18,500 matches
-
nemusulmane și neturce din imperiu în societatea otomană prin prevederi care erau revoluționare pentru acea perioadă. În timpul Tanzimatului a fost emis Regulamentul Națiunii Armene, ("Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân") pe 29 martie 1863. Milietul armean a primit o serie de privilegii extinse și autonomie. Națiunea Armeană, "Millet−i Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Ermeniyân" se referea la milietul Bisericii Ortodoxe Gregoriene Armeană. La scurtă vreme după aceasta, Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată de Adunarea Patriarhală a Armenilor. Armenii primeau privilegii excepționale, care permiteau formarea unui „stat în stat” și care urmărea eliminarea dominației aristocrației prin dezvoltarea claselor politice izvorâte din societatea civilă. Aceste două reforme, care ar fi trebuit din punct de vedere teoretic să fie exemple de schimbare socială
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
o relație cu un ofițer austriac, baronul Peter von Schmuckher. Relația lor a fost turbulentă. Cu toate acestea, la moartea soției lui Schmuckher în 1837, ea a intenționat să se căsătorească cu el. Când ambițiosul baron a pretins titluri și privilegii regale ca o condiție a căsătoriei, Maria Isabella l-a respins, apelând la fiul ei regele Ferdinand al II-lea pentru a scăpa de fostul ei iubit. Regele l-a expulzat pe Schmuckher în ianuarie 1838. Cum Maria Isabella era
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
în contact cu platonismului, dar nu cu creștinii de acolo orașul a înflorit până la războiul civil dintre Septimius Severus și Niger Pescennius în 198-9 CE.. Având în față cu Niger, care a fost învinsă, orașul a fost temporar deposedat de privilegii sale juridice de Severus, care a desemnat aceste Sebastia la loc. În 244 CE, Filip Arabul transformat Flavius Neapolis într-o colonie român, pe nume Julia Neapolis. El a păstrat acest statut până la regula de Trebonianus gallus în 251 CE
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
fost educat în Ferrara. Regele Béla al IV-lea (1235-1270) a restaurat puterea regală, dar regatul său a fost devastat în timpul invaziei mongole (1241-1242). După retragerea mongolilor, din ordinul său au fost construite sau întărite mai multe cetăți. A acordat privilegii orășenești mai multor așezări din regat, între care Buda, Trnava, Banská Štiavnica și Pesta. Regele Béla al IV-lea a reușit să ocupe ducatul Stiriei pentru o scurtă perioadă (1254-1260), dar a trebuit să-l abandoneze în favoarea regelui Ottokar al
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
cont că Verne a scris despre achiziția teritoriului Alaska în "Ținutul blănurilor", iar insula Lincoln este propusă pentru a deveni posesiune americană în "Insula misterioasă". De fapt, în capitolul eliminat "John Bull și Jonathan", Hatteras și Altamont se duelează pentru privilegiul de a pretinde teritoriul pentru țările lor. În 1912, Georges Méliès a realizat un film bazat pe acțiunea romanului, intitulat "Conquête du pôle". În 1982, Electrecord a lansat discul de vinil "", o dramatizare de Claudiu Cristescu cu o distribuție din
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
sabina Valeria, dar ele erau de origine etrusca. Se desfășurau la un "saeculum" (100 sau 110 ani), marcând sfârșitul unui ciclu istoric și debutul altuia), dar nu a fost atașat în mod regulat unui festival religios special . Participarea era un privilegiu pentru băieții din nobilime ("nobiles"). Era o prezentare a însușirilor personale, nu un concurs. O descriere completă a exercițiilor este dată de Publius Vergilius Maro în "Eneida" 5.545-603, ca eveniment final organizat în jocurile de comemorare a morții tatălui
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
ele fuseseră procurate, pe căi mai mult sau mai puțin legale, de dincolo de munți. Nevoia mereu sporită de carte era, însă, tot mai greu de satisfăcut, cu atât mai mult, cu cât tiparnița de la Râmnic își întrerupsese temporar activitatea. Nici privilegiul acordat, în 1770, tipografului vienez Joseph Kurzböck, pentru editarea cărților necesare locuitorilor neuniți din monarhie n-a schimbat cu mult situația, întrucât Kurzböck era dezavantajat de faptul că nu cunoștea nici limba, nici specificul religiei celor cărora li se adresa
