19,534 matches
-
una din cărțile lui Philippe Djian, ultimul film al lui Paul Verhoeven ia manualul de feminism și rescrie fix pe dos capitolul despre gestionarea unui abuz sexual. Intenționat inițial ca o producție americană, Elle nu a reușit să-și găsească colaboratori la Hollywood, scenariul fiind refuzat de toate potențialele actrițe care ar fi putut să interpreteze personajul principal, și anume pe Michèle Leblanc, o antreprenoare de succes în domeniul jocurilor video, cu un trecut familial controversat. În timp ce Hollywoodul a respins scenariul
Cronică – Elle, regia Paul Verhoeven () [Corola-website/Science/296163_a_297492]
-
face apetisant. Dimpotrivă, luxul este prezentat în raport imediat cu sărăcia și exploatarea, făcând vizibil faptul că distracțiile și huzurul unora înseamnă mizeria și umilirea celorlalți. Filmul arată în mod explicit că acest lux era accesibil exclusiv elitelor coloniale și colaboratorilor lor celor mai apropiați. De-asta, afirmația lui Gorzo și Lazăr că „nimic din filmul lui Kalatozov nu condamnă intrinsec, cu mijloace artistice, bogăția coruptă din Havana prerevoluționară” este complet lipsită de conținut. Evidențierea raporturilor dintre bogăția coloniștilor și mizeria
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
la sesiunea închisă la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist din 25 februarie 1956, Hrușciov și-a șocat ascultătorii prin denunțarea conducerii dictatoriale a lui Stalin și a cultului personalității. El a atacat de asemenea și crimele făcute de colaboratorii apropiați ai lui Stalin. Impactul discursului asupra politicii sovietice a fost imens. Discursul a distrus orice urmă de legitimitate ai rivalilor staliniști rămași încă în lupta pentru putere, crescând foarte mult puterea lui Hrușciov în partid. În acest timp, Hrușciov
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
adoptat, adaptat și dezvoltat într-un variat evantai de idei și doctrine pe diverse meridiane și în diverse epoci. poate de aceea desemna uneori corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx; alteori termenul desemenează corpul doctrinar dezvoltat de Karl Marx împreună cu colaboratorul lui apropiat Friedrich Engels, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Acest marxism (adică marxismul „definit a fi mai mult decât ideile lui Karl Marx”) consistă dintr-o "antropologie filozofică", o " teorie a istoriei" și " un program economic și politic", fiecare
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
mare și una din cele mai profitabile companii românești, Rompetrol a fost implicată într-un scandal legat de privatizarea rafinăriei Petromidia și de listarea la bursă a Grupului. Fostul acționar majoritar Dinu Patriciu (unul din liderii Partidului Național Liberal) și colaboratorii săi au fost acuzați de diverse infracțiuni economice de natură penală. Procesele Petromidia au însă un pronunțat caracter politic, fiind comparabile cu procesul care a afectat compania rusă Yukos. Suspendarea președintelui Traian Băsescu din aprilie 2007 a fost legată în
Rompetrol () [Corola-website/Science/306989_a_308318]
-
a fost arestat la domiciliu și a fost amenințat că va fi predat Gestapoului. Vlasov a amenințat că va demisiona și se va reîntoarce în lagărul de prizonieri, dar a fost convins să renunțe în ultima clipă de unii dintre colaboratorii apropiați. Doar în septembrie 1944 au fost germanii de acord să-i dea undă verde lui Vlasov să creeze Armata Rusă de Eliberare, în principal datorită intervențiilor lui Heinrich Himmler, inițial un oponenet virulent al lui Vlasov. Vlasov a format
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
de primar timp de 4 luni, în 1899. În 1899, Ministerul Justiției îi acordă dreptul de a practica avocatura. Lucrează ca avocat începând cu anul 1900 la Constanța, unde devine și primar al orașului în 1910. A fost redactor și colaborator a mai multor publicații foarte importante, printre care: Farul (1903-1904), (1911-1919), Arhiva Dobrogei (1916-1919), Analele Dobrogei (1920-1931), Drapelul, Liberalul, Dobrogea Jună, Neamul românesc, etc. Alături de prof. Constantin Brătescu se află la originea fondării ""Societății culturale dobrogene"" ce își propunea studiul
Ioan N. Roman () [Corola-website/Science/307055_a_308384]
-
trecutului ținutului natal. A publicat numeroase volume de studii și documente istorice de interes local, printre care și o colecție de "Documente bârlădene", precum și zeci de articole în periodicele vremii. A fost distins cu Medalia de aur și Placheta de colaborator al Expoziției jubiliare din 1906 (la cea de a 40-a aniversare a urcării pe tron a principelui Carol), precum și cu Premiul Academiei Române (1906, 1911, 1912). A fost ales membru al Societății istorice române (1901), membru al Societății geografice române
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
