpului se află 33—35 solzi în serii transversale medio-laterale. Primul arc branhial poartă pe suprafața sa 9 spini branhiali. Au 5—6 radii branhiostegale. Diferă de "Umbra pygmaea" prin lipsa petei întunecate la baza caudalei, corpul
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
le (Percidae) sunt o familie de pești teleosteeni răpitori, frumoși, sprinteni și buni înotători, răspândiți în apele dulci și salmastre ale emisferei nordice. Corpul comprimat lateral și înalt, cu un contur oval și alungit, fusiform este acoperit cu solzi ctenoizi, care se întind, rareori, și pe înotătoare. De obicei au două înotătoare dorsale. Înotătoarea dorsală constă din două regiuni: una țepoasă și alta formată din raze
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt separate. Au 30-48 vertebre. Stomacul are
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
le (Esocidae) este o familie de pești teleosteeni fizostomi răspândiți în apele dulci din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice. Forma generală a corpului este lungă și aproape cilindrică la juvenili și speciile mai mici, dar comprimată lateral și înaltă la reprezentanții mai bătrâni ai speciilor mai mari. Corpul este acoperit cu solzi mărunți cicloizi. Capul este alungit și prevăzut cu un bot lung, lat și turtit, asemănător ciocului unei rațe. Gura este foarte mare, ocupând o jumătate
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
pești și alte vertebrate. Înotătoarea caudală este bifurcată, iar înotătoarele perechi nu sunt mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea caudală cu 40-50 raze și 17 (mai rar 16) raze ramificate. Linia laterală este completă și dreaptă, toți solzii sunt cicloizi, dar solzii de pe linia laterală și de pe alte parți la unele specii, sunt în mod caracteristic zimțați sau în formă de inimă (cordiformi). Canalul infraorbital senzorial cu opt sau mai mulți pori
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea caudală cu 40-50 raze și 17 (mai rar 16) raze ramificate. Linia laterală este completă și dreaptă, toți solzii sunt cicloizi, dar solzii de pe linia laterală și de pe alte parți la unele specii, sunt în mod caracteristic zimțați sau în formă de inimă (cordiformi). Canalul infraorbital senzorial cu opt sau mai mulți pori. Oasele nazale prezente. Au 10-20 raze branhiostege și 43-67 vertebre. Parapofizele nu sunt
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
de pești marini mici sau mijlocii (până la 120 cm) larg răspândiți în apele tropicale și temperate din oceanul Atlantic, Indian și Pacific, Marea Mediterană și Marea Neagră. Corpul lor este alungit, fuziform sau oval, mai mult sau mai puțin înalt și comprimat lateral. Corpul acestor pești este acoperit cu solzi cicloizi sau slab ctenoizi, cu excepția fălcilor și a bazei cozii. Capul este adesea mare. Botul și regiunea suborbitală fără solzi, obrajii solzoși, preoperculul cu sau fără solzi și fără spini sau striuri pe
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
cu excepția fălcilor și a bazei cozii. Capul este adesea mare. Botul și regiunea suborbitală fără solzi, obrajii solzoși, preoperculul cu sau fără solzi și fără spini sau striuri pe marginea posterioara, operculul solzos fără spini (zimți). Ochii sunt destul de mari, laterali. Gura este mică, terminală, orizontală sau înclinată, ușor protractilă. Falca superioară nu depășește niciodată nivelul centrului ochiului. Maxilarul acoperit de extremitatea posterioară al premaxilarului și ascuns de către suborbital atunci când gura este închisă; premaxilarele puțin protractile. În partea anterioară a fălcilor
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
Înotătoarele pelviene (ventrale) cu poziție pectorală sunt inserate sub sau imediat în spatele bazei înotătoarelor pectorale și cuprind un spin și 5 raze moi. Solzii axilari sunt prezenți. Înotătoarea caudală este mai mult sau mai puțin bifurcată. Există o singură linie laterală completă, bine dezvoltată, care se prelungește până la baza înotătoarei caudale, fără a se întinde pe aceasta. Colorația: au culori foarte variabile: roz, roșu, gri, mai mult sau mai puțin închise, cu reflexe argintii; pete, dungi sau benzi transversale sau longitudinale
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
familie de pești marini teleosteeni mici sau mijlocii din ordinul perciformelor răspândiți în apele tropicale și temperate din oceanul Atlantic, oceanul Indian, oceanul Pacific, Marea Mediterană și Marea Neagră. Sunt pești de talie, forma și culoare destul de variată, cu corpul alungit, comprimat lateral. Lungime maximă 2,3 m ("Cheilinus undulatus"), multe specii sunt sub 15 cm, iar cele mai mici pot fi de 4,5 cm ("Minilabrus striatus" din Marea Roșie). Corpul este acoperit cu solzi cicloizi (netezi la atingere) de talie mijlocie sau
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
moi. Înotătoarea anală cu 2-6 spini (de obicei trei) și 7-18 raze moi. Înotătoare ventrală (pelviană) cu poziție pectorală. O labridă, "Conniella apterygia", nu are înotătoare pelviene, și face parte din grupul "Cirrhilabrus". Înotătoarea caudală trunchiată sau ușor rotunjită. Linia laterală este continuă, uniform arcuită sau descrie o curbă abruptă sub partea moale a înotătoarei dorsale sau este întreruptă pe peduncul caudal. Au de obicei 23-42 vertebre. Vezica înotătoare prezentă. Colorație: de obicei vie, de multe ori diferă în funcție de sex și