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
cărora li se adresa și, în plus, aflându‑se sub directa îndrumare și severul control al autorităților, este nevoit să concretizeze toate principiile „novatoare” preconizate de acestea, consecința firească fiind o pronunțată suspiciune din partea cititorilor săi. În această situație, acordarea privilegiului de a edita cărțile școlare și de cult necesare românilor neuniți unui transilvănean, în speță lui Petrus Barth, putea fi o soluție convenabilă atât autorităților, cât și, mai ales, românilor. Petrus Barth (1745-1801), fiul lui Johann Barth junior, are merite
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
autorităților, cât și, mai ales, românilor. Petrus Barth (1745-1801), fiul lui Johann Barth junior, are merite incontestabile în istoria cărții românești, întrucât, rupând cu tradiția familiei, se dedică aproape exclusiv imprimării de carte românească. Primele demersuri în scopul obținerii unui privilegiu în acest sens Barth le-a făcut încă din 1781, deși abia la 16 iulie 1788 tipograful va semna contractul prin care i se conferea dreptul exclusiv ca, timp de pe șase ani, să poată edita carte românească. Petrus Barth se
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
din lemn au fost rapid înlocuite de primul castel de piatră din Anglia. Forturile mai mici ale Castelului Baynard și ale Castelului Montfichet au fost deasemenea construite de-a lungul apei. Prin charta semnată în 1067, William a recunoscut drepturile, privilegiile și legile orașului. Sistemul auto-guvernare al orașului a fost consolidat de drepturile electorale acordate de regele Ioan Fără de Țară în 1199 și în 1215. În 1907, William al II-lea al Angliei, fiul lui William Cuceritorul, a început construcția unui
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
fiind reconstruită din piatră și cărămidă în anul 1852. Clădirea este retrasă de la aliniamentul străzii. Târgul Fălticeni a fost fondat în anul 1779 în timpul domnitorului Constantin Moruzi, fiind primul oraș din România care a fost fondat de evrei pe baza privilegiilor acordate de domnitori. În monografia sa, istoricul Artur Gorovei menționează că în 1772 trăiau acolo trei frati evrei. Cea mai veche dovadă a existenței evreilor în orașul Fălticeni este o piatră funerară datând din 1780 și aflată în cimitirul evreiesc
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
vârstă de acolo, și amândoi au fost foarte amabili și pios. Femeie de Sunem a fost deosebit de primitoare, și ea a avut grijă ca profetul mănânce pâine la casa ei. Tânăr în vârstă au fost atât de încântați de mare privilegiu și mitzvah de "hachnosas orchim" (ospitalitatea), care au construit-o cameră specială pentru el, si a pus acolo un pat, cu o masă și un scaun și o lumânare-stick, astfel încât ori de câte ori profetul trecut prin Sunem, el va găsi o citesc
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
este a doua fază prin care a trecut armata romană, prima fiind Armata romană timpurie. După ce au abandonat falanga, romanii și-au dovedit capacitățile de adaptare. În Republica Romană dreptul de a servi în armată a fost un privilegiu al cetățenilor "assidui", al proprietarilor. Împreună, acestea formau "classis" sau "populus". Polybius a făcut o descriere detaliată a armatei romane de la mijlocul secolului al II-lea î.H., referitoare la cel de-al doilea război punic. Istoricul grec a crezut
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
Într-un act din 6 ianuarie 1395 este menționat un boier cu numele de Șendrea cel bătrân ca proprietar al satului Dolhești, boierul respectiv fiind un sfetnic principal al domnitorului Ștefan I (1394-1399). În secolul următor, satul Dolhești a primit privilegii din partea domnitorilor Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504). Boierii din familia Șendrea au zidit biserica actuală în mijlocul curții boierești din satul Dolhești (azi Dolheștii Mari). În prezent, din vechea curte boierească nu a mai rămas nici o urmă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat alegerile pentru Divanul ad-hoc. Este ales în Adunarea electiva a Moldovei (1858), ajungând să-și depună
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