de academicianul Mircea D. Banciu si colectivul său de cercetare sunt cuprinse în 150 de lucrări originale, publicate în cărți, tratate și reviste din țară și străinătate (vezi Publications List). În fiecare din domeniile menționate, academicianul Mircea D. Banciu, alături de colaboratorii săi, a obținut rezultate originale deosebite, majoritatea recunoscute pe plan internațional, dintre care merită să fie menționate: Profesorul Mircea D. Banciu a avut o foarte bogată activitate editorială, concretizată în publicarea în colaborare a 9 cărți în edituri centrale (7
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
Uzinele și Domeniile Reșița, acestea acumulând astfel experiența necesară producerii după cel de al Doilea Război Mondial a echipamentelor pentru hidrocentralele din România. În laboratorul susmenționat inițiază începând din 1935 studii asupra cavitației. Lucrează la început singur, apoi atașându-și colaboratori și creând, cum se spune, o școală. Alături de el au lucrat Ioan M. Anton, Iosif Preda, Francisc Gyulai, Octavian Popa, Viorica Anton, Ernest Sisak, Valentin Dobîndă. Laboratorul a devenit sub conducerea sa o bază de cercetare din Timișoara a Academiei
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
supramoleculare cu trei purtători de spin diferiți; materiale moleculare luminescente. A elaborat strategii originale pentru obținerea polimerilor de coordinare prin utilizarea de noduri oligonucleare homo- si heterometalice. A descris noi tipuri de topologii pentru polimerii de coordinare. A sintetizat, împreună cu colaboratorii săi, pe baza unei strategii proprii, primii nanomagneti moleculari mono-dimensionali cu trei ioni metalici diferiți. A adus contribuții în chimia metalosupramoleculara: helicati homo- si heterometalici, dreptunghiuri moleculare, metalacalixarene, clusteri homo- si heterometalici, cristale moleculare obținute prin combinarea și controlul mai
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
și în străinătate (Elveția, Franța, Iugoslavia etc.), imprimând numai în România 2.817 cilindri de fonograf cu 5.976 de melodii populare, precum și 851 discuri cu 1.784 de melodii. A pus bazele școlii românești de folclor și etnomuzicologie, printre colaboratori și discipoli numărându-se Tiberiu Alexandru, Ilarion Cocișiu, Matei Socor, Emilia Comișel, Harry Brauner, Mihai Pop, Paula Carp, Constantin Bugeanu, Gheorghe Ciobanu, Achim Stoia, Tatiana Gălușcă, Ioan R. Nicola etc. A redactat numeroase prefețe, studii introductive la culegeri de folclor
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
ca sub-locotenent la redobândirea hotarelor României, ciuntite în 1940. Revine la ICAR în 1945, unde contribuie cu dăruire la refacerea economiei țării distruse de război, prin înființarea primelor câmpuri experimentale de irigație la Studina și Mărculești. Aici, împreună cu alți tineri colaboratori, cercetează și pune bazele metodologice ale regimului de irigație pentru principalele culturi de câmp. Rezultatele acestor cercetări vor constitui primele date experimentale necesare proiectării și exploatării viitoarelor sisteme de irigație din Câmpia Română. În cadrul ICAR, M. Botzan se bucură de
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
reorganizării cercetării științifice în agricultură, Secția de Îmbunatățiri Funciare din cadrul ICAR este transferată la Institutul de Studii și Cercetări Hidrotehnice și redotată. Noua Secție de Irigații și Desecări revine sub conducerea cercetătorului Marcu Botzan. În noua configurație, M. Botzan și colaboratorii săi reușesc să lărgească considerabil rețeaua de cercetare din țară. Prin sporirea interesului față de irigații și drenaje la nivel național, cu începere din anul 1966 se înființează Insitutul de Cercetări pentru Îmbunătățiri Funciare și Pedologie (ICIFP), institut de sine-stătător, unde
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a lucrat începând cu 1950. A editat monografii dedicate unor domnitori precum Vlad Țepeș (tradusă și în limbile engleză, japoneză și greacă), Matei Basarab, Constantin Șerban și Radu de la Afumați. A fost printre colaboratori la tratatele "Istoria României" (vol. II-III), "Istoria dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica externă a României. Dicționar cronologic" și la dicționarul "Instituții feudale în Țarile Române". Totodată s-a îngrijit de editarea unor izvoare istorice, ca și de reeditarea
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
scrisoare, solicitându-i sprijinul pentru transnistreni. Acesta a publicat-o în „Neamul Românesc”, nr. 98 din 5 mai 1922. A mers la Congresul „Ligii Culturale” de la Curtea de Argeș, unde la a prezentat Congresului, din memorie, conținutul scrisorii. După congres a devenit colaborator ale revistelor „Neamul Românesc” și „Ramuri” ale profesorului Nicolae Iorga, care îl va sprijini. În anul 1925 Nichita Smochină a obținut licența în Filozofie și licența în Drept. La 14 iunie 1926, după aproape 7 ani a reușit să-și
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
