19,706 matches
-
înregistrate” cu fidelitate, iar partitura naratorului colorată cu atributele oralității ori incluzând diferite forme ale citatului, recursul la stilul indirect liber etc. Ț. a fost remarcat de la început ca un scriitor care „știe [...] să-și asculte personajele și să le imagineze vorbind” (Mircea Martin). Dar acuitatea observației implică și relieful, pitorescul ori veridicitatea situațiilor și conflictelor imaginate, notabile sub raport sociologic și psihologic. Prozele din ciclul Suburbanele Bucureștilor, apărute împreună cu nuvela Fratele meu geamăn (2002), lărgesc și diversifică galeria personajelor. Aici
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
ace... Le-am trăit pe toate... Și vă spuneam că erau anchetele de zi și cele de noapte. Anchetatorul de noapte, locotenentul Enăchescu, se arăta totdeauna foarte mirat că sunt bătut... Cum este posibil să fiu bătut? Nu-și putea imagina ce s-a Întâmplat... Când Îl auzeam, aproape că nici nu știam ce să mai cred. Deși și el vroia același lucru, Întreba aceleași lucruri ca și anchetatorul de zi... După o lună de zile de anchetă În doi, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
orice-ar fi. Și Într-adevăr a căzut, a țipat, și a venit Șomlea imediat, mi-a dat În cap și m-a luat... Am zis atunci că-l omor... Ce s-a Întâmplat pe urmă... nu este greu de imaginat. M-am trezit după un timp Într-o celulă de izolare, plin de sânge Închegat... Atunci m-a Întrebat un alt caraliu ce mi s-a Întâmplat. M-am uitat la el și i-am zis și lui ceva de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ne-au debarcat și ne-au urcat pe un bac. Locul dormitoarelor noastre era un hambar În care se ajungea coborând pe o scară și care era acoperit cu un capac pe care se punea lacăt... Condițiile erau greu de imaginat. Mai Întâi, era foarte frig. Era o sobă construită din pământ, dar nu aveam ce să băgăm În ea. Pe ziua de 6 decembrie ne-au lăsat să ieșim pe punte și spre partea de nord erau rușii... Vedeam puțin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vreo trei zile cred că a durat procesul și ne-au vărsat la Jilava. Dar nu tot lotul complet Într-o cameră, că ne-au Împărțit. Ancheta cum s-a desfășurat? Ai luat mai multe interviuri, așa că cred că Îți imaginezi... A fost brutală, ca la Securitate: palme, pumni, șuturi În fund, dat cu capul de pereți. Și depindea bătaia de temperamentul celui care te ancheta. Și cel care v-a anchetat pe dumneavoastră cum a fost? Păi, m-au anchetat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anul V la drept, da’ era militar. L-au ținut două luni de zile la neagra și l-au bătut toată ziua. Stătea pe o scândură, era umed jos, un pic de apă să zic așa, șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus În cameră, dar pe urmă l-o dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-o Întâmplat pe acolo. Tot la Sibiu mai aveau zece carcere... Le spunea cele zece
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pur și simplu am rămas Îngrozit. Oamenii erau ținuți pe jos, pe beton, și dormea unul lângă altul... Și noaptea când mergeam, făceam pipi, făceam pe oameni, acolo... Era un miros, o mizerie... Mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să cred că au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă Împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și, pe urmă, orice mișcare, dacă li s-o părut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ei În celulă, să nasc diferite discuții... Între ei era unu’ care se maghiarizase, da’ era de origine română: Bonea Îl chema. Ăsta era atâta de pornit Împotriva românilor și-așa de urât vorbea despre ei, că nu-mi puteam imagina cum se poate... Ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai buni... Și când a venit vorba cu aprinderea satului, cu moții, vine spre mine și Îmi spune așa răstit: „Meritau să și moară, nu numai să le
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
