19,622 matches
-
fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă de o parte alte discuții și îl întrebă : - Ei, dom’le, cum v-ați hotărât? - Bine, voi veni bulibașă, formulă avocatul acceptarea invitației, ridicându-se cu greu de pe pernă și încercând să-și ia rămas bun. Starostele, cu un gest al mâinii, îl opri spunându-i: - Plecați așa, domnule avocat, și nu mă întrebați nimic? - Ce te-aș putea întreba? Și de unde știi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea își trimitea probabil cugetările, o dată cu fumul din pipa sa, spre lumi numai de el știute. Bulibașa Graulea spera ca avocatul Mocanu să onoreze invitația de a participa la această nuntă. Se potrivi ca evenimentul să aibă loc într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mirii fură introduși în cort unde, într-o intimitate desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta noastră, mai ales celor care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un ușor zâmbet care-i deschide fața. - Dacă vreți să vă spun, vă invit la o cafea, la un suc, la o bere, ce vreți dumneavoastră. Uitați, chiar acolo este un bar. - Vai, domnul meu, cum v-aș putea refuza invitația! Sunt sigur că aveți ce să-mi povestiți, de când ați terminat școala și până în prezent. Dacă veți vrea, dacă nu, discutăm despre politică sau despre fotbal. Începe să râdă. - Ați rămas, domnule profesor, la fel de bonom, cum ați rămas în amintirea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fie intervievata de ele. — Deunăzi nu i-am lăsat deloc această impresie, spuse Adrian. — Atunci o să punem pe altcineva să sune pentru tine... sugera Șam. Pe agentul tău literar. Iată un alibi perfect: i-ai pomenit într-o doară de invitația ei și el te-a convins s-o accepți. — Ei bine, Geoffrey chiar s-ar bucura să-mi vadă din nou numele în ziare, dar... — Na, poftim de vezi! exclama entuziasmat Șam. Ai putea scrie un text minunat, Adrian! Strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu i se clinti nici un mușchi al fetei. — O să vă aduc un halat de baie și-un prosop și-o să vă arăt unde să vă schimbați, zise el, ridicându-se în picioare. — Ce va face să credeți c-am acceptat invitația? întreba ea. — N-ați acceptat-o? Fanny se scula agale în picioare. — O sa ma înfășor în prosop, zise ea. — Cum vreți, răspunse el. Fanny șovăi, lua reportofonul și opri înregistrarea, apoi îl puse la loc pe măsuța de cafea. Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lumina soarelui de la miezul nopții. — Cine-a câștigat? — Noi, cu 3-2. Țin minte că Graham Swift s-a dovedit a fi un fundaș grozav. — Mai participați la asemenea agape literare sponsorizate din bani publici? — S-au dus vremurile când primeam invitații, mărturisi Adrian. — Probabil că, prin comparație, viața petrecută într-o casă de vacanță rurală, sub coridorul aerian de la Gatwick, vi se pare monotona. — Ba deloc, stărui Adrian. Pentru mine gândul că nu trebuie să mai fac parte din mulțimile agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să apară doar cu acordul lor și când aud de numele meu, fug că dracul de tămâie. Singura mea șansă este să apuc să stau de vorbă direct cu subiectul intervievat. Experiență m-a învățat că foarte puțini ar refuza invitația directă de a vorbi despre ei înșiși. Și, bagă de seamă, adaugă ea, până acum n-a trebuit să mă mai dezbrac niciodată ca să obțin o poveste interesantă. — Ah, Ludlow e tipul cu sauna? — Da. — Mie-mi pare un boșorog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu atenție și căldură de lumea prezentă în sala mare de lectură, care e arhiplină. Sunt abordat de o superbă tânără care-mi mărturisește sfioasă că i-am fost profesor cu 40 de ani în urmă. La ora prânzului refuz invitația la „Alona” și merg direct acasă pentru masă, odihna de prânz și restul - până spre miezul nopții. Pentru ziua următoare, cu un taxi ajung la Casa Armatei, la târgul de carte organizat în cadrul „Centenarului Bibliotecii”. Cu această ocazie am oferit
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
La agenția C.E.C. de la Grădina publică am avut surpriza de a mă întâlni cu d-na Stamatin - soția regretatului coleg de la Școala Normală și de la Facultatea de Filologie a Universității București, Horia Stamatin. Cu ceva timp în urmă primisem o invitație din partea lui la lansarea unei cărți, pe care a reușit s-o termine, dar nu a apucat s-o lanseze deoarece moartea l-a răpit prematur, deși scăpase teafăr din război și mai avusese și neșansa de a fi un
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Școala Generală nr.2 având o discuție elevată cu d-na directoare Tamaș, care m-a invitat să trec pe la școală și să semnez în cartea de onoare, ca fost director al școlii. I-am promis că voi onora această invitație, dar aștept să-i pot dărui un buchet de flori din grădina mea. La data de 5 februarie 2007, am conceput un articol ce viza pe fostul meu director de la Priponești, Ștefan D. Baștă, cu titlul „Un educator din școala
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
prin rezultatele ei. Votul de astăzi e un avertisment pentru cei care au regizat comedia politică a suspendării președintelui și a amestecului politicului în justiție. S-au făcut de râsul lumii politice internaționale! Deci, astăzi, 20 mai 2007, dau curs invitației și cu puțin înaintea orei fixate sunt prezent în sala mare de ședințe a primăriei Bârlad. Spre surprinderea mea, văd că e tocmai sala de ședințe unde acum 42 de ani am fost torturat la acea ședință de excludere, unde
