18,636 matches
-
de nimeni decât în aer, adică dacă i se întrerupea legătura cu pământul, care în contextul nostru însemană trecutul. Cred că acesta este sensul și rațiunea acestei cărți pe care o prezentăm despre omul și opera Alexa Visarion. Și alt rost al acestui volum ar fi îndemnul spre cunoașterea nemijlocită a creației sale, care neîndoielnic este una de referință. Datoria ne poruncește să n-o lăsăm pradă uitării, căci rădăcinile oricărui prezent sunt înfipte în trecut și suntem prezentul unui trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și de frumusețe modernă cuceritoare. (Valentin Silvestru) [...] DA sau NU. O piesă intens conflictuală. Un conflict intens contemporan. O contemporaneitate intens conștientă. O conștientizare intens constructivă. O constructivitate intens revoluționară. [...] Pentru Alexa Visarion, regizorul care a meditat special asupra locului, rostului și puterii ședinței în viața omului societății secolului XX [...] o asemenea piesă tocmai despre o ședință furtunoasă, nu putea să însemne decât perspectiva unei munci care să fie făcută cu amandouă mâinile, cu tot talentul, cu tot profesionalismul și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că, dincolo de plăcere sau neplăcere, dincolo de priza sau lipsa de priză, propunerea lui Alexa Visarion este demnă de luat în seamă cu toată seriozitatea. Filmul său poate să nu placă. Poate să contrarieze. Poate să enerveze. Nici nu-i rău. Rostul artei nu este să pună cataplasme cu mușețel, ci să strice somnul de după-amiază al spiritelor moțăitoare. Filmul poate să irite chiar spiritele subțiri, ascuțite, treze. El poate să stârnească insatisfacții probabil are și defecte care scapă simțului meu critic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se consumă parcă pe neobservate și scurta secvență în care filmul atinge punctul său de maximă concentrare expresivă: e vorba de bâjbâita întâlnire dintre circarul îmbătat cu sila și soldatul orb ambele personaje (unul "arta", celălalt "conștiința"?) fiind deturnate de la rostul lor fundamental de aceeași forță brutală (personificată, în film, de mâna care ucide porumbelul)... Și cred că tocmai în lipsa de ostentație a acestei scurte dar bine pregătite secvențe trebuie căutată adevărata măsură a înzestrării regizorului-scenarist Alexa Visarion. Tot de Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vrea să pară. Un spectacol de o tristețe pustiitoare. Un teatru greu de "judecat", pentru că pornește în primul rând din sursele vitale ale unui om, ale unui artist. Un teatru care poate fi primit sau nu. Dacă pentru Alexa Visarion rostul teatrului este mărturisirea, datoria martorului este să depună mărturie despre mărturisirea pe care a primit-o. Îi voi fi martor în continuare, de la Pescărușul către Livada de vișini, spre Ivanov. Pentru că Alexa Visarion își propune o stagiune Cehov... (Dumitriana Condurache
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întru timp a iubiri, a sufletului, a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scris în Rig-Veda: "Voi, Ape, luați cu voi orice păcat pe care l-am făcut, / Orice nedreptate pe care am făcut-o cuiva, / Orice jurămînt strîmb pe care l-am rostit!" Aruncîndu-se mereu în apele lacului, personajele filmului par a rost aceste versuri, în dorința de a se curăța de mizeria trecutului. Întîlnirea lor s-a petrecut lîngă o cișmea, amintindu-ne astfel că în Biblie întîlnirile importante se petrec lîngă izvoare și fîntîni; apa reprezintă infinitatea posibilităților, conține semnele evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care îl preocupa de mult timp; m-au tulburat tenacitatea sa, dar mai ales realismul și sinceritatea punerii problemei. Aceasta era de o tranșanță de-a dreptul shakespeariană: "A fi sau a nu fi"! Cu alte cuvinte: are sau nu rost, în contextul României de azi, al noului nostru cinema și al gustului public, realizarea unui film despre...? Eram invitată să decid. Alți critici spuseseră "Nu". Eu am spus "Da"; Da, dar..." Cum să aduci arhaicul și transcendentul în cinema? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spasme aceste ființe aflate în căutarea unei explicații a suferinței, în căutarea unei înțelegeri de viață între religiozitate și erotism. De fapt, un film despre ambiguitatea actelor umane, despre teama de a fi singur, despre dorința de a găsi un rost zilelor trăite. Ce credeți că este mai important în meseria dumneavoastră? Să fii tu însuți, să nu suferi nici o influență din afară, să nu depinzi de conjunctură, să ajungi să gândești ceea ce oamenii trăiesc zilnic, dar nu știu sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum... Nu există o regulă a artei și nici un răspuns veșnic. Că se știe ce trebuie să gândească un artist și mai ales cum trebuie să gândească, e un imbecil. La aceleași întrebări oamenii răspund diferit. Vorbim destul de frumos despre rosturi și realizăm foarte puțin despre sens. Toți. Dar etapa de gândire, de definire teoretică este estențială. Ar trebui să facem mai mult pentru idee și sens, să nu ne mulțumim cu rumegarea continuă și calificativele adjectivale. Această stare de căutare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de teatru, prin rescrierea cinematografică a unor texte ale lui Caragiale, iar acum, consecvent, lucrați la adaptarea pentru ecran a unei schițe a lui Alexandru Sahia. Ce v-ar interesa, ca proiect, din literatura actuală? Eu cred că unul dintre rosturile artistului este să se cunoască foarte bine pe el însuși, să știe ce vrea de la opera sa și, în ce mă privește, încerc pe acest drum chinuitor. Imi aleg de obicei textele, nu numai pe cele care îmi plac mult
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și tensionat e, de fapt, ceva minor, ceva în afara problemei esențiale, ceva care s-a rezolvat. Nu s-a rezolvat și nu se va rezolva niciodată definitiv, în virtutea unei dialectici pe care teoretic o știm foarte bine, după cum știm că rostul artei este tocmai să intervină, iar arta filmului, atât de penetrantă, trebuie cu atât mai mult să intervină și să descopere mereu ceea ce viața, prin meandrele ei, nivelează sau ascunde. Descoperirea de acest tip este tocmai posibilitatea omului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Repetițiile lui Peter Brook și Giorgio Strehler mi-au întărit convingerea că nu există decât câteva probleme esențiale. Nu trebuie să te risipești, ci să te duci cât mai spre adâncuri. Cu ce stare de spirit privești acum, la maturitate, rostul creației? Care îți sunt proiectele? Viața m-a uzat, mi-a mai tăiat din forță, dar nu m-am schimbat. Am început să aud mai bine muzica. Cu opt note se poate face orice, cu mai puține obiecte poți să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că epoca mă obligă să citesc astfel opera și să caut conecțiile. Sebastian s-a retras din criza prin care trecea România, dar această retragere nu cred că e altceva decât o atitudine extremă de a privi și a ignora. Rostul unui regizor este să elibereze energiile asunse într-o operă, să asculte vocile încă nedeslușite. A răspunde timpului nostru și debandadei nu înseamnă întotdeauna a ataca frontal. Nu sunt atât de tânăr încât să renunț la profesie, nici atât de bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ciudat în mine. Probabil că este experiența tulburătoare a trecerii la o altă vârstă, am împlinit 45 de ani. Apoi faptul că am fost implicat în evenimentele din decembrie '89, mi-au dat și o anumită doză de tristețe privind rostul omului și a semnificației umane. Până acum teatrul a fost pentru mine și sper să fie până la moarte, un mod de a ține viu dialogul cu lumea, de a avea posibilitatea să comunici ceva dinăuntrul tău spre lume și să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dureroasă a lipsei de semnificație a actului teatral. Teatrul a devenit un comerț elegant, un loc unde se propun valori pentru a fi parafate, cultivate și lansate pe piața mondială, unde idealurile se adaptează la modă, unde nu mai are rost să trăiești intens viața, pentru că a trăi intens pe scenă înseamnă a-i obosi pe cei care trăiesc intens chiar viața adevărată. înlăuntrul meu s-a produs un șoc, o surpare, între ceea ce înseamnă teatrul pentru a trăi prin el