liniștea care domina În Gherla... Mă rog, că În interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Domne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. „Ce Dumnezeu o fi?” Nu puteam să-mi imaginez ce se poate Întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară de-asta de pompieri, o bagă prin curte... „Mă, o luat foc ceva”... Asta a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară de-asta de pompieri, o bagă prin curte... „Mă, o luat foc ceva”... Asta a fost singura supoziție... Trece o perioadă de timp... Imaginați-vă că totul se-ntâmpla În partea dinspre interior a „U”-ului, că știți că Gherla e În formă de „U”... Eu eram În partea dinspre cimitir, la parter, și asta era dincolo, dar totuși se-auzeau zgomote, că erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur. E o chestiune aparte, după atâția ani În care tot timpul ai fost singur... Acum știai că ai pe cineva În spate care totuși respectă legalitatea... A fost foarte interesant... și, să spun, o surpriză plăcută pentru noi. Păi, imaginați-vă dumneavoastră ceva ce până atunci nu s-a Întâmplat niciodată. Într-o zi, În 1962, mare vâlvă În pușcărie: „Toată lumea din camere, luați câte doi băncile și coborâți la parter!”. Fiecare și-o luat băncile, că aveam niște bănci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dus, i-am Întrerupt sarcina și cu-asta basta... Nu trec două sau trei luni de zile, că mă trezesc cu sora moașei cu una: „Dom’ doctor, prietena mea, Încă-i nemăritată, tre’ să aibă nunta, băiatul Îi preot și imaginați-vă”... Mă, atâta m-o bătut la cap și atât or venit pe-aici, că mi-era și jenă și i-am spus: „Bine, mă, ți-o fac!”. I-am Întrerupt sarcina... Și-au trecut vreo două-trei săptămâni după ce s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce să ci tească pe atunci bieții noștri concetățeni! În aceste 40 notă asupra ediției (2014) condiții primul volum din Bucureștii de altădată a apărut în același an în două ediții, fiecare de câte 60 000 de exemplare, tiraj de neimaginat astăzi. * În vederea apariției acestei reeditări la generoasa Editură Humanitas, am colaționat, în șpalt, textul lui Bacalbașa cu originalul din 1927 (am găsit o singură greșeală gravă de tipar), cu care ocazie am reintrodus toate pasajele eliminate de autocenzura noastră și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
liber din 19/31 mai 1875, p. 2. Toate relatările lui Bacalbașa referitoare la agitatul an electoral 1875 sunt cam exagerate în favoarea liberalilor; în primul rând manifestații de 10 000 sau chiar 1000 de persoane adunate spontan erau greu de imaginat în Bucureștii anilor respectivi, când alegătorii la un colegiu electoral se numărau de la câteva zeci la câteva sute, numai anumite categorii de bărbați având drept de vot. Și, în afară de aceasta, și liberalii, ca și conservatorii își aveau și ei bătăușii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nevoiți să-și părăsească țara natală, Suedia. Naivi, ei cred total în literatura propagandistică despre America. Treptat însă, speranțele le sînt spulberate. Ajung în Minnesota, la un conațional plecat cu mulți ani înainte. În locul unui om înstărit, cum și-l imaginau, găsesc un ins sărac și speriat, incapabil să i ajute. Un zbor de cocori în unghi, lung, încheie acest film trist, în care, pentru mine, scena cea mai emoționantă a fost cea a despărțirii eroilor de casă: tăcuți, în colțul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le vei stîrni, ca și cum ai fi singur pe lume, altminteri emoția se subțiază, vorbele expresive se tocesc, impulsul de a le nota dispare. Sînt zile în care venele îți sînt pline de ură și dușmănie, cu un sînge (mi-l imaginez) negru, bolborositor, miasmatic și zile în care inima pompează în orice fibră numai lumină și azur. Ar fi păcat ca - din lene sau din prejudecată - acest grafic sufletesc să nu fie surprins în toată dinamica sa. Încercînd să justific astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văd, ici-colo, „restanțele”, volume a căror lectură n-am dus-o la capăt. Toate mă atrag acum și mă invită să le deschid. Va fi, prevăd, un adevărat embarras du choix în momentul în care voi putea să încep. Mă imaginez asemenea beduinului ajuns la izvorul din oază, sau asemenea personajului lui Archimboldo cu brațele pline și cu capul acoperit de cărți. *Și în vis, mama (moartă acum trei ani) e numai „foc și pară”. Am visat-o certîndu-se pentru niște
