18,288 matches
-
venoconstricția simpatică scade complianța și crește presiunea venoasă), presiunea hidrostatică și valvele venoase, compresiunea tisulară (contracția mușchiului scheletic), efectul de aspirație al ventriculului drept, pulsațiile arterelor învecinate, modificările presiunii abdominale și toracice (aspirația toracică, determinată de presiunea negativă intratoracică în inspir; se amplifică în efort și este eliminată în respirația artificială). Contracția mușchiului scheletic poate determina o presiune externă de 100-150 mm Hg, în cazul mersului realizând o adevărată pompă periferică. Tonusul capilar menține gradientul presional. Presiunea hidrostatică favorizează circulația venoasă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ventilației se referă la forțele care intervin în menținerea plămânilor solidarizați de cutia toracică și mișcarea acesteia în cursul ventilației în vederea asigurării schimburilor gazoase între mediul extern și aerul alveolar. 18.1. Date de anatomie funcțională a aparatului respirator In inspir aerul pătrunde prin fosele nazale (în mod obișnuit) și faringe până la nivelul laringelui și de aici la nivelul traheei. Traheea se bifurcă în bronhiile principale dreaptă și stângă; căile aeriene continuă să se bifurce ajungând la diametre din ce în ce mai mici. Bronhiile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care se percepe numai dacă atât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care se percepe numai dacă atât alveolele pulmonare cât și bronhiolele sunt permeabile. Acest zgomot se ascultă atât în inspir cât și în expir, pe întreaga suprafață toracică; este un zgomot slab, cu timbru dulce aspirativ. Cunoașterea caracterelor normale a zgomotelor respiratorii precum și modificările lor în diverse circumstanțe patologice sunt obligatorii pentru diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator. Ascultarea zgomotului laringo-traheal înafara
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
sunt necesare presiuni mari pentru a mișca gazul; dar dacă se înlocuiește gazul cu un amestec de heliu și oxigen, presiunea va scade considerabil. Compresiunea dinamică a căilor respiratorii Compresiunea exercitată de căile respiratorii limitează debitul (fig. 65). Inainte de inspir (A), presiunea intrapleurală este de -5 cm H2O, nu există flux de aer, iar presiunea din căile aeriene este egală cu cea atmosferică. Dacă presupunem că presiunea înafara căilor aeriene mari este egală cu cea intrapleurală, presiunea transmurală de-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
vivo, adică practic la complianța ansamblului toraco-pulmonar. Aceasta poate fi scăzută atât în boli pulmonare (fibroze pulmonare), cât și în unele anomalii ale peretelui toracic. 18.4. Ciclul respirator Ciclul respirator (frecvență de repaus de 12-16 / min) este alcătuit din inspir, când aerul intră în plămân, și expir, când aerul iese din plămân. Ambele procese sunt datorate modificărilor presiunii intra alvelolare față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
față de presiunea atmosferică. Inspirul se produce prin expansiunea cutiei toracice (datorată contracției mușchilor inspiratori), iar expirul se produce prin revenirea elastică a ansamblului toraco-pulmonar la dimensiunea inițială (proces care poate fi ajutat și suplimentat prin contracția mușchilor expiratori). Așadar, în inspir volumul cutiei toracice crește și presiunea intrapulmonară scade (conform legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul cutiei toracice scade
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
paralizat datorită unor leziuni a nervului frenic, acestă porțiune a diafragmului se mișcă mai mult în sus decât în jos în cursul inspirului atunci când presiunea intratoracică scade; aceasta se numește mișcare paradoxală a diafragmului. La fel de importanți pentru procesul normal de inspir sunt mușchii intercostali externi (inspiratori), inervați de nervii intercostali care pleacă de la măduvă cam de la același nivel. Inserția lor anterior pe coasta inferioară și posterior pe coasta superioară determină efectul de ridicare a ansamblului costo-sternal (fig. 70), cu ridicarea, proiecția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
prin căile aeriene în diferite condiții (fig. 71). Volumele pulmonare reprezintă cantitățile de aer care pătruns și ies din plămân în cursul excursiei cutiei toracice între diferitele sale poziții ventilatorii. Volumul curent (VC) reprezintă volumul de aer vehiculat la fiecare inspir și expir obișnuit (de repaus) și are o valoare de aproximativ 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul de aer maxim care poate fi introdus suplimentar în plămân după un inspir obișnuit și are valori cuprinse între 1500
