18,953 matches
-
în câțiva ani mari suprafețe de teren au rămas nearate și nesemănate, iar, ca să poată trăi, cei tineri au căutat locuri de muncă în industrie, în primul rând în minerit. De prin anii 60 ai secolului XX, odată cu extinderea exploatărilor miniere, populația tânără a mers să muncească în mină și în uzina mecanică din Baia de Arieș, devenind un fel de nici țărani, nici muncitori. Meseriile noi i-au dus și pe o parte din Văeleni departe de casă, prin Turda
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
(Rusește: "Магнитого́рск") este un oraș minier și industrial din Regiunea Celiabinsk, Rusia, localizat pe partea estică (Siberiană) a extremitații sudice a Munților Ural, pe malurile Râului Ural. Populație: 408.401 (recensământul din 2010); 418.545 (recensământul din 2002); 440.321 (recensământul din 1989). A fost numit
Magnitogorsk () [Corola-website/Science/301508_a_302837]
-
perioada secolelor VI - XII (e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice, toponimice, epigrafice și logice, precum și contactul direct cu marile migrații ale unor populații din primul mileniu al e.n pledează pentru existența și continuitatea românilor în bazinul minier Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în anul 1630, mina din Băiuț a fost pomenită pentru prima dată în documente în anul 1315 și era încorporată în sens administrativ mai larg în Țara Lăpușului (Terra Lapus). Prima
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
a stratului de zăpadă este de 50 cm, stațiunea este adaptată și pentru sporturile de iarnă. Stațiunea dispune de două pârtii de dificultate medie, fiecare cu instalație de transport pe cablu: Etimologia numelui localității: din Baia (din subst. baie „exploatare minieră subterană; mină, ocnă” < lat. *bannea sau magh. bánya) + Borșa (din n.fam. Borșa < n. pers. sl. Borša; sau din n. fam. Borș + suf. top. -a). Izvoare de apă minerală, pe Valea Țâșla: Izvorul Baritina din fața Văii Vinișoru, Izvorul La Ciuroi
Băile Borșa, Maramureș () [Corola-website/Science/301564_a_302893]
-
anexă a acesteia. Perioada interbelică este și o perioadă de avânt economic pentru satul Rus, aici existând deja pomenitele topitorii și spălătorii, precum și o linie ferată ce transporta minereu de la Târgu Lăpuș la Baia Mare. Rusenii au avut și un drapel minier foarte frumos și prețios care din păcate s-a pierdut. Perioada celui de-al doilea război mondial este și cea a instalării comunismului care i-a urmat este, probabil cea mai agitată din întreaga istorie a Rusului.
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
strambus, forma vulgara pentru strabus), inițial, determinantul unui apelativ + Băiuț (din subst. baie „mină” + suf. dim. -ut). La recensământul din 2011, populația era de 587 locuitori. Strâmbu-Băiuț este situat pe râul Lăpuș, la o distanță de 1 km de localitatea minieră Băiuț. În amonte de localitate se află pasul Cavnic și mai în sus, la o distanță de 16 km, centrul minier Cavnic. Localitatea a luat ființă în anul 1835 prin reunirea mai multor turnătorii de fier din zona într-o
Strâmbu-Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301593_a_302922]
-
populația era de 587 locuitori. Strâmbu-Băiuț este situat pe râul Lăpuș, la o distanță de 1 km de localitatea minieră Băiuț. În amonte de localitate se află pasul Cavnic și mai în sus, la o distanță de 16 km, centrul minier Cavnic. Localitatea a luat ființă în anul 1835 prin reunirea mai multor turnătorii de fier din zona într-o singură așezare. După alte surse, prima atestare datează din 1850 (Sztrimbuj).