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în leagăn aproape în toate birourile din bancă. Numai Edi nu avea nici un urs panda, nici koala, nici grizzly. El doar își făcea creditele. O singură dată a trimis o poezie la un site pentru debuturi literare și de atunci invitațiile au început să curgă. Prima dată s-a dus din curiozitate. Stătea într-un colț nebăgat în seamă și-i asculta pe ceilalți. Asta până când cineva a observat. Strângeri de mâini, un scaun pentru domnul poet, ce părere aveți dumneavoastră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scaun pentru domnul poet, ce părere aveți dumneavoastră? Vă invităm mâine la decernarea premiilor. Edi era amabil și le răspundea cu tandrețe, acceptând toate ofertele din seara aceea. Vestea s-a dus repede și au urmat multe sesiuni de autografe, invitații la congrese, turnee de promovare a operei, deși Edi nu scrisese decât o poezie. În scurt timp deveni poetul național și faima lui se extinse mai departe. Când l-am cunoscut pe Edi renunțase deja la bancă ca să se dedice
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fie categoric, și o lăsă pe ea să continue. — Adică nu ți se pare că își bat joc de noi? — Numai dacă i-am crede. — Tu ai fi în stare să-i crezi? Dan tăcu. Primise până acum sute de invitații, unele colorate, altele alb negru, câteva tăiate cu foarfeca zimțată și multe cu chenar auriu. Textul era în mare măsură același și anunța turneul unui faimos misionar, care le va vorbi celor interesați, intrarea va fi liberă, iar la sfârșit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcut foame a poruncit să scrie ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai dorit. Numai că bucătarul le-a pus pe toate la un loc
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se bucure de o asemenea minune și să aștepte momentul sosirii unui străin. Iar într-o bună zi străinul vine. Este un alt rege, care s-a încumetat să străbată deșertul și care, fără să știe ce-l așteaptă, acceptă invitația de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel de-al doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în spațiu. Aurora: Atunci o să fii însoțit de către profesor, tot în costum de cosmonaut; toți știu că el face dese ieșiri în spațiu: deci, parada modei spațiale! Evelin, vesel: Doamnelor și domnilor, să presupunem că sunt un extraterestru și la invitația profesorului, cu care ne întălnim frecvent în spațiu, mă aflu într-o vizită pe Pămănt. M-ați crede? Aurora și profesorul aplaudă. Evelin continuă: Am început să am umor, nu? Aurora: Da. Mi-am adus aminte de o fetiță mică
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cunosc pe majoritatea dintre dumneavoastra. Animație. Vă cunosc cercetările și publicațiile din domeniul cosmologiei pentru care vă adresez respectoase felicitări. Animație, aplauze. Despre mine ce să vă spun? Să presupunem că sunt un extraterestru și mă aflu pe Pămănt la invitația domnului profesor, împreună cu alți extratereștri care se plimbă printre dumneavoastra. Ce vă spun nu credeți, așa cum nici eu și nici dumneavoastra nu credeți în farfurii zburătoare și răpiri. și bine faceți. Animație în sală. Vă propun ca astăzi să începem
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
omul Pământului repetă cea mai neagră perioadă din istoria lui: sclavia? Cum ați scăpat de sclavie, unde este planeta voastră? Evelin: Cu toată plăcerea dar la un bar de cinci stele cu muzică, striptis... Darwin: De acord! De acord, aștept invitația. Dar și un frescancan... Evelin: și acum vă propun puțină odihnă; vă duc acasă. Vă deranjează dacă merge robotul la volanul mașinii profesorului? Darwin: Un robot cu inteligență artificială de ultima generație... Evelin: Dar pe timpul dumneavoastră nu se vorbea încă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
altă răsunătoare tragedie. S-a trântit, În ea, un drac de molimă, așa, Încât, și masculii și femelele decedau cu grămada. Se Îngropau unul pe altul și una pe alta. Fuseseră invitați oameni de prin alte părți, dar, toți, primiseră invitația, ca pe ceva deosebit de scârbos și de neacceptat! Și, Într-o zi, mai pe la prânz, a murit și penultimul homosexual. L-a Îngropat “perechea” sa. După Înmormântare, Însă, “perechea”, Încă agonizând, s-a Întrebat: dar, pe mine, oare, cine o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
deosebit, politicieni zonali. Îi ademenea programul, un program cum nu mai văzuse nici unul dintre ei, vreodată, nici pe acele meleaguri, și nici pe altele. Ei nu se prinseră, că, la mijloc, ar putea fi vorba de o capcană. Au primit invitațiile. Au trimis răspuns că vor lua parte. Și, s-au prezentat, la chermeză. El, Sandu T. Leagă, pe din spate, a pus la cale uciderea, incorpore, a tuturor acelor politicieni mizerabili. Cum? Prin Împușcare. Și-a pregătit o brigadă tero
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
înscris vreo 30 de elevi, din 45, câți eram cu toții. Ca să nu întrerupem cursurile, urma să plecăm într-o sâmbătă, după-amiază, pe la 2. Dar, cu două ore numai înaintea plecării, ni se comunică o veste neplăcută: Atila, reținut de o invitație neprevăzută la Ministerul Instrucțiunii Publice, în calitatea ce o mai avea de director al Internatului, nu mai putea merge cu noi în excursie. Atunci, Jujucă l-a delegat pentru aceasta pe un protejat al lui, suplinitor la Istorie, unul Ștefan
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
don' profesor", am trecut în camere și, foarte smeriți, am început să ne pregătim de culcare. Dar n-a apucat să plece bine suplinitorul, că Ionaș Moscu, împreună cu Costache Rădulescu și Nicu Marinescu, începură să ne deschidă ușile, cu ispititoarea invitație: ― Hai, mă, să dăm o raită prin oraș, la lumina lunii! Pe căldura asta nu face să stăm în casă! Am auzit că la Curtea de Argeș e o înghețată grozavă! ― Dar dacă ne află? ― Cum o să afle, mă? Ieșim ușurel, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]