21,512 matches
-
și dușmanul să slăbească și să-și piardă curajul, ispitele îndepărtându-se atunci când persoana care stăruie în cele spirituale se arată neclintită în fața ispitelor dușmanului, opunându-i-se per diametrum 1; dimpotrivă, dacă persoana care face exercițiile începe să se teamă și să-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu o tot mai mare răutate. 326. A treisprezecea regulă. șDușmanulț se poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el este atât de răutăcios cu tot ceea ce faci tu și atât de nemilos uneori te sperie, îți este frică și te temi de el. Ești ca o bucată de lemn înțepenită și sfredelită cu privirea lui, asculți toate injuriile, acuzațiile și vezi cum se distruge tot ce a fost frumos odinioară. Îl auzea de multe ori spunând: ,,Ești o proastă, o momâie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la picioare. Cred că era o aberație de-a doctorului. Nu are decât mâna dreaptă imobilizată, care i-a fost fracturată la naștere. Așa mi s-a spus când l-am primit ca să îl alăptez după ce îl cântărise. Dar mă tem să nu îl fi scăpat careva pe jos și au găsit motivul ăsta. - Trebuia sa îmi dai un telefon, să fi știut și eu. Te-ai gândit că puteau chema poliția? - Pentru ce? Că le-am refuzat serviciile? - Dar ieșea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pasă mie? Dar la mine nu te gândești, cum poate o lehuză să stea fără să se primească și să nu aibă un pat unde să poată să se odihnească după naștere? Carlina se simțea slăbită și era palidă. Se temea să mai facă alte comentarii. Presimțea că în seara aceea nu avea să îi fie o companie plăcută deși ar fi trebuit să fie una din cele mai frumoase din viața lor. Dar așa stăteau lucrurile. Ar fi vrut să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care se aflau. Își ridicaseră privirea unul către celălalt. Era o privire caldă și plină de dragoste. Alin îi păru frumos ca un înger și se simțea minunat avându-l lângă ea. Îl privea temătoare, îi era drag și se temea ca aceste clipe fermecate să nu fie spulberate, iar firul fericirii să fie rupt. Aproape i se oprise inima din piept când îl strânse în brațele ei, și-l văzu ca un înger coborât pe o rază de soare, strălucind
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își dădea tot interesul să nu se vadă cumva trudind ca un zilier pe undeva. Se gândea că trebuia să depună efort maxim pentru a nu face greșeli prostești. Pe parcursul jocului observă că adversarii rămași nu erau chiar așa de temut după cum se aștepta el, iar bărbatul care-l provocase era capabil doar de a-și distinge hainele lui impecabile de mătase. Alin era tăcut și avea o expresie a feței ce nu putea fi citită de nici un jucător. Își concentra
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Se agață de ea ca de o bijuterie prețioasă chiar și atunci când se prefac indiferenți, zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața este, trebuie să o trăim așa cum putem mai bine. Să avem grijă de ea. - Trebuie doar să ne temem de forța prostiei și să avem curajul înțelepciunii și al adevărului despre ea. În adolescență, Nicky avea un șarm extraordinar iar fetișoarele îl adorau. Ochii îi avea expresivi și mari ca atunci când era copil. Pielea îi era neașteptat de albă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și botezuri (și înmormântări, căci sunt cele mai tragice !), personajele se strâng ca la operetă (opereta sfâșietoare, specialitatea lui Laurențiu Damian), făcând zid viu în spatele dramei care se consumă în prim-plan Plus Simbolurile. Cinematograful românesc a stat și mă tem că stă încă sub nefasta influență a cinematografului sovietic de tip Tarkovski, producând în serie regizori bântuiți de himere, afișând dispreț pentru story, intrigă, construcție dramaturgică. O (anumită) parte a criticii de film, favorabilă ea însăși Poeziei, Inefabilului, Simbolului, i-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înseamnă că sunt nule până și regizorii lor își dau seama de asta. Să fie oare acesta efectul 4, 3, 2 ? Tot ce se poate : filmul lui Cristian Mungiu a plasat bara mult prea sus, iar regizorii (sub)mediocri se tem să se măsoare cu el. Există două paradoxuri în cinemaul românesc : 1. deși se fac tot mai puține filme de la an la an, o treime se văd totuși încununate cu laurii marilor festivaluri (cum ar fi Cannes-ul) ; 2. deși