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
perciform din familia labridelor, de pe coastele de est a Oceanului Atlantic, regiunea litorală a Mării Mediterane și sudul Mării Negre, destul de rar semnalat pe coastele românești. Are o talia obișnuită de 10-20 cm, cel mult 25 cm. Corpul este alungit și comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mărunți. Capul este lipsit de solzi. Botul este alungit, cu gura terminală, mică, prevăzută cu buze subțiri și cu dinți neegali, dispuși pe două rânduri, unii dintre ei având forma de canini. Înotătoarea dorsală cu 9
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
dispuși pe două rânduri, unii dintre ei având forma de canini. Înotătoarea dorsală cu 9 (excepțional 8) spini și 11-12 raze moi, prezintă o excavație în regiunea anterioară. Înotătoarea anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
raze moi (articulate). Înotătoarea adipoasă absentă. Înotătoarea pelviană (ventrală) este alcătuită dintr-un spin și 5 raze moi; ea este plasată sub înotătoarea pectorală, puțin înaintea sau în urma acesteia, având deci o poziție toracică (pectorală). Baza înotătoarei pectorale este situată lateral și vertical. Înotătoarea anală la extremitatea anterioară are 2 sau mai mulți spini, mai rar un spin. Înotătoarea caudală cu 17 sau mai puține raze moi. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv prin ductul pneumatic, deci sunt pești fizocliști
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
Sheffield Wednesday, Bert McGee, a spus: „Prostii - nimeni nu ar fi fost ucis.” Acest incident i-a determinat pe cei de la Sheffield Wednesday să schimbe configurarea peluzei Leppings Lane, prin divizarea terasei în trei țarcuri separate, pentru a limita mișcările laterale. Terasa a fost împărțită în cinci țarcuri în 1984, atunci când clubul a promovat în Prima Divizie, iar o barieră pentru prevenirea busculadelor, aflată în apropierea tunelului de acces, a fost îndepărtată în 1986 pentru a ușura circulația fanilor dinspre și
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
în ceilalți și către gard de presiunea enormă a mulțimii din spate. Oamenii care intrau nu erau conștienți de problemele de la gard; în alte ocazii, exista cineva la intrarea în tunel care supraveghea țarcurile centrale și redirecționa fanii către țarcurile laterale atunci când cele centrale se umpleau, însă în timpul tragediei de la Hillsborough acest lucru nu s-a întâmplat, din motive neclare. Un reportaj BBC a emis ipoteza conform căreia dacă forțele de ordine ar fi poziționat corect doi polițiști călare, aceștia ar
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
acest lucru nu s-a întâmplat, din motive neclare. Un reportaj BBC a emis ipoteza conform căreia dacă forțele de ordine ar fi poziționat corect doi polițiști călare, aceștia ar fi funcționat drept „diguri”, direcționând mai mulți fani în țarcurile laterale; nu a fost însă cazul. Pentru o perioadă, problemele au trecut neobservate de majoritatea celor prezenți (cu excepția celor implicați direct în busculadă), întrucât atenția tuturor era absorbită de meci. Panicați, fanii au încercat să atragă atenția portarului echipei Liverpool, Bruce
Tragedia de pe Hillsborough () [Corola-website/Science/330724_a_332053]
-
le (Carangidae) sunt o familie de pești teleosteeni marini de larg, răspândiți în apele tropicale, subtropicale și temperate calde ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, unele specii pătrund în apele salmastre și râurilor de coastă. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu un peduncul caudal subțire. Corpul este acoperit cu solzi mici, subțiri, cicloizi. Linia laterală este completă, dreaptă în regiunea anterioară și posterioară, curbată în regiunea mijlocie și prevăzută cu plăci osoase (scutele), care prezintă țepi. Înotătoarea dorsală este continuă
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
subtropicale și temperate calde ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, unele specii pătrund în apele salmastre și râurilor de coastă. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu un peduncul caudal subțire. Corpul este acoperit cu solzi mici, subțiri, cicloizi. Linia laterală este completă, dreaptă în regiunea anterioară și posterioară, curbată în regiunea mijlocie și prevăzută cu plăci osoase (scutele), care prezintă țepi. Înotătoarea dorsală este continuă sau divizată într-o înotătoare anterioară scurtă, cu cu 4-8 spini și una posterioară lungă
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
mediteranean ("Trachurus mediterraneus"). Carangidele cuprind pești de formă și mărimi diferite. Cele mai multe specii au o lungime totală sub 100 cm, dar unele cresc peste 250 cm. Forma corpului este extrem de variabilă. Cele mai multe specii au corpul înalt, puțin alungit și comprimat lateral (ex. "Selene"). Unele specii sunt alungite și fusiforme (ex. "Decapterus" și "Elagatis"). Peduncul caudal este subțire, îngust, mai rar de o lățime medie, și prezintă, la unele specii, o carenă laterală moderată sau carene perechi bilaterale sau șanțuri ventrale și
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]