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și te va folosi în diferite moduri. Avem însă dreptul ca uneori să ne lăsăm mai greu folosiți. Și de aici vine reținerea mea de a lucra unele spectacole. Ele erau capitolele unui proiect testament. Iar acum nu mai are rost să-mi fac testamentul. El nu mai are nici o însemnătate. Totuși predai regia la Academia de Teatru și Film. Pregătești oameni pentru această meserie. Dacă aceasta este poziția ta și reușești să le-o transmiți, ei vor abandona înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din cauza deciziei arbitrare a unui ministru adjunct care, după ce a propus spectacolul Elisabeta, din intâmplare o femeie, de Dario Fo, pentru un turneu în Italia, s-a răzgândit și a ales un alt spectacol, de altminteri foarte bun, tulburându-ne rosturile.Eu eram răspunzător de ceea ce anunțasem în teatru și, firesc, eram obligat să am o atitudine demnă: demisia. De altfel proiectele s-au derulat cu dificultate în timpul directoratului meu, teatrul cunoscuse perioade de glorie sub Radu Penciulescu și Dinu Săraru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi. Trăim povestind ceea ce suntem, iar matca fiecărei vieți se dezvoltă și se definește dinăuntrul copilăriei. Am trăit între două lumi, cea a satului, plină de taină, rezistând prin umor, încărcată de tentații și vânzolită de timpuri potrivnice ființei și rostului... și cea a orașului Botoșani, cu farmecul și amestecul lui de culturi. Universul Eminescu, matricea magică a locului, străzile cu case boierești, fiecare având o poveste în spate, perimetrul grădinii publice, unde umbrele nopții călăuzeau fiecare sărut al liceenilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este altceva decât istoria formelor în succesiunea lor. Creația teatrală este împlinită într-o echipă, în care personalitatea fiecăruia se impune într-o legătură organică unitară, ce aruncă în aer anarhia orgoliilor. Întrebările despre ierarhizări și ierarhii nu-și au rostul în lumea creației. Care e raportul dintre teatru și viață, dat fiind faptul că, la un moment dat, spuneați, în mod paradoxal: "Teatrul e mai adevărat decât viața, viața e mai puternică decât teatrul iată reciprocitatea creativă a acestei manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
era cea dintre un bărbat tânăr și o femeie tânără... O ființă tânără, jumătatea lui, își oferă sufletulși până la urmă și viațamaestrului, celui care zidește sensul înălțării, întâlnirii cu cerul lui Dumnezeu. O biserică e o catedrală de sensuri, de rosturi... După plecarea din țară a lui Vlad Mugur, Teatrul Național din Cluj era orfan... Făceam armata acolo, la trupă, și cei din teatru, Silvia Ghelan, Valentino Dain au ținut să lucrez pe scena clujeană, până nu demult celebră prin spectacolele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au început să se audă. Este o sinteză a celorlalte încercări, o iluminare... Acolo la Sfântul Munte am găsit organicitate temelor mele: înălțarea și surparea, febra minții, revolta și creația, vocația și ratarea, disperarea și singurătatea, moartea ca partener al rostului. Scenografa Daniela C. Kamiliotis mi-a spus de curând la New York că filmul este în toate fibrele sale autobiografic... Nu știu, poate... Sigur e universul ascunsului meu. Un artist cu cât este mai personal, primește ca Dar... creația. Talentul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care încerc să o aud cum îmi șoptește. Trebuie să pătrunzi, să scrijelești înăuntrul clipei... care nici nu mai e aici... s-a dus, dar îi simți umbra și ecoul. Frica mea naște putere și energie, îmi dă încredere în rost și în viață. Cum creați legatura actor-regizor-public? Prin dragoste. Nu poți să ceri ceva dacă nu te oferi, dacă nu oferi totul. Și această chemare se naște doar din dragoste. Teatrul până la urmă este o relație erotică, un frison în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ne uimim. Teatrul năucește, cheamă, șoptește... e o răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare, înregimentat și supus unui reflex... condamnare la șablonnediferențiere, uniformitate, stereotipie...atât ! Și mulți văd astfel succesul. Spectatorul trebuie să aibă talent și talentul înseamnă și pioșenie, și respect, și tăcere, acea tăcere venită în sufletul privitorilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
neașteptate a unor evenimente violente. Uneori programele acestea pot părea hilare: pregătirea pompierilor prin simulări de incendii, concursuri chiar între ei, pregătirea populației ca și când ar avea loc un atac sau o catastrofă naturală stârnesc adeseori zâmbete și bună dispoziție, dar rostul lor este acela de a menține vigilența, atenția, de a antrena deprinderile și de a pune în funcție mecanismele de apărare și strategiile individuale și de grup ale celor vizați și considerați actori direcți în cazul producerii evenimentelor violente neașteptate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]