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
grăbit să pună etichete ferme și paradoxale pe acest film (Film pro sau contra avort), uneori înainte de a-l vedea (sau nevăzându-l deloc !), și un mod poate brutal și reductiv de a stârni spectatorul să vadă dincolo de subiect. Mă temeam atunci că se va întâmpla ceea ce chiar s-a întâmplat : 4, 3, 2 a fost vândut din gură-n gură drept filmul cu avortul. în ceea ce mă privește, problematica din 4, 3, 2 depășește cu mult preocuparea de a ști
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
publică, și că responsabilitatea unui asemenea act trebuie asumată, cu toate consecințele, de cea care îl duce la îndeplinire. Pe de altă parte, rămân sceptic în privința excluderii totale de la responsabilitate a celeilalte jumătăți. Nu se poate filosofa eu unul mă tem s-o fac pe marginea subiectului, decât dacă ignori situațiile nelimitate ce pot să apară de la un individ la altul, precum și contextele determinante. Alex. Leo Șerban : Sigur, există cei care susțin și dreptul copilului-încă-nenăscut. Dar cred că lumea în care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dintre noi, dar și de ceea ce numim, cam pompos, „perenitatea arteiș. Alex. Leo Șerban : Dar eu nu „excludș ideea de Moarte (ar fi absurd !), ci doar teama de ea : cred că îți poți rândui foarte frumos viața fără să te temi de momentul scadenței. Pledez pentru un long good-bye zen : a pleca din această lume eventual prin eutanasie elegant, pregătit, cu zâmbetul pe buze (grecilor și romanilor le reușea bine chestia asta). Niciodată n am înțeles de ce oamenii religioși se tem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
temi de momentul scadenței. Pledez pentru un long good-bye zen : a pleca din această lume eventual prin eutanasie elegant, pregătit, cu zâmbetul pe buze (grecilor și romanilor le reușea bine chestia asta). Niciodată n am înțeles de ce oamenii religioși se tem de moarte... Ar putea fi momentul întâlnirii cu Dumnezeu, nu ? Alexandru Budac : Ca să readuc discuția pe tărâm cinefil, am să-ți amintesc că fără frica de moarte nu l-am fi avut pe Ingmar Bergman. Alex. Leo Șerban : Bergman era
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu acest film (o ”radiografie din mers” a României, un travelling sociologic sau mai știu eu ce), dacă a-ncercat să continue analiza (excelentă !) din E pericoloso sporgersi, aducând-o la zi în economia de piață, atunci rezultatul este, mă tem, discutabil. Nae nu s-a apropiat de Billy Wilder (modelul său), ci de Cornel Diaconu (Paradisul în direct) ; e drept, cu mai multă grație și infinit mai multă inteligență, dar Scena edificatoare este cea în care Charlotte Rampling îl învață
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și face totodată oficiul demult necesar de a deconstrui o anumită retorică actoricească (vezi secvențele de teatru-în-film) în câteva scene ce spun mai mult despre falsitatea comunismului decât zeci de filme-metaforă ! De un singur lucru aș avea motive să mă tem în ceea ce-l privește pe Nae Caranfil : că ar putea aplica rețeta acestui prim succes al său și filmelor ulterioare Ca și la Woody Allen, există riscul ca fiecare film să devină un exercițiu de compoziție impecabil, dar și un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aerul a crescut odată cu zborul primului balon umplut cu aer cald. Inventat de frații Joseph și Jacques Montgolfier, primul balon a fost înălțat la Annonay lângă Lyon în ziua de 5 iunie 1783, fără ființe la bord. Omul s-a temut întotdeauna de înălțimi necunoscute. O dovadă găsim și în faptul că la 19 septembrie 1783 când frații Montgolfier și-au repetat experiență la cererea regelui Ludovic al XVI-lea, ei nu au urcat în nacela, alegând drept pasageri o rată