În 1469 o armată moldoveană condusă de spătarul Filip Pop a pătruns și prădat în Secuime, drept represalii pentru găzduirea lui Petru Aron, rivalul lui Ștefan. Cu acea ocazie Petru Aron a fost prins și executat. Frontul comun antiotoman, precum și privilegiul comercial acordat de Ștefan negustorilor brașoveni la 3 ianuarie 1472 a destins relațiile cu Regatul Ungariei. În anul 1473 Moldova și Regatul Ungariei și-au coordonat acțiunile pentru înlăturarea interpușilor otomani Radu cel Frumos și Laiotă Basarab din Țara Românească
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
sub denumirea de raskol. Reforma, care viza modificarea ritualului bisericesc, a început în anul 1654 și a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 1667. Cu timpul au reușit să devină tolerați și chiar să obțină unele mici privilegii de la cârmuire și de la mitropoliții țării. Strămoșii lipovenilor au ajuns până la poalele obcinilor carpatine, în orașul Rădăuți. Comunitatea a continuat să-și păstreze cu strictețe tradițiile religioase. La recensământul din 1900, în oraș locuiau 56 lipoveni. a fost construită în
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
În fiecare an, la Marile Dyonosii, delegații sutelor de cetăți aduc la Atena tributul și îl încredințează magistraților atenieni numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse la ascultare. Atena putea decide să distrugă complet o cetate răsculată
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
participau toți cetățenii, în frunte cu preoții și cei mai înalți funcționari publici, care aveau locuri rezervate în rândurile din față, tot acolo erau așezați oaspeții de vază, și străinii care obținuseră în schimbul bunăvoinței arătate atenienilor și cetății mult râvnitul privilegiu al proedriei, dreptul de a ocupă un loc rezervat la spectacole. În secolul IV i.en., se distribuiau jetoane de participare la teatru, așa numitul theorikon, o indemnizație care permitea și celor mai nevoiași să asiste la celebrări. Alături de cetățeni
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
zid cu patru porți în cele patru direcții principale. Prima menționare documentară a Buzăului ca târg și punct de vamă într-un document intern este cel emis la 30 ianuarie 1431 de domnitorul Dan al II-lea privind acordarea unor privilegii de comerț brașovenilor, la trecerea lor prin târgurile Munteniei, între care și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
și Buzăul (care este denumit târg și punct de vamă), la fel ca în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Actul sugerează că orașul avea titulatura de târg cel puțin dinainte de domnia lui Mircea cel Bătrân, fapt susținut și de inexistența unui privilegiu domnesc de înființare a orașului, cum a fost cazul altor târguri medievale muntenești, cum ar fi Târgșor. Târgul Buzău se afla pe drumul Bogdanului, drum comercial ce lega Țara Românească de Moldova, strada principală, " Drumul Târgului", făcând parte din acest
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
de dominație asiriană, Babilonia s-a bucurat de un statut proeminent sau s-a revoltat la cel mai mic indiciu că nu ar mai avea acest staut. Asirienii întotdeauna au reușit să restabilească loialitatea babilonienilor, ori prin acordarea mai multor privilegii, ori militar. Totul s-a schimbat în 627 î.Hr. când a murit cel mai puternic conducător asirian, Ashurbanipal, și Babilonia s-a răzvrătit în anul următor sub conducerea lui Nabopolassar Caldeeanul. Cu ajutorul mezilor, capitala asirienilor, Ninive, a fost devastată în
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
de proprietar ale lui Dumnezeu, printr-o slujire plină de credincioșie fată de El și fată de semenii noștri, prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a creste în dragoste și pentru a birui egoismul și lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care vin asupra altora, ca rezultat al credincioșiei sale (Geneza 1,26-28; 2,15; 1 Cronici
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
de zi, este și idea că nu trebuie să existe oameni fără adăpost când sunt clădiri nefolosite, lucru prevăzut în conceptul legal "Uti possidetis". A avea un adăpost este văzut de către freeganieni ca un drept natural, și nu ca un privilegiu<ref name=autogenerat 1>
Freeganism () [Corola-website/Science/315480_a_316809]