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
reprezintă volumul de aer vehiculat la fiecare inspir și expir obișnuit (de repaus) și are o valoare de aproximativ 500 ml. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă volumul de aer maxim care poate fi introdus suplimentar în plămân după un inspir obișnuit și are valori cuprinse între 1500 și 2000 ml. Volumul expirator de rezervă (VER) reprezintă volumul maxim de aer care poate fi expirat după un expir obișnuit (de repaus) și are valori cuprinse între 800 - 1500 ml de aer
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
utilitate în medicina legală (proba docimaziei). Capacitățile pulmonare sunt însumări cu relevanță funcțională ale volumelor respiratorii descrise mai sus, după cum urmează. Capacitatea vitală () reprezintă cantitatea de aer care poate fi expulzată din plămâni printr-un expir forțat care urmează unui inspir maxim și are valori cuprinse între 3500 și 4500 ml Capacitatea inspiratorie () reprezintă cantitatea maximă de aer care poate fi introdusă în plămâni după un expir obișnuit Capacitatea reziduală funcțională () reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni după un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de aer care poate fi introdusă în plămâni după un expir obișnuit Capacitatea reziduală funcțională () reprezintă volumul de aer care rămâne în plămâni după un expir obișnuit. Capacitatea pulmonară totală () reprezintă volumul de aer conținut în plămân la sfârșitul unui inspir maxim. Volumele și capacitățile care includ volumul rezidual (VR, CRF, CPT) nu pot fi determinate spirometric / spirografic, deoarece plămânul nu poate fi golit complet de aer în urma expirației maxime. Determinarea lor se face prin metoda diluției heliului în circuit închis
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Se descriu mai multe astfel de debite dar o importanță exploratorie paraclinică deosebită are debitul (volumul) expirator maxim pe secundă (VEMS). VEMS (fig. 72) reprezintă volumul care poate fi expirat forțat și maxim în prima secundă ce urmează după un inspir maxim și se calculează pe expirograma forțată. Cu ajutorul VEMS putem calcula indicele de permeabilitate bronșică (indice Tiffeneau), după formula . 18.4.4. Lucrul mecanic respirator Se descriu trei elemente care contribuie la lucrul mecanic respirator: rezistența elastică și de tensiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
parenchimul pulmonar înconjurător. Astfel, volumul de aer proaspăt care ajunge în zona respiratorie în fiecare minut este (500 - 150) x 15 = 5250 ml/minut și poartă numele de ventilație alveolară; are o importanță deosebită deoarece reprezintă cantitatea de aer proaspăt inspirat disponibil pentru schimburile gazoase. Fluxul de aer și difuzia la nivelul căilor aeriene Sistemul de căi aeriene care participă la ventilație se bifurcă succesiv în ramuri de dimensiuni din ce în ce mai mici. Folosind datele Weibel se poate calcula aria de secțiune pentru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
o perioadă de apnee urmată de hiperventilație, iar încălzirea pielii determină hiperventilație (diferită de creșterea ventilației observată în cazul febrei, care este parte a răspunsului global la stimularea termoreceptorilor hipotalamici). 18.6.6. Centrii nervoși Ciclul respirator este o alternanță inspir expir, care asigură ventilația alveolară și care se bazează în esență pe automatismul centrului inspirator bulbar. Acesta este permanent controlat de alți nuclei respiratori bulbopontini și influențat de diverse structuri nervoase corticale și subcorticale, care permit integrarea vegetativ-emoțională. Controlul voluntar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
un proces activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
palatin și o expirație explozivă prin cavitatea bucală și fosele nazale. Se îndepărtează factorii iritativi și pe o distanță de aproximativ 5 m se pot împrăștia mici picături de lichid. Sughițul este un reflex de apărare care constă dintr-un inspir scurt și brusc, când glota se închide rapid, ceea ce generează un zgomot caracteristic. Este declanșat de excitarea receptorilor diafragmatici și a unor recptori centrali ceea ce are ca răspuns contracția spastică a diafragmului. Fonația Fonația este o consecință a vibrației corzilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în raport cu fonația, proces ce nu apare la surzi sau hipoacuzici. Se caracterizează prin modificări importante ale ciclului respirator (frecvența respiratorie și volumele ventilate), fiind caracteristică prelungirea expirului, cu interpunerea unor scurte perioade de apnee pe parcursul acestuia. In cursul vorbirii raportul inspir/expir este de 1/5-1/8; prelungirea expirului în cursul respirației verbale se face pe seama redistribuirii aerului între cele două faze ale ventilației și prin prelungirea întregului ciclu respirator. 19. Hematoza pulmonară și alte funcții ale plămânului Sângele de tip