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și cititorii făureau sporite speranțe că răul va lua totuși sfârșit. Cărțile lui curajoase, directe, cu impact revelator la cititori se cumpărau nu cu bucata, ci cu... metrul. Fiecare aștepta să vadă ceea ce în fapt știa foarte bine, dar se temea să o recunoască. Cenușiul devenise o stare confuză și aparent eternă. Odată, la lansarea unui nou roman inspirat de dureroase probleme sociale, identificate chirurgical aproape pe fundalul existenței terne a industriei noastre petrochimice, problema furtului intelectual, a tezelor de doctorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și util. Nici măcar n-am putut s-o brevetez. Ce să brevetez?! Fenomenul e cunoscut de vreun secol; aplicarea lui, de asemenea. Important e să meargă; a costat aproape cinci milioane de lei. De puritatea gazelor, în final, nu mă tem; știu că vor ieși mai pure decît gazele obținute acum prin cele două instalații de filtrare. Mai dificil va fi la pornire; amorsarea se face prin contraflux de hidrogen. O scînteie, provocată undeva pe traseu, poate produce explozie. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vreme ce-am făcut cu tine probele în gol pe montajul interior. Marinescu e un fricos, salt eu din umeri a indiferență. Vrea întotdeauna să fie asigurat. M-a văzut acum cîteva zile că mă mișcam cam greu și se teme să nu mă internez în spital înainte de-a porni stația de separare. Și-apoi, ce amestec are Marinescu la stația de separare?! Nici măcar nu-i sectorul lui. Mda, poate că n-a fost decît un gînd. Vezi, mă întristez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o întîlnesc, dar de fiecare dată ea îmi răspunde de parcă m-ar înjura. I-o fi vorbit Vlad de mine, i-o fi spus că-i sînt prieten și acum își închipuie că știu de taina dragostei lor. Nu se teme că aș spune cuiva. Nu, asta e bîrfă. Ea se teme să nu scriu. Nu teama dezvăluirii unei prietenii o sperie; o sperie dezvăluirea sufletului ei, pus să aleagă între iubire și poziția socială. Ori, poate că nici nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar înjura. I-o fi vorbit Vlad de mine, i-o fi spus că-i sînt prieten și acum își închipuie că știu de taina dragostei lor. Nu se teme că aș spune cuiva. Nu, asta e bîrfă. Ea se teme să nu scriu. Nu teama dezvăluirii unei prietenii o sperie; o sperie dezvăluirea sufletului ei, pus să aleagă între iubire și poziția socială. Ori, poate că nici nu a fost pusă să aleagă; a dezgustat-o "cealaltă față a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu generaliza ceea ce ți s-a întîmplat ție cînd ai fost internat aici, în spital. Cînd i-am spus medicului primar, continuă Graur, m-a tratat cu sictir: "n-ai decît să reclami", mi-a zis. Sigur că nu se teme de reclamații, zic eu, atît timp cît meditează pe fiul tovarășului Amariei, pentru examenul de la Medicină. Ba îl ia să asiste și la operații. De unde știi? întreabă Lupu. Dar ce nu se poate ști? mă mir eu. Mai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aflat: nu numai că, obosit cum era cînd s-a dus la bruneta aceea, Popescu n-a putut fi bărbat, dar am aflat că eu sînt o problemă pentru el. S-ar descotorosi urgent de mine dacă nu s-ar teme. De Presă, de Radio, de Televiziune... Și mai știu un lucru, tot din rețeaua de informare a femeilor: Popescu n-o să te susțină niciodată să ocupi vreun post de conducere pe măsura capacității tale. În schimb, Sorescu zice mereu: "Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teribilă de înălțime. M-a mai cuprins de cîteva ori, dar nu așa de tare ca astăzi... Pur și simplu simțeam că trebuie să fug; să fug și să ajung jos... Altfel..., tremură el scurt, mă bătea gîndul să..., mă temeam c-am să... Ptiu!, fir-ar a dracului! Sînt om în toată firea! De ce asta?! Sînt obosit. În ultimele patru luni am muncit ca un apucat la programarea reviziei de vară, s-o pot băga pe calculator mai repede, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ridicată, ezitînd în aer, a însemnat sinceritatea iubirii, sau ipocrizia care îmbracă cinismul... Dar oare nu-i mai plăcut să păstrezi în suflet farmecul unei întrebări decît să simți pe obraz palma minciunii?! Căci nu de riscul în sine mă tem eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt ca soldatul de pe front, care a primit o scrisoare de la soție: e fericit, dar nu o deschide de teamă să nu afle că s-a întîmplat ceva rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]