Strâmbu-Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301593_a_302922]
-
stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
și Brazii de Sus și 2896 de locuitori. Altă unitate industrială infințată în satul Brazi a fost Atelierul de Teracotă. Tot în acelasi timp ia ființă și o fabrică de sifoane, proprietar fiind Constantin Spiridon. În aprilie 1934 societatea "Creditul Minier" ("înfințată în 1919 la București") a început construirea unei rafinării la Brazi, pe care a dat-o în funcțiune la 15 iunie 1935. Rafinăria a suferit grave avarii în timpul bombardamentelor aeriene din timpul celui de-al doilea război mondial. La
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Filipeștii de Pădure (în trecut, Filipești Ungureni) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Dițești, Filipeștii de Pădure (reședința), Minieri și Siliștea Dealului. Comuna se află în marginea vestică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Proviței. Este traversată de șoseaua județeană DJ720, care o leagă spre est de (unde se termină în DN1) și spre vest în
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Se află în partea de central-estică a județului, în Munții Metaliferi. Exploatare de minereuri auro-argentifere. La 30 octombrie 1971, la ora 5 dimineața, s-a rupt iazul de decantare al Exploatării Miniere Certej, din Certeju de Sus, iar sute de mii de metri cubi de mâl, steril și apă au plecat la vale, măturând totul în cale. Blocuri, case, gospodării, grajduri cu animale, toate aflate în apropierea sediului exploatării, au fost rase
Certeju de Sus, Hunedoara () [Corola-website/Science/300542_a_301871]
-
1700 era deja în funcțiune însă a fost dezafectat în 1815. La Baia Plosca "(în maghiară: Ploszkabánya, în germană Plotzka)" s-a exploatat minereu de fier încă din perioada romanilor. Exploatarea de minereu a fost reluată în 1858 de către asociația minieră de la Brașov, și în 1890 a fost preluat de Societatea pe acțiuni al uzinelor de fier de la Nădrag. Tot acolo înainte de trasarea granițelor, în 1762 au distrus o mănăstire în care locuiau doi enoriași ortodocși. După 1808 s-a creat
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
albă cu următoarea inscripție: "„JENŐ BALÁS născut în Remetea 1882 - 1938. Inginer, cercetător, pionier al mineritului de bauxită din Ungaria. În amintirea importantelor sale proiecte hidrotehnice. 1996”". În 1999 școala a fost vizitată de un grup de geologi și ingineri minieri din Ungaria, sub conducerea inginerului János. Cu această ocazie a fost inaugurată o placă de marmură neagră, cu inscripția: "„În semn de respect pentru marele fiu al Remetei, JENŐ BALÁS 1882 - 1938, au așezat această placă: Asociația Ungară de Stat
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Săcărâmb () este un sat în comuna Certeju de Sus din județul Hunedoara, Transilvania, România. Se află în partea de central-estică a județului, în Munții Metaliferi. Săcărâmb face parte din Patrulaterul aurifer al Munților Apuseni. Săcărâmbul a fost un oraș minier unic în lume, pe teritoriul căruia au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale, două dintre ele fiind unice în lume, altele 5 fiind identificate doar în Africa de Sud. Prima galerie minieră și-a făcut loc prin pereții muntelui în
Săcărâmb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300558_a_301887]
-
al Munților Apuseni. Săcărâmbul a fost un oraș minier unic în lume, pe teritoriul căruia au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale, două dintre ele fiind unice în lume, altele 5 fiind identificate doar în Africa de Sud. Prima galerie minieră și-a făcut loc prin pereții muntelui în anul 1746, iar până astăzi s-a atins pragul sutelor de galerii. Timp de 128 de ani (1748-1876), timp în care complexul minier a fost considerat cel mai rentabil din Europa, s-
Săcărâmb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300558_a_301887]
-
altele 5 fiind identificate doar în Africa de Sud. Prima galerie minieră și-a făcut loc prin pereții muntelui în anul 1746, iar până astăzi s-a atins pragul sutelor de galerii. Timp de 128 de ani (1748-1876), timp în care complexul minier a fost considerat cel mai rentabil din Europa, s-au obținut peste 40 de tone de aur din acest zăcământ. Numele acestei localități a făcut repede înconjurul Pământului stârnind un interes deosebit în rândul oamenilor de știință, atât prin complexitatea
Săcărâmb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300558_a_301887]
-