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe la prînz am simțit o nouă „cădere”, parcă mai teribilă decît cele din zilele precedente. Ceva s-a surpat înăuntrul meu și nu găsesc puterea de a-l reface. Nu mai pot privi în „sus”, nu mai izbutesc să-mi imaginez binele. În mod repetat, uneori la aceleași ore din zi, viziunile mele devin sumbre. Mă tem pentru copii, mai ales pentru fată, că ar putea fi loviți în aspirațiile și demnitatea lor. Încerc să-i contrapun acestui gînd absurd ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discut decît cu Dumnezeu. Nu mă ocup decît de lucruri perene. Oare Eminescu, după 40 de ani, s-ar fi lăsat condus și dirijat, ar fi scris «poezie ocazională»?” I-am răspuns, alb, că n-am încercat niciodată să-mi imaginez cum ar fi procedat „Eminescu după 40 de ani”. Lăsînd-o ceva mai moale (convorbirea era telefonică), mi-a mărturisit că ultimul său „compromis” e un „poem ocazional” „făcut” ieri sub „amenințarea” lui Corneliu Sturzu, redactorul său șef („Ioanid, te ucid
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de mai sus: „Il faut savoir attendre: les idées lșvent comme des perdrix” (Alain). *Cumpăr loțiunea „Tarr” nu numai pentru că e mai ieftină, ci și pentru a mă putea delecta matinal cu aceste fraze de veche reclamă, în spatele cărora îmi imaginez niște „comersanți” plini de importanță, siguri de familiaritatea lor cu cea mai înaltă „civilizațiune”: „Tarr a fost creat pentru înlăturarea neplăcerilor pricinuite de briciu sau lamă. Briciul sau lama, oricît de bune ar fi ele, dau loc iritațiilor ce nasc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am refugiat în lectură. Aș vrea, deci, Doamne, să mă treci dincolo de zidul ezitărilor și inhibițiilor (de care aș vrea să uit) și să mă scoți la larg, unde, cred, m-aș simți mai dezinvolt și mai sigur. Azi îmi imaginez libertatea nu ca pe o bibliotecă, ci ca pe un imens platou nelucrat. Îmi zvîcnesc brațele la gîndul că-mi vei îngădui să intru în posesia lui. După ce s-a terminat slujba la biserică, „Bunicul” a urcat în bloc, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a devenit dominant. „Noile promoții de femei” nu mai au nici o reticență în fața machiajului. Practicat însă fără o noțiune estetică, acesta produce o impresie dezagreabilă. Zilnic întîlnesc „măști” compuse grotesc, în care artificiul e ostensibil. Deși nu pot să mă imaginez sărutînd sau stînd lipit de un asemenea obraz, vederea lui nu mă șochează. Probabil că și fosta „frumoasă naturală”, astăzi ceva mai ofilită, apelează la cosmetice. încerc să-mi explic o asemenea schimbare de mentalitate, dar nici unul din răspunsurile la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-o lucrare, unde figura sa cu profil de medalie e lipită peste cea a unui muzeograf plecat între timp din Bacău. Nu lîngă oricine, ci lîngă Bratu Păun! V.T. mi-i coleg de facultate. Nu-i greu să-mi imaginez ce gîndesc alții, străini și mai puțin aerisiți la minte decît el. *Un verset din Luca îmi evocă modul de a împrumuta cinstit: „Dați, și vi se va da. Turna vor în sînul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată (scuturată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un lucru important: acela că „articolele de atitudine” se scriu cu subiecte ce ne stau la inimă, dar nu chiar foarte aproape de ea. Altfel, în loc să ajute, ele strică. Impresia mea e că, aci, cam asta face. *O singurătate greu de imaginat: „Nu mai am pe nimeni, numai pe Dumnezeu!” * Am discutat cu Sp. „politică” o dimineață întreagă. Am pornit de la știrea asasinării Indirei Ghandi. Apoi am trecut în revistă alte atentate (asupra dnei Thatcher, a Papei, a președintelui Regan, a lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pus barem o dată întrebarea cum simte o femeie, ce e în capul ei? etc.), totuși mă îndoiesc de rostul unei asemenea schimbări. Renan, care reflectase la aproape toate problemele timpului său, dă curs aci nostalgiei după altceva, fără să-și imagineze însă consecințele pe care schimbarea le va aduce. Oare femeia aceea își va mai aminti că a fost bărbat? Puțin probabil. Și-atunci, în absența comparației, mai poate fi înțeleasă, cum vrea el, cealaltă „poezie a lucrurilor”? *Dimineață, la serviciu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]