numit preparator în anul 1951 (încă înainte de absolvire), până la pensionare (în 1997); a activat și în continuare, ca profesor consultant. A fost cercetător științific (cu cumul) la Institutul de Calcul “Tiberiu Popoviciu” (Academia Română) între anii 1957-1961, rămânând apoi un fidel colaborator al acestui Institut. Este un exponent de seamă al Școlii Clujene de Analiză Numerică și Teoria Aproximării, școală fondată de către eminentul matematician Tiberiu Popoviciu la Institutul de Calcul, în 1951. In jurul nucleului de la acest Institut s-au grupat și
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
și a coordonat mai multe volume de analiză numerică și teoria aproximării. În anul 1997 a fost pensionat, dar a continuat să conducă programe de doctorat în calitate de profesor emerit consultant. Pe parcursul întregii sale activități a fost și a rămas un colaborator fidel al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu”, și aceasta nu numai prin faptul că este redactorul șef al revistei "Revue d’Analyse Numérique et de Théorie de l’Approximation," ci și prin contribuția domniei sale la formarea tinerilor cercetători, pe care
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
teatrului popular. Mai puțin cunoscută a rămas, însă, activitatea substanțială pe care a desfășurat-o în domeniile bibliologiei, biblioteconomiei sau a istoriei tipăriturilor vechi. În anul 1928 s-a căsătorit cu fosta sa colegă de facultate Maria Lipăneanu (1901-1967). "Postume:" "Colaborator:"
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
lucrări practice, o bibliotecă, o sală de material didactic și cabinete pentru cadrele didactice. Abia în 1934 i s-a repartizat Secției de geografie, mai întâi provizoriu și apoi definitiv, un spațiu adecvat în aripa nouă a clădirii universității. Împreună cu colaboratorii, M. David a organizat temeinic acest spațiu dotându-l cu mobilier trainic și perfect adecvat, cu numeroase cărți, reviste de specialitate, hărți, planșe, instrumente și aparate necesare procesului didactic și cercetării științifice. A organizat o bibliotecă de specialitate și un
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
a ducatului Bucovinei din cadrul Imperiului Austro-Ungar, în familia avocatului evreu dr.Michael Menkes. În anii 1914-1923 a urmat studii liceale la Rădăuți și la Viena. A studiat apoi medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat al profesorului Francisc Rainer ca preparator și apoi asistent la Institutul de anatomie. În 1930 a susținut,sub îndrumarea lui Rainer, lucrarea sa de doctorat în medicină și chirurgie, consacrată inervației arcadei palmare superficiale. În timpul regimului Antonescu, fiind evreu
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
născut în comuna transilvană Sâmbăteni, jud. Arad, în data de 19 februarie 1894. A absolvit Facultatea de Medicină din Budapesta. În data de 1 decembrie 1918, a reprezentat asociația studenților români din capitala maghiară la marea adunare de la Alba Iulia. Colaborator al lui Victor Babeș. Doctor în medicină al Universității din Cluj, a devenit la doar 44 de ani membru corespondent al Academiei Române, în 1938. Sabin Manuilă a fost întemeietorul Institutului Central de Statistică, șef de secție al Institutului de Igienă
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
igienei sociale, Sabin Manuilă este cunoscut mai ales în calitate de demograf. În calitate de bursier al Fundației Rockefeller, a primit sprijin financiar din partea acestei fundații pentru organizarea și realizarea primului recensământ din România. De asemenea, a fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în redactarea lucrării de mare anvergură Recensământul populației României (1930, în 9 volume). Printre cele mai cunoscute studii demografice ale sale se numără "Populația României" (1937) și "Structura evoluției populației rurale". Sabin Manuilă este considerat a
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
de autori. Din 1993, devine membru corespondent al Academiei Române, iar din anul 2001 devine membru titular al Academiei Române. A fost conducător de doctorat la 24 de absolvenți, unii din ei la rândul lor conducând doctorate. A facilitat foștilor studenți sau colaboratorilor săi publicarea în reviste academice a acelor rezultate care merită să fie cunoscute prin valoarea și noutatea soluțiilor lor, astfel că mulți dintre ei au debutat pe când erau studenți. Pe parcursul vieții sale a fost membru în conducerea a numeroase reviste
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
domeniu a fost abordat (1976) în legătură cu experimentele efectuate la AMOLF de grupul Marnix van der Wiel; inițial, interesul s-a îndreptat către tranzițiile multifotonice tratate prin metode perturbative. Odată cu posibilitatea realizării experimentale a unor intensități laser extrem de înalte, Gavrilă și colaboratorii au trecut la metode neperturbative (1984), bazate pe așa-numita "High-Intensity High-Frequency Floquet Theory (HI-HFFT)". Aplicarea acestor metode, la intensități arbitrare dar pentru frecvențe laser mai înalte decât frecvențele tipice de legare a electronului în atomi, a dus la descoperirea
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]