ca aurul intră în reacție chimică cu alte elemente. Interesul stârnit de zăcământul Săcărâmb este ilustrat de faptul ca el a constituit terenul de studiu a numeroși cercetători de la universitățile și instituțiile geologice din Viena, Budapesta, dar și de la academiile miniera din Freiberg, Bibram, Leoben și Graz. În împrejurimile Săcărâmbului, la poalele Cetrașului, au fost descoperite, în 1860, un vas conținând monede de aur și un lanț de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuințate în relațiile de schimb
Săcărâmb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300558_a_301887]
-
și indigen, lipan, mreana vânata, scobar și clean. Primele atestări documentare datează din secolul XV, respectiv anul 1439 și vizează satele Buceș, Mihăileni și Stănija. În urma unor săpături arheologice, în zona Stănija au ieșit la iveală urmele unor străvechi așezări miniere, descoperindu-se elemente de ceramică română, cărămizi, opaițe, râșnite sau chiar bucăți de lemn folosite la construirea galeriilor. În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii “Coțofeni” și
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
vorbește despre un “drum al aurului” care pornea de la Roșia Montană spre cetățile dacice din Munții Orăștiei, legendele fiind mereu atrăgătoare pentru aventurieri. După Primul Război Mondial, odată cu apariția Legii Minelor din 1924, la Stănija a început o susținută activitate minieră a unor mici proprietari, însă cu mijloace rudimentare. Singurele exploatări sistematice și cu tehnologii moderne pentru acea vreme erau: Mină Popa (cota 390 m) și Mină Muncăceasca, având două sectoare independente, Est și Vest. Capacitatea lor de productie era redusă
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
se cunosc în prezent. Are profil agrar, dar se mai practică și azi minieritul. Sursele de atractivitate ale localității Stănija sunt legate de vechile exploatări de argint și aur, cât și de siturile arheologice care au scos la suprafață așezări miniere, cărămizi și ceramică română. Turismul de aventură oferă satisfacții prin varietatea mare de metode recreere: drumeții montane, sporturi extreme, alpinism, vânătoare și pescuit. Pe langă alpinism, relieful este mai degrabă potrivit practicarii altor sporturi din categoria celor considerate extreme. Se
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
Cișerii), Părăul Gliganului; - pe malul drept(de la vărsare în sus) Părăul Lung, Părăul Copăciosului, Părăul Băii, Părăul Țigănii, Părăul (Valea) Brezăii, Părăul Bisericii, Părăul lui Crăciun. Notă 3- Părăul Băii se numește așa deorece trecea prin perimetrul unei băi =(exploatare minieră la zi=carieră de piatră (calcar marmorean)) care a fost deschisă o dată în 1918 de niște italieni (și când un inginer a spus că aceste zăcăminte erau cunoscute de pe vremea romanilor,conform spuselor unor băieși care au lucrat atunci la
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
valea Trotușului la confluența cu Pârâul Asău. Sat mic de oameni harnici și gospodari având în prezent ca principale ocupații agricultura și creșterea animalelor. Din sec. IX și până la sfârșitul sec. XX 75% dintre locuitori lucrau ca mineri, zona fiind minieră și având enorme zăcăminte de cărbune (EMC Comănești). Acest lucru a dus la dezvoltarea depresiunii Comănești tranformându-o într-o zonă puternic industrializată în perioada comunistă(cărbune, cherestea, petrol, fructe de pădure etc.). Exită dovezi arheologice de locuire a acestor locuri
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
zone apropiate: - Livadia-Livezeni, - Petros-Petroșani, - Uric-Uricani, - Valea Lupului-Lupeni. Probabil că acolo existând pășuni întinse nelocuite, mulți locuitori de pe Valea Streiului superior au emigrat acolo, dezvoltând în timp noile localități. De asemenea trebuie amintit că în acea perioadă nu erau deschise exploatările miniere din Valea Jiului. Trebuie semnalat de asemenea un alt fapt istoric privind participarea unor delegații cu reprezentanți din cele două sate Livadia de Câmp și de Coastă la adunarea românilor ardeleni din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Fiecare din cele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cartofi, legume etc. Pomicultura, în special cultura prunului, este influențată în mare măsura de condițiile climatice extreme (apariția primului sau ultimului îngheț, grindini etc.). Până la sfârșitul anilor ’90, o mare parte din forța de muncă masculină era angajată în sectorul minier (mina de argilă refractară de la Bălnaca-Groși) sau în exploatările forestiere, activități care au încetat (mineritul) ori s-au diminuat în amploare (forestier). Satul Damiș dispune de trei școli (una generală, cu clasele I-VIII, și două școli primare, cu clasele
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]