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
oxigenul care a intrat în sânge și diluând bioxidul de carbon care a intrat în alveole. O parte din acest amestec este expirat. Apoi, conținutul de oxigen din amestecul alveolar scade, iar conținutul în bioxid de carbon crește până la următorul inspir. Deoarece volumul de aer din alveole este de aproximativ 2 l la sfârșitul fiecărui expir (capacitatea reziduală funcțională), fiecare creștere cu 350 ml a aerului inspirat sau expirat modifică pO2 și pCO2 foarte puțin. Intr-adevăr, compoziția aerului alveolar rămâne
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
tracțiune radială a vaselor extra-alveolare este redus. Odată cu distensia toraco-pulmonară tracțiunea radială mare favorizează o rezistență vasculară redusă, dar la volume mari acest efect este limitat prin aplatizarea vaselor intra-alveolare datorită întinderii pereților alveolari. Mai mult, în cazul unui inspir profund presiunea intra vasculară pulmonară scade prin efectul scăderii presiunii intra-pleurale asupra performanței ventriculului drept. Substanțele care produc contracția mușchiului neted (serotonina, histamina, noradrenalina, etc.) cresc rezistența vasculară pulmonară, dar vasoconstricția este eficientă mai ales când volumul pulmonar este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
concentrată de permanganat de potasiu și pansează (sau o alifie contra arsurilor procurată de la farmacie). În caz de intoxicare cu gaze toxice vei scoate colegul imediat în atmosferă neviciată; pe lângă aceasta, în cazul clorului i se va da intoxicatului să inspire vapori de apă fierbinte în care s-a dizolvat puțin amoniac; în cazul intoxicării cu hidrogen sulfurat se înmoaie o cârpă în apă cu clor și se inspiră cu prudență; în cazul intoxicării cu amoniac, se inspiră vapori de apă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
neviciată; pe lângă aceasta, în cazul clorului i se va da intoxicatului să inspire vapori de apă fierbinte în care s-a dizolvat puțin amoniac; în cazul intoxicării cu hidrogen sulfurat se înmoaie o cârpă în apă cu clor și se inspiră cu prudență; în cazul intoxicării cu amoniac, se inspiră vapori de apă. Persoana intoxicată va consuma mult lapte. În caz de incendiu se iau rapid măsurile necesare: se evită panica și e obligatoriu să ai la îndemână mijloacele de stingere
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
da intoxicatului să inspire vapori de apă fierbinte în care s-a dizolvat puțin amoniac; în cazul intoxicării cu hidrogen sulfurat se înmoaie o cârpă în apă cu clor și se inspiră cu prudență; în cazul intoxicării cu amoniac, se inspiră vapori de apă. Persoana intoxicată va consuma mult lapte. În caz de incendiu se iau rapid măsurile necesare: se evită panica și e obligatoriu să ai la îndemână mijloacele de stingere a incendiilor (extinctor, apă, lădițe cu nisip, eventual o
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
pe care Îl au destule științe umane dedicate studiului religiei; sau, În sfârșit, hermeneutic, conform unei problematici difuze În cadrul fenomenologiei și antropologiei religioase, care presupune ceea ce ar trebui descris, adică homo religiosus. Din perspectiva sugerată aici, din care ne-am inspirat În elaborarea lucrării, „religia” este deci o categorie interpretativă ce are o istorie particulară În cadrul istoriei culturii occidentale și a tradiției religioase iudeo-creștine care o caracterizează. La fel ca În cazul altor categorii interpretative proprii istoriei religiilor, aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți este o acțiune mai ales igienică, funcțională, generată de bun-simț și de repulsie, nu mai puțin decât de oroare sau pietate. Întrebările relative la această realitate și mai apoi gesturile suplimentare inspirate de protejarea corpului sau de preocupările din sfera supraumanului sunt, În mod verosimil, printre vestigiile apariției comportamentului religios, dar nu ne putem aștepta ca discernerea Între acestea și simpla acțiune funerară să fie ușor de făcut. Poate doar